6,333 matches
-
ce încălzesc privirile și sufletele tuturor pelerinilor și vizitatorilor, în partea a doua a lucrării am adunat mărturii ale celor ce au trecut prin mănăstirea noastră, lăsând aici smerite glasuri; ca o carte de aducere aminte în care anii așezați cuminți vor șopti 8 duios celor ce se vor apleaca să-i asculte, fie chiar și pentru o clipă. Cuvintele pelerinilor ce au însemnat picături de bucurie în Cărțile de onoare ale mănăstirii sunt adevărate pecete pline de viață, într-o
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
au oprit aici. Cuprinși de emoții sfinte și cu o adâncă evlavie, părinții ce am fost rânduiți să primenim Sfintele Moaște, vom purta de-a pururi în suflete acele clipe sfinte picurate parcă din condeiul unui înger ce scrie slove cuminți pentru veșnicie. Până atunci nu am mai fost părtaș la o astfel de bucurie. Încă din acea zi sfântul și-a făcut simțită prezența din plin printre noi. Cu o seară înainte, toate cele necesare pentru așezarea Sfintelor Moaște în
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ghiocel. În aceste zile am redescoperit acea candoare pe care mulți dintre noi o pierdem pe drumul vieții. La un moment dat a venit o copilă de vreo 6 anișori la mine, privindu-mă sfioasă cu ochii ei mari și cuminți, zicându-mi: „Părinte, ieri am venit cu mama și mi-am sfințit brățara de racla sfântului, dar aseară mama mi-a făcut baie și eu aveam brățara la mână, iar acum nu știu dacă mai este sfințită sau trebuie să
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
din greșeală. Se întâmplă să-mi vină câteodată un chef nebun de joacă și atunci apuc tot ce mișcă și țin „cu ghearele și cu dinții” (așa se spune, nu?) să nu-mi plece jucăria. Dar cu voi, copii, sunt cuminte. Promit. Sunt curios. Vreau să văd cu ochii mei și să aud cu urechile mele tot ce mișcă, să miros cu nasul meu tot ce miroase, să gust tot ce are gust. Cercetez, aflu, învăț. Tot timpul. Mă uit pe
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
nu venea să mă ia? Rochia de mătase artificială s-ar fi întunecat la poale, pălăria i-ar fi plutit pe apă. Știam că era imposibil. Am făcut încă cîțiva pași sălbatici înspre mijlocul rîului, după care m-am întors cuminte. Brusc, o senzație ciudată în piciorul meu drept. Trebuie să fi călcat pe un cui. Cînd mi-am ridicat piciorul și l-am răsucit, am văzut o deltă de sînge roșu strălucitor împrăștiindu-se foarte repede pe solul palid. Nu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cultura ținutului numit Banat". Proza, bat-o focu', este proastă, ea nu are în cap asemenea idei de mare și copleșitoare răspundere, pentru dumneaei ceea ce contează cu adevărat este mai nimicul vieții dumneavoastră care este tare banal, tare plictisitor, tare cuminte: el mai nimicul samănă cu ulița Economilor în care copilăream eu în deceniul șapte la vremea amiezii, puțini oameni făceau ei șpațir (preumblare) pe acolo, prin luna mai era frumos pe ulița Economilor, prin luna noiembrie nu: ploi de toamnă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Clepidava de la Clepati, a suna; Oroles numele unui rege get de la oril, vultur; Zamolxis, profetul get de la za, după și mrukati, a întuneca.!! Cu asemenea etimologie s-ar ajunge în curând, cum spune domnul Miklosisch și el un Slav, însă cuminte, a se slaviza și Mekka și Medina. O a treia ipoteză că Daco-Geții ar fi Celți a fost susținută dintre învățații români de Ioan Maiorescu și Obedenaru, precum și de mai mulți Francezi dintre care cel mai nou este d-1
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
axat asupra lui Jurig, ca și cum el constituia pericolul. Discipolul va aștepta rezultatul. Zise cu glas de oțel: - Jurig, m-am săturat de vorbăria asta. E timpul să te hotărăști pentru sau contra mea. Și-ți spun imediat că ar fi cuminte să fii pentru. Yalertanul, care se pregătea să se arunce, se opri. Mușchii feței se contractară spasmodic, oscilând între îndoială și furie. Îl privea pe Gosseyn descumpănit, precum taurul pe măruntul adversar care nu pare câtuși de puțin temător. - O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dacă propulsoarele atomice sunt încă operaționale. Poate că voi putea să-mi iau zborul cu întreg Templul. Zâmbi. - Poate că se vor gândi că este o manifestare a Zeului care dezgroapă agresiunea comisă. Conchise mai serios: - În afară de asta, voi sta cuminte până când vă veți întoarce cu toții. Înainte de a părăsi nava, se duse să-l vadă pe doctorul Kair. Psihiatrul îi oferi un fotoliu, dar Gosseyn îi declină oferta. În picioare, cu fruntea îngândurată, spuse: - Doctore, e ceva la capătul drumului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Undeva, dincolo de universitate, auziră un lătrat ascuțit și un cîine negru alergă spre ei pe un trotuar curbat. — E Gibbie! spuse Marjory și se ghemui luînd capul cîinelui în poală. Ce mai faci, Gibbie? Ei, Gibbie? Gibbie e un cîine cuminte, șopti ea frecîndu-i fălcile cu mîinile. Cîinele gîfîi și-și scoase limba, rînjindu-i cu ochii închiși și extatici. Ea se ridică, iar el o zbughi de unde venise. Merseră apoi pînă ajunseră la poarta unei case cu gard viu, unde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iar eu, privindu-l pe Iason, care găsise că ar fi momentul cel mai potrivit să se pieptene cu un pieptene de os, mic, gălbui, simțeam cum crește în mine dorința de a-i crăpa capul cu barda, când Petru, cuminte și palid, a spus : „Firește, domnul Sima s-a grăbit să încuviințeze plecarea voastră, Iason se piaptănă, Zenobia s-a ghemuit și s-a înnegrit, are de luptat cu forțe mult mai copleșitoare, dar eu, Petru, cuminte și palid, eu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
barda, când Petru, cuminte și palid, a spus : „Firește, domnul Sima s-a grăbit să încuviințeze plecarea voastră, Iason se piaptănă, Zenobia s-a ghemuit și s-a înnegrit, are de luptat cu forțe mult mai copleșitoare, dar eu, Petru, cuminte și palid, eu o iubesc și ce mă fac ? Am să viermuiesc singur, am să umblu razna prin lume, ca un sicriu, purtând în mine imaginea ei aproape leșinată pe care o iubesc neînchipuit de mult, am să-i vorbesc
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în mine, în cârpele din ea, are să-l învelească pe iubitul ei care o va purta învelită în cârpele din el și o va legăna și îi va spune nani-nani și așa mai departe; iar eu am să plec singur, cuminte și palid, și voi o să mă duceți în voi, nu-i nimic, așa a fost să fie...“. După acest lung discurs tânărul Petru tăcu, apoi deschise ușa și coborî scara, pe când noi, ceilalți, cu excepția lui Iason, care continua să se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
s-a ridicat de pe podea și a venit lângă mine, chiar Dragoș, cuprins de o neașteptată curiozitate, s-a uitat peste el însuși, afară; și l-am văzut pentru ultima oară pe cel plecat dintre noi, depărtându-se în mlaștini, cuminte și palid, purtându-se pe sine însuși în brațe, ca pe un sicriu... „Aici“, ne-a strigat el, arătându-și cu degetul întins inima, „aici e Zenobia, à jamais, și voi toți, aici am să vă culc și am să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
îngropate în sine, ca o tradiție, fără să-și dea seama ce face și de ce.“ „Atunci să-l punem pe masă“, am propus eu. „Să-l punem“, a fost de acord domnul Sima. „Acolo n-o să vă deranjeze, o să stea cuminte, ca un mort; dar, fii atent, dacă vorbește vreodată, să știi că există consoane pe care nu vrea nici în ruptul capului să le rostească, poate că le-a uitat, consoana r, de pildă; ca să înțelegi ce spune, pui dumneata
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de ușor, ai fi zis că e umplut cu aer și țopăia în aer; domnul Sima dăduse jos ierburile și celelalte, în locul lor l-am instalat pe Dragoș și el a închis ochii, nu s-a mai clintit. „Vezi ce cuminte e ?“, l-a admirat domnul Sima; „Nici n-o să-i mai simți prezența, o să vi se pară doar o vagă respirație, de undeva, din adâncul vostru, n-o să vă deranjeze absolut deloc și o să vă ajute, ai să vezi“. „Domnule
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
margini, în gol, acum s-a terminat...“. „Sigur, așa zici tu, ca să mă liniștești“, am bombănit eu, dar, de fapt, mă și liniștisem, mă simțeam liber și am adăugat : „N-am nimic cu Dragoș, ce să am cu el ? Stă cuminte, săracu’, la locul lui, și eu te iubesc neînchipuit de mult, dar a fost tare greu“. „Acum nu te mai gândi, nu mai vorbi despre asta“, a murmurat Zenobia. „Te iubesc neînchipuit de mult“, i-am spus, „și e cald
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de iepure; apoi l-am zgâlțâit pe Dragoș. El s-a trezit imediat și a început să țopăie și să clatine din cap. „Lasă țopăitul“, i-am spus, „mergem la oraș“. El n-a mai țopăit și s-a așezat cuminte în iarbă, pe creasta digului; apoi, firește, ne-a ajutat plin de râvnă să acoperim cu bolovani, pe cât s-a putut, intrarea scorburii; pentru asta i-am dat, ca răsplată, căciula; după care am pornit toți trei, eu cu Zenobia
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
într-o seninătate care absoarbe totul, pentru ca mai apoi o simplă vorbă de-a ei legată de cine știe ce banală grijă casnică să le readucă acolo unde nici n-ai bănui că sunt posibile. În toate acestea, ea rămâne o fetiță cuminte și naivă; câteodată însă e de o încăpățânare nemaipomenită, nu spune decât nu și nu; atunci toate argumentele mele devin inutile și e nevoie să treacă un timp ca să înțeleg că împotrivirea se datora „trecătoarei mele ieșiri din cercuri“, ca să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-l întreb, în ipoteza că ar fi fost Empedocle, cum naiba de greșise în privința modului de moarte; aș fi pălăvrăgit un pic cu el despre asta, dar îmi era prea somn, abia izbuteam să-mi țin pleoapele ridicate. Copilul stătea cuminte în cămășuța lui largă, la câțiva pași de masa de sub fereastră; ținea mâinile la spate, se aplecase ușor înainte, privea atent și nu scotea o vorbă. Au trecut, astfel, câteva minute bune, aproape ațipisem, când Dragoș a sărit de pe masă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
stâncile... O vagă legătură cauzală mă făcea totuși să cred în efectele benefice ale unui anumit comportament asupra căruia n-am să insist ca să las fiecăruia plăcerea de a-l regăsi, între asceză și destrăbălare. (Zenobia numește asta : a fi cuminte.) 9. Stăteam întins pe sofa și mă gândeam la Spiritul-Femeie. Mai stăruia în mine senzația de vegetalizare, secunda fără timp când ea mă mângâiase ca o senină, depărtată aripă a morții. Firește, nu eram la prima noastră întâlnire. De fiecare
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu ea prin fereastră. Își lipise fruntea de obrazul meu, era foarte mică, rotundă, ca ghemul de raze desenat lângă urechea mea în seara plecării lui Dragoș. Abia îndrăzneam să respir, de teamă să nu se destrame. „N-ai fost cuminte“, mi-a șoptit. „Zenobia“, am spus, „să nu mai faci asta niciodată, auzi ? Dacă se mai întâmplă o dată, să știi că mor și gata...“. VI Martorii 1. Fiecare poartă cu sine un neadevăr menit să-i deslușească mișcarea încâlcită a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lumină. Am pus scaunul lângă W.C. Ea s-a așezat, demnă și amenințătoare. „Unde e Maria ?“, m-a întrebat. Vorbea scurt, autoritar. Își ținea geanta strâns, pe genunchi. Mă ghemuisem pe jos, în spațiul de lamentații al lui Petru. Stăteam cuminte, aveam grijă să nu-l depășesc nici cu un milimetru. „Nu știu“, am răspuns. „A trecut pe aici o singură dată și atunci nu eram acasă.“ „Să nu minți !“, m-a avertizat Vizitatoarea. Acum îi vedeam bine obrajii ușor veștejiți
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
că e bolnav de piept și că nevasta îi murise, tot de oftică. Mi-a povestit însurătoarea Lui. Fata avea vreo paisprezece ani, El împlinise optsprezece și s-au înțeles să vină într-o duminică noaptea, s-o fure. Fata, cuminte, le-a spus părinților, așa că ei s-au dus în noaptea aceea la niște vecini de unde puteau să vadă, prin gard, răpirea. La rândul Lui, Irina și-a făcut rost de costum, și-a cumpărat pantofi de lac și a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să mă ajute, în orice caz mi-ar spune : „Tu ești un copil, zău așa !... Stai liniștit. Toate astea ți se întâmplă fiindcă mai treci o treaptă. știu că e greu, dar nu pot să fac nimic. Încearcă să fii cuminte...“. Îmi venea să urlu : „De ce mă lași, Zenobia ? Eu știu ce poți și ce nu poți. Mai bine dă le dracului de trepte. Câte mai sunt, până la capăt, unde o să se aleagă praful și pulberea de noi ? Cât o să mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]