5,493 matches
-
componenta spirituală a existenței umane. Privite lucrurile În acest mod se poate spune că mișcarea atinge rangul de categorie filosofică, pentru că prin ea se exprimă conștient sau inconștient dualitatea materie - spirit, Întruchipată În realitatea concretă prin dualitatea trup suflet. Această comuniune extraordinară exprimată prin mișcare a fost anticipată de Paulescu care susținând importanța sufletului (energie vitală) ca agent vital al existenței (duh de viață În accepțiunea biblică) spunea că sufletul: se hrănește cu senzații (percepute prin organele de simț); se manifestă
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Nu ne silește Dumnezeu, Cel prisositor de bun (la bine), ca nu cumva siliți fiind și neascultând, mai mare osândă să avem”56. El nu violentează libertatea per‑ soanelor care pot alege Între a trăi În afara lui Dumnezeu sau În comuniune cu El. Astfel, iubirea Lui rămâne tot timpul În stare de jertfă. Dar omul nu‑și poate odihni sufletul până nu simte iubirea lui Hristos În el și până nu răspunde cu iubire iubirii Lui, căci sufletul uman are o
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
prin continua transcendere spre Absolut, căci i s‑a sădit În suflet puterea de a iubi. Persoana umană este mânată lăuntric spre deschiderea prin iubire, pentru că ea are ca fundament care a creat‑o și o susține cu această tendință, comuniunea treimică de Persoane, ca veșnică și supremă deschidere reciprocă În lumina iubirii. Dumnezeu vrea să I se răspundă Îndată chemării la iubirea oceanică din care El 78 Suferința și creșterea spirituală dorește să dea valuri Întregi, Însă face aceasta doar
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
cu o singură condiție : să ne Îndrep‑ tăm spre El ca să putem primi. Omul este invitat să răs‑ pundă lui Dumnezeu cu iubirea lui și să răspundă tuturor oamenilor cu puterea iubirii smerite și jertfelnice ce o dobân dește din comuniunea strânsă cu El. Bunii creștini nu‑L iubesc pe Dumnezeu pentru frumusețea Raiului, nici pentru frica Iadului, ci Îl iubesc pentru bunătatea Lui, pentru dragostea Lui nemărginită arătată lor și Întregii creații, iar El nu‑i va lipsi pe ei
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Sa de oameni”86. Prin iubire, credinciosul Înaintează la nesfârșit În și spre Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Acesta ajutându‑l să ajungă prin har unde a ajuns omenitatea Lui prin unirea ipostatică. Omul poate Înainta la infinit În trăirea comuniunii de dra‑ goste a Sfintei Treimi, făcându‑și proprie tot mai mult această dragoste, și mulțumind totodată Iubirii pentru dragostea Ei. IV.3. Compătimirea pentru aproapele nostru Creștinul, ca ucenic al Domnului și ca următor al Lui, are vocația de
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și sinceră manifestată față de cel suferind este un imperativ existențial al Evangheliei lui Hristos. Dragostea este un „har al Domnului” : „Pentru că dragostea lui Dumnezeu s‑a vărsat În inimile noastre prin Duhul Sfânt Cel dăruit nouă” (Romani 5, 5). În comuniunea de iubire cu semenii, creștinul devine un instrument al haru‑ lui iubirii dumnezeiești. Sfaturile Sfinților Părinți În ceea ce privește suferința și Îngrijirea celor suferinzi constituie de fapt și o terapie spi‑ rituală, căci ei răspund multor Întrebări, nedumeriri și pro‑ bleme duhovnicești
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Suferința sa are un sens și devine mântuitoare. Marea bucurie a martirilor, departe de a se Înrădăcina ca o căutare nesă‑ nătoasă a suferinței și a morții, Își are obârșia În forța nădejdii lor, și, mai mult decât atât, În comuniunea lor cu Hristos. Păgânii identifică nădejdea creștinilor În Înviere cu inima mesajului creștin, și de aceea se Înverșunează atât de mult Împotriva trupurilor martirilor 179. Dar ce este un martir ? Ce schimbă suferința dintr‑o forță distructivă Într‑una creativă
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și pios față de ceea ce experiem sau trăim, iar nădejdea În Dumnezeu Proniatorul să nu fie zdruncinată de nimic. Suferința nu este un rău absolut, un rău care izolează, separă și Însingurează, ci dimpotrivă, ea poate naște solidaritate inter‑umană și comuniune cu ceilalți semeni ai noștri. Rolul pozitiv al suferinței În viața noastră 173 VII.2. A fi bolnav este o cercetare dumnezeiască și un dar dumnezeiesc Cine este hotărât să nu vadă nici un sens În suferință, nu va Învăța nimic
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
cei trei prieteni ai săi, ci lui Dumnezeu. Și vorbindu‑I, L‑a Întâlnit pe Dumnezeu, descoperind În El un Taumaturg. Iov a stri‑ gat către Dumnezeu și a fost sincer În strigătul său. Aici este sensul rugăciunii ca și comuniune cu Dumnezeu. „Modul 178 Suferința și creșterea spirituală acesta În care dreptul Iov și‑a asumat suferința, ca și fide‑ litatea lui față de Dumnezeu au o dimensiune profetică”218, căci el anticipează profetic suferința Mântuitorului Hristos, dar și depășirea ei
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
privegherea și stăruința În rugăciune elibe‑ rează, În același timp, pe cel ce se roagă, de grijile mărunte, Împovărătoare și Înrobitoare ale lumii acesteia, de preocu‑ pările, durerile și necazurile vieții cotidiene, deschizându‑i, astfel, calea spre intrarea În deplina comuniune cu Dumnezeu. De aceea toți Sfinții Părinți vorbesc despre rugăciune ca fiind mai mult decât necesară vieții duhovnicești, aceștia aflându‑se parcă Într‑o continuă emulație În a arăta foloasele ei. Ei preferau mai bine să nu existe deloc, decât
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și de altele care ar mai putea da peste mine, Întru mărirea numelui Celui În Care ne‑am pus nădejdea”298. Iar unei văduve, același autor Îi transmite, În anul 374, prin intermediul unei scrisori următorul Îndemn : „... cuprinde pe toți În comuniunea rugăciunilor. Într‑adevăr de mare ajutor sunt cei care pot Îmblânzi pe Dumnezeu prin rugăciunile lor ! Fă și Dumneata lucrul acesta fără Încetare. Căci și În vremea cât trăim În trup rugăciunea ne este de mare folos, iar când plecăm
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Memorii lovinesciene), ele acoperă și nostalgia, sentimentalismul „răvășit descompus”, adică un fond de anxietate răbufnind nu o dată la suprafață din miezul „contemplației visătoare”. Între asemenea coordonate, „minunata putere bovarică” e, de fapt, mai degrabă expresia unei autentice nevoi de comunicare / comuniune, de solidaritate compensatoare cu un grup uman animat de un ideal în care ființa solitară și anxioasă caută o posibilitate de relativă echilibrare. Așa se explică, poate, rapiditatea și ușurința cu care tânărul Voronca aderă, pentru a deveni unul dintre
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Sașa Pană. Există în manifestele sale un fel de pudoare a ființei retractile împinse într-un „joc” care-o fascinează nu atât în măsura în care ar putea-o promova ca „arbitru”, conducător al jocului, manipulator lucid al regulilor sale, ci întrucât promite comuniunea, un antidot al fundamentalei solitudini, o - fie și temporară - solidaritate umană. Când crede a o fi găsit, jubilează, își manifestă febril bucuria și încrederea, bravează chiar, iar în momentul decepției, descoperindu-se exclus și trădat, sau numai bănuindu-se ca
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
exaltare cvasi-mistică despre care vorbeam, sub semnul oricăreia poemul, scrisul în general devin un adevărat obiect de cult. Voronca vorbește atunci de religia înaltă și abstractă a scrisului”, de „inspirația câtorva religii, câtorva poeme”, și invită patetic la o ferventă comuniune întru poezie: „Singura certitudine: poemul. Singura cuminecătură: poemul. Luați, mâncați, acesta e trupul și sângele nostru: poemul”. Dacă adăugăm elogiul visului ca factor destructurant al legilor și formulelor („Dar în curând, peste toate rădăcinile smulse, apele visului vor veni în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
moștenit și conferind astfel o nouă prospețime imaginii. Observația e valabilă pentru registrele cele mai diverse ale liricii. „Discursul amoros”, mai vechea odă erotică se poate transforma în felul următor, printr-o acumulare de imagini specifice evului mașinist, sugerând simultan comuniunea cuplului și intima relație eu-univers: Sunt ochii tăi terenuri sportive Cu câmpuri și sonde de petrol Cu hipodromuri și hangare de avioane, Ce tipografii ochii tăi Și pupilele tale rotative imense, Cum se desfășoară din privirile tale Toată viața mea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
oare se vor întretăia orbitele noastre așteaptă ciocnirea ca o sonerie CIOCNIREA Un lirism ambiguu, specific întregii creații a poetului, amestec de uimire și exaltare în fața feeriei metropolei cu surprizele ei mereu reînnoite, și de inadaptarea izolatului aspirând la universala comuniune sufletească, colorează de altfel toate secvențele acestui „film” al „orașului tentacular”. Dinspre agitația și neliniștile lui, textul alunecă pe nesimțite către spații în care, în chiar miezul acesteia, mai poate fi întâlnită natura frustă cu prospețimile ei telurice, „reabilitate” pentru
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
E cazul celebrului „imn” al ceaiului (din fragmentul al doilea al cărții), unde, pe fundalul „panicii” lăuntrice se conturează, cu calmul său elegiac, ritualul consumării „acestei băuturi de culoarea frunzelor”, ca un moment al regăsirii de sine într-o universală comuniune. Este una dintre paginile de referință ale operei lui Voronca și, fără îndoială, din întreaga poezie românească. Nouă „temă cu variațiuni”, ea cumulează „proustian” o spectaculoasă serie asociativă, definitorie pentru fervoarea estompată elegiac a acestui poem al laudei cvasiliturgice a
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
latura demitizantă de care era tentat poetul francez „las de ce monde ancien” și sătul de antichitatea greacă și romană. Sensibil la spectacolul modernității, Voronca reabilitează naturalul, reintroducându-l, insolit, în scena metropolei moderne, sub imperiul particularei sale aspirații de comunicare / comuniune cu elementele: sensibilitate al cărei fond romantic poetul român e departe de a-l renega. CONTINUĂRI: ITINERARII NOCTURNE Nu alta, în esență, decât în Ulise e direcția urmată în volumele Brățara nopților și Plante și animale, tipărite, ambele, în 1929
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
opri o lăcustă divină Atunci de porțiile de bronz ale ploii se va izbi un buzdugan invizibil ...................................... Vei fi deodată vuiet și liniște. Revelația, miracolul, misterul, despre care vorbește poetul în atâtea rânduri, stau tocmai în acest sentiment al comunicării / comuniunii, afirmat în contrast radical cu „această-ntemnițare a omului într-însul”, cu solitudinea în stagnare și inerție. De unde și proiectul ideal al misiunii ce și-o încredințează, mesajul generos-umanitarist fixat poemului său: Să vă scutur din somnul vostru oameni îngrășați de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
voastre închise. E aici o „pedagogie lirică” tipic avangardistă, vizând cultivarea disponibilității revelatorii a ființei, zguduirea inerțiilor, dinamizarea sensibilității în sensul participării la miracolul cosmic („Cu-o ancoră de sunet să-ntârzii în minune”) - noua versiune a freneziei romantice a comuniunii cu „misterul” universal. Știindu-se profund vulnerabil într-o lume ostilă, ale cărei înfățișări amintesc în scrisul său de coșmarul expresionist, poetul își transformă fragilitatea într-un paradoxal mijloc de apărare, investind totul în puterile transfiguratoare ale poeziei, de unde și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
prospețime originară. Este, înscrisă în registrul magiei muzicale a verbului, lumea din Plante și animale ori, înaintea ei, a imnurilor și odelor elementare din Ulise. Încât ne aflăm iarăși în interiorul unei serii de amețitoare, feerice variațiuni pe tema fundamentală a comuniunii - prin intermediul prezenței bune conducătoare de entuziasm liric a iubitei - dintre om și univers, conform aceluiași principiu al „vaselor comunicante”. Dintr-o atare perspectivă, cartea își dezvăluie unitatea de adâncime, dincolo de entropia de suprafață a discursului. Ca în definiția medievală a
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ce schimbă cursul evenimentelor petrecute în realitate. În poemul lui Voronca, motivul călătoriei-evaziune, dominat de o puternică aspirație de depășire a conștiinței alienării, e cel care structurează viziunea unei lumi de imponderabile, a perfectei transparențe ca mediu al mereu râvnitei comuniuni umane. Fantasmele luminoase ale unui cosmos mai curând generic se substituie datului individualizat senzorial, totul pare privit dintr-un „punct suprem”, supraterestru, materia se diafanizează, devine inconsistentă, - „zvon”, „murmur” și „aromă”, mișcarea e plutire, liberă într-un spațiu fără frontiere
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
metamorfozei transfiguratoare, de unde și culoarea predominant elegiacă. Poetul-personaj e, în chip evident, „mesagerul”, cel care, în locul „descinderii polițiste”, vrea să aducă (drept răspuns la întrebarea „— Pe cine căutați?”, rostită de „vocea tremurată” de teama constrângerilor și agresiunii) semnele fraternității și comuniunii, ale luminii sărbătorești a existenței: „să deschid ca un țipăt ușile iubirii și ale fastului” (s.n.). Legătura cu poezia lui Voronca se vede imediat. Aceeași „obsesie modelatoare” funcționează și în cărțile sale de versuri, unde motivul liric al călătoriei-revelație, cu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
totul altfel decât cel din legendă, real, carnea mea îmbucându-se temeinic cu lemnul zgrunțuros și masiv ș...ț Să fiu atunci eu oare vasul comunicant, sângele meu stăruind la același nivel cu seva din creangă?” O astfel de ideală comuniune situează exteriorul mundan în cea mai strictă dependență de fluxul și refluxul sensibilității, asigură acel spațiu și timp al disponibilității absolute a spiritului, pentru care orice frontieră a dispărut: „Timpul necunoscându-și limite, și, în întinderea lui infinită neexistând nici
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Voronca face corp comun cu întreaga sa operă, reactivând în forme noi de expresie reperele fundamentale ale viziunii sale lirice, confirmând acel excelent „simț al plasticei cuvântului”, despre care vorbise încă G. Călinescu, în pagini în care ferventa aspirație a comuniunii universale sub semnul „miracolului” poetic capătă, nu o dată, reliefuri memorabile. CONFIGURĂRI ALE IMAGINARULUI Aproape totul argumentează, cum am văzut, atât în programul teoretic cât și în practica poeziei lui Ilarie Voronca, în favoarea situării demersului său sub semnul a ceea ce am
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]