7,252 matches
-
ce au ilustrat-o, câțiva scriitori fiind tratați monografic. În 1924, ca al doilea volum din Istoria literaturii române din secolul XVIII, apare monografia Viața și operele lui D. Cantemir, cel dintâi fiind publicat în 1926 și ocupându-se de Cronicari moldoveni și munteni. Prezentarea epocii și integrarea autorilor avuți în atenție în contextul cultural al momentului este o caracteristică a manierei de abordare a istoricului literar. Astfel, și în ultimul volum din serie, Epoca lui Clain, Șincai și Maior (1927
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
înrâurit pe românii uniți cu Biserica Romei, și altul răsăritean, al românilor rămași fideli ortodoxismului. P. precizează că, deși împărțiți în grupări diferite, românii de peste munți au militat pentru aceleași idealuri naționale, trecând peste confesiunile ce îi separau. Altă lucrare, Cronicarii moldoveni Gligorie Ureache și Miron Costin (1936), este un studiu extins, de delimitare târzie față de opiniile lui P.P. Panaitescu din Influența polonă în opera și personalitatea cronicarilor Grigore Ureche și Miron Costin (1925), iar Letopisețul cel moldovenesc utilizat de Gligorie
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
militat pentru aceleași idealuri naționale, trecând peste confesiunile ce îi separau. Altă lucrare, Cronicarii moldoveni Gligorie Ureache și Miron Costin (1936), este un studiu extins, de delimitare târzie față de opiniile lui P.P. Panaitescu din Influența polonă în opera și personalitatea cronicarilor Grigore Ureche și Miron Costin (1925), iar Letopisețul cel moldovenesc utilizat de Gligorie Ureache în legătură cu toate letopisețele moldovenești în slavonește (1938) este consacrat reconstituirii și analizei izvorului principal al cronicii lui Ureche. De altfel, profesorul ieșean se gândea și la
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
iar Letopisețul cel moldovenesc utilizat de Gligorie Ureache în legătură cu toate letopisețele moldovenești în slavonește (1938) este consacrat reconstituirii și analizei izvorului principal al cronicii lui Ureche. De altfel, profesorul ieșean se gândea și la elaborarea unei ediții științifice a operei cronicarului moldovean. Deși examinează literatura și cultura pe provincii, lucrările lui evidențiază influențele reciproce dintre scriitori, oameni de cultură și acordă interes centrelor de iradiere culturală. Ca folclorist, P. este autorul primelor exegeze filologice și stilistice ample asupra ghicitorilor românești. Potrivit
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
din secolul XVII, Iași, 1922; La Philologie roumaine dans les pays germaniques et en France. 1774-1822, Leipzig, 1923; Demetrio Cantemir, tr. Carlo Tagliavini, Roma, 1923; Rumänische Elemente in den Balkansprachen, Geneva, 1924; Istoria literaturii române din secolul XVIII, vol I: Cronicari moldoveni și munteni, București, 1926, vol. II: Viața și operele lui D. Cantemir, București, 1924, vol. III: Epoca lui Clain, Șincai și Maior, Iași, 1927; Cronicarii moldoveni Gligorie Ureache și Miron Costin, Iași, 1936; Letopisețul cel moldovenesc utilizat de Gligorie
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
Elemente in den Balkansprachen, Geneva, 1924; Istoria literaturii române din secolul XVIII, vol I: Cronicari moldoveni și munteni, București, 1926, vol. II: Viața și operele lui D. Cantemir, București, 1924, vol. III: Epoca lui Clain, Șincai și Maior, Iași, 1927; Cronicarii moldoveni Gligorie Ureache și Miron Costin, Iași, 1936; Letopisețul cel moldovenesc utilizat de Gligorie Ureache în legătură cu toate letopisețele moldovenești în slavonește, Iași, 1938. Ediții: Ion Creangă, Povești, București, 1939, Amintiri din copilărie, București, 1939. Traduceri: Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, București
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
despre situația socioeconomica și politica românească la ziarul „Rouge” (1977-1979), îndeplinește funcția de secretar de redacție la „L’Alternative”, publicație „pour leș droits et leș libertés démocratiques en Europe de l’Est” (1979-1980), iar între 1971 și 1993 este spicher, cronicar și reporter la secția română de la Radio Europa Liberă. Colaborează la „L’Avant-scène”, „Cahiers de L’Herne”, „Caravanes”, „Le Croquant”, „Esprit”, „Europe”, „Gulliver”, „Lettre internaționale” „Leș Lettres nouvelles”, „Liberté” (Québec), „Missives”, „Le Nouveau recueil”, „Leș Nouveaux Cahiers de l’Est
PARUIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288698_a_290027]
-
frecvență o are acela al ochilor, ca în tablourile lui Ion Țuculescu. Cu volumul Alfabetul doamnelor. De la Doamna B. la Doamna T. (1999; Premiul Uniunii Scriitorilor), P. se dovedește o talentată eseistă, nedesprinsă totuși de aptitudinea ei bine marcată de cronicar literar. Autoarea reconstituie aici tipologia personajului feminin în literatura română de-a lungul unui secol, de la C. Negruzzi (Doamna B.) la Camil Petrescu (Doamna T.), urmărind schimbarea de paradigmă a acestuia, în funcție de care stabilește un rămuros arbore genealogic. Astfel, Coana
PARVULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288701_a_290030]
-
grădina Evei”, „Pentru d-ta scriu, doamnă!”, „Allo, aici femeia!...” și altele). Cărțulia Sfaturile Calinei (1921) exprimă, tocmai, această vocație de confidentă și de povățuitoare. Semnătura îi poate fi întâlnită în „Seara”, „Rampa”, „Ilustrațiunea națională”, „Dreptatea”, „Gazeta Bucureștilor”, „Săptămâna ilustrată”, „Cronicarul”, „Literatorul”, „Cuvântul liber”, „Viitorul”, „Dimineața” (1922-1929, 1934-1936), unde a îndeplinit și funcția de redactor, „Adevărul literar și artistic”, „Adevărul” (1924-1925, 1928-1929, 1935-1936), unde a lucrat de asemenea ca redactor, „Cinema”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Gazeta noastră ilustrată”, „Ilustrațiunea română
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
arhivă, tradiții locale și informația directă. Scriind istoria tuturor românilor, M. a avut în vedere demonstrarea tezelor fundamentale ale Școlii Ardelene - originea, continuitatea și unitatea poporului român, aducând și argumente lingvistice, toponimice, etnografice. Concepția raționalistă asupra istoriei îl deosebește de cronicari, fiind vizibilă în înlănțuirea cauzală a evenimentelor, înlăturarea providenței din determinismul istoric, folosirea exactă a izvoarelor, în caracterul demonstrativ și sensul militant al scrierii. Dar modul de expunere, stilul, tonul preponderent narativ aparțin încă vechii istoriografii. Cultivarea limbii române, necesitatea
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
al lui Gheorghe Milea. Învăța la Scoala nr. 3, iar din 1973, la Liceul Industrial nr. 1 din Turda, luând bacalaureatul în 1978. Urmează Facultatea de Filologie, secția română-italiană, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1979-1983), în timpul studenției fiind redactor și cronicar literar la „Echinox”. Este repartizat ca profesor de literatură română la Liceul Industrial nr. 2 din Oradea, unde lucrează până în 1989. Redactor scurt timp la „Tribuna” (1990) și la „Apostrof” (1990-1991), devine ulterior cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie
MILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
Br. [Andrei Braniște], „Stropi de rouă”, CLI, 1920, 26; Paul I. Papadopol, „Psaltirea în versuri”, „Linia nouă”, 1933, 4-5; Iorga, Ist. lit. cont., II, 198; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., I, 414; Al. Iacobescu, „Curcubee peste veac”, CRE, 1937, 3524; Cronicar, „Curcubee peste veac”, „Politica”, 1937, 3; Sorin B. Rareș, „Ben-Hamar cântă”, „Mișcarea”, 1938, 1809; Al. Iordan, „Ben-Hamar cântă”, „Mișcarea”, 1938, 1941; Călinescu, Ist. lit. (1941), 852, Ist. lit. (1982), 937; Perpessicius, Opere, V, 82-84; Petre Porea, Vasile Militaru, „Timpul Capitalei
MILITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288142_a_289471]
-
Perpessicius este inițiatorul unor „medalioane” - efigii ale unor scriitori precum Ștefan Petică, Ion Minulescu, St. O. Iosif, Elena Farago, Al. Cazaban, Ilarie Chendi, George Coșbuc, Corneliu Moldovanu, Mihail Săulescu, Cora Irineu, D. Iacobescu. După trecerea lui Perpessicius pe postul de cronicar literar, rubrica „Medalioane” va fi susținută mai întâi de Gh. Cardaș (care de la numărul 16/1925 scrie, printre alții, despre G. Ibrăileanu, Ion Agârbiceanu, I. Al. Brătescu-Voinești, G. Topîrceanu), ca apoi, de la numărul 23, titular să devină Pompiliu Constantinescu, autor
MISCAREA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288182_a_289511]
-
criticul se simte condamnat să amâne mereu adevărata Citire. Construcția operei sale e determinată ea însăși de rigorile profesiei (,,nu am citit nimic la întâmplare”), plăcerea alegerii fructului oprit e substituită de ,,lectura obligatorie” impusă de nevoi redacționale ori didactice. Cronicar en titre și reputat universitar, D. Micu e prezent de prin 1955 cu lucrări monografice și de sinteză care au jucat un indeniabil rol ideologic în momentul apariției. Ele au luat în discuție romanul românesc din acel moment, opera lui
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
din acel moment, opera lui Mihail Sadoveanu, Maria Banuș, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, curentele (poporanismul, gândirismul), panorama ,,începutului de secol” etc. O parte din cronici, comentarii, eseuri [...] au rămas în pagina de revistă, abandonate cu premeditare. Căci condiția ingrată a cronicarului implică mai mult suferința străbaterii cu egală atenție a scrierilor ,,menite să rămână” alături de ,,producțiuni caduce, ba chiar maculatură curată”, decât bucurie a descoperirii. MIRCEA ZACIU SCRIERI: Sensul etic al operei lui Sadoveanu, București, 1955; Poezia Mariei Banuș, București, 1956
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
vieții”, specifică nevrozaților, dintr-o „sensibilitate vibrantă, bogată”, de unde „beția de senzații”, „vârtejul patimilor violente”, toate exprimate într-o formulă destul de personală, care „îmbină fastul, bizareria, decorativismul rafinat”, specifice simbolismului, într-o „tentativă de a spiritualiza senzorialul”. Cu unele excepții, cronicarii teatrali i-au apreciat piesele, evidențiind efectul de verosimilitate, susținut de mai multe personaje, caracterizate cu siguranță, de ascuțimea observației, de dialogul viu, colorat, fără artificii. Au fost semnalate „calități pur teatrale” în construcția dramatică, dar și o ținută literară
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
de angajament politic în favoarea liberalismului și a democrației în „22”, „Dilema”, „Sfera politicii”, „Cotidianul”, „Românul liber”, „Polis” ș.a. Ia atitudine în favoarea angajării civico-politice scriitoricești, împotriva apolitismului și a recuperării birocratice a profesiei de scriitor. Devine unul dintre cei mai atenți cronicari și comentatori ai politologiei românești in statu nascendi. În tot ce întreprinde în această perioadă se distinge un „neopașoptism” care concordă perfect cu orientarea anterioară - descălecătoare, enciclopedică, ideologică, proeuropeană - a tuturor scrierilor sale, dincolo de orice distincții de gen. Academia Română i-
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
de îngroșări, mai ales când săgețile lui vor fi îndreptate împotriva poeziei lui Al. Macedonski), relațiile necamaraderești existente între aleșii muzelor, spiritul de coterie, lipsa de responsabilitate a criticii ș.a. Procedeul întrebuințat frecvent este parodia. Se parodiază poezia epocii, stilul cronicarilor dramatici și al criticilor literari, stilul publiciștilor sau al politicienilor, sunt ridiculizate mai ales ambițiile nejustificate, reputațiile nemeritate. Deseori, simpla reproducere a textului unui articol, a unei poezii din gazete ca „Vocea Covurluiului”, „Vocea Botoșanilor” și chiar „Literatorul” devine un
MOFTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
asamblate aici „reportaje imaginare”, realizate prin prelucrarea materialului selectat din ziarele și revistele franceze care descriau cu lux de amănunte evenimentul. Întâmplările reale se vor împleti cu altele imaginare, fantezia debordantă, inventivitatea nepermițându-i vreodată autorului să fie un „simplu cronicar” al realității. Nu obiectivitatea reportajului în sine este cea care reține atenția, ci interesul pentru amănuntul inedit, dezvoltarea și îmbogățirea acestuia, care duce aproape întotdeauna la nașterea unui subiect interesant. Din aceeași categorie, a reportajului în care faptul real este
MIRCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
din ziarul de război „România” (1917-1918), unde se vădește a fi un fin analist al evenimentelor politice, sensibil la tragismul conflagrației mondiale, sobru și cu judecată clarvăzătoare, la antipodul estetului boem și neangajat, cum, îndeobște, e etichetat. În ceea ce privește activitatea de cronicar plastic, desfășurată de-a lungul întregii vieți, se impune prin bun-gust și orientare estetică modernă, el fiind unul dintre primii critici de artă care îi remarcă pe Brâncuși, Iser, Dărăscu și, în genere, pe artiștii de avangardă ai vremii. În
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
Lobodă. Poezia este inclusă în sumar cu totul accidental și nesemnificativ. Câteva nuvele originale au ca autori pe V.A. Munteanu, Alexandru Vaciu, Dan Athanasiu, Ștefania Raiciu. O bogată activitate de reporter (De-a lungul văii Buzăului) și îndeosebi de cronicar literar desfășoară Ion Caraion (Manifestări poetice ardelene, Lirica feminină). Câteva cronici publică Sorana Gurian și Camil Baltazar. Alți colaboratori: Virgil Stoenescu, Leonard Paukerow. Revista mai adăpostește interviuri cu actori și oameni de teatru, „filme povestite”, proză umoristică, rubrici sau chiar
MONDIAL MAGAZIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288235_a_289564]
-
târziu în toamna aceluiași an la București. Traducerile din autorii patristici au fost, de asemenea, considerabile. Interbelicii redescopereau tradiția, construiau instituții, legau noduri de comunicare. Acest imperativ local traduce poate economia culturii religioase creștine, funcțională în spațiul românesc din vremea cronicarilor, dar exploatată matur, pentru întâia oară, de către intelighenția uniată (Inochentie Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior). Misionarismul culturaltc "Misionarismul cultural" Nevoia de convertire a culturii la misionarism ținea în primul rând de credința augustiniană în univocitatea conceptului de „iluminare”. Binele, adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
reper normativ pentru conștiința eclezială ortodoxă. Dacă ar fi să măsurăm amploarea misiunii sale sociale și culturale, am putea spune atunci că în Biserica Răsăriteană din România nu abundă astăzi hermeneuții devenirii întru devenire. Există, desigur, câteva remarcabile excepții de cronicari ortodocși, care dau lupte nocturne cu îngerul călimarei și vor să biruiască tentația mizantropiei. Poți însă număra pe degete simpozioanele sau conferințele care să-i fi adus laolaltă pe cărturarii Bisericii și savanții Universității, la masa unei dezbateri de interes
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
norocoși decât posesorii prețioaselor achiziții filologice ale umanismului renascentist ce vor face? În afara mizeriei traiului de tranziție, care este părtășia cărturarilor cu sufletele celor mai simpli? Cui rezistăm, de fapt, atunci când bănuim eșecul în cele mai prețioase vieți lipsite de cronicar? Nu ne opunem atunci chiar Vieții „care S-a arătat și pe care am văzut-o”? Nu lepădăm harurile Proniei care ne reîntregește ființa prin altoirea pe trunchiul arborelui lui Iesei? Pentru a cunoaște esența euharistică a faptului de a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
valorilor lumii postmoderne în mediul românesc. Să ne amintim că anii ’90 ai României postcomuniste au fost dominați de o persistentă febră a politicului și de admirația necondiționată pentru proiectul Europei comunitare (citit prin sita ignoranței bunăvoitoare). Patapievici a fost cronicarul necruțător al rătăcirilor românești din acele vremuri. Era solidar cu nenumărați cetățeni care încă mai revendicau pe străzi principii fundamentale: libertatea individuală, adevărul istoric, lustrația. Erupția consumerismului și barbaria simulacrelor tehnologice care flatează instinctele cele mai joase ale maselor și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]