5,030 matches
-
confuzie și panică generală, și sfârșesc cu un deznodământ tragic pentru aproape toate personajele. Titlul (dar și laitmotivul romanului) este explicat chiar de Stepan Verhovenski spre sfârșitul cărții, când filozoful reușește să descifreze starea disperată în care a ajuns Rusia. "Demonii" sunt acele idei politice subversive, violente, opuse creștinismului, care „posedă” mințile fragile conducându-le spre ruină. Stepan Verhovenski evocă episodul biblic în care Isus a exorcizat un om posedat de "Legiune" (un grup de demoni), iar demonii alungați au intrat
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
în care a ajuns Rusia. "Demonii" sunt acele idei politice subversive, violente, opuse creștinismului, care „posedă” mințile fragile conducându-le spre ruină. Stepan Verhovenski evocă episodul biblic în care Isus a exorcizat un om posedat de "Legiune" (un grup de demoni), iar demonii alungați au intrat într-o turmă de porci: "Frații Karamazov", ultimul și cel mai voluminos roman al lui Dostoievski, are statut de "magnum opus", fiind considerat cea mai importantă lucrare dostoievskiană. Acțiunea se concentrează în jurul conflictului dintre Feodor
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
a ajuns Rusia. "Demonii" sunt acele idei politice subversive, violente, opuse creștinismului, care „posedă” mințile fragile conducându-le spre ruină. Stepan Verhovenski evocă episodul biblic în care Isus a exorcizat un om posedat de "Legiune" (un grup de demoni), iar demonii alungați au intrat într-o turmă de porci: "Frații Karamazov", ultimul și cel mai voluminos roman al lui Dostoievski, are statut de "magnum opus", fiind considerat cea mai importantă lucrare dostoievskiană. Acțiunea se concentrează în jurul conflictului dintre Feodor Pavlovici Karamazov
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
de judecată. Singurul care află, chiar de la Smerdiakov, de identitatea făptașului este Ivan Karamazov, ideolog, deși indirect, al crimei. Cuprins de remușcări și realizând în sfârșit efectul devastator al filozofiei sale, Ivan înnebunește, imaginația lui fiind torturată de apariția unui demon. Eroul se autodenunță în timpul procesului lui Dmitri, aruncând sala într-o nouă stare de confuzie. Katerina Ivanovna, devenită între timp admiratoarea înverșunată a lui Ivan Karamazov, hotărăște să-l protejeze, arătând o scrisoare veche primită de la Dmitri, în care fostul
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
De aici și latura slavofilă a lui Dostoievski, care se manifestă prin idealizarea comunității rurale rusești, "obșina" ("община"), o structură socială organică, unitară, bazată pe tradiție și ortodoxism. Descoperirea acestei lumi primordiale de către intelectualul francofil Stepan Verhovenski, la sfârșitul romanului "Demonii", demonstrează credința scriitorului că occidentaliștii, rușii „corupți” de ideile Europei, mai pot fi încă recuperați de "obșina". Într-un articol neterminat, intitulat "Socialism și creștinism", Dostoievsi împarte istoria omenirii în trei epoci de dezvoltare: prima aparține « comunităților patriarhale primitive », când
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
conflagrație care va antrena și Rusia și din care ortodoxismul va ieși biruitor. Nu avea cum să anticipeze însă ca În viziunea lui Dostoievski, religia și naționalitatea sunt legate indisolubil, deoarece o națiune se naște prin intermediul unei religii: În romanul "Demonii", personajul Șatov, un reprezentant al lui Dostoievski, mărturisește că și-a modelat convingerile după două afirmații aruncate în treacăt de enigmaticul Stavroghin: « Un ateu nu poate fi rus. » și « Chiar și cine nu este ortodox nu poate fi rus. » Deși
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
întregire a spiritului" ("цельность духа"), conform căruia înțelegerea adevărului nu se poate realiza decât prin apelul la toate cele trei forme ale cunoașterii: rațional, instictiv și spiritual. Deseori chiar, scriitorul privilegiază lumea spiritului în detrimentul logicii, deoarece, așa cum afirmă Șatov în "Demonii", « niciodată rațiunea n-a fost în măsură să definească binele și răul, sau numai să separe binele de rău. ». Adept al unui iraționalism aproape kierkegaardian, Dostoievski afirmă: În ciuda unor astfel de exemple de iraționalitate religioasă, trebuie remarcată schimbarea convingerilor religioase
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
tuberculozei, vede într-un act (nereușit) de sinucidere o ultimă manifestare a propriei libertăți. Sinuciderea este o dovadă a libertății și pentru Kirillov, însă nu una oarecare, ci chiar o încununare apoteotică a voinței independente: De altfel, revoluționarii din romanul "Demonii" sunt obsedați de redefinirea și „ameliorarea” conceptului de libertate, însă ideile lor par mai degrabă să sfârșească printr-o îngrădire a ei. Șigaliov propune un sistem politic în care societatea este împărțită astfel: o zecime se bucură de libertate și
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
mai fascinant de citit ». Franz Kafka îl consideră pe Dostoievski « rudă de sânge » ("blutsverwandt") și scrie "Procesul" sub influența unor romane ca "Frații Karamazov" sau "Crimă și pedeapsă". Într-o emisiune radiofonică din 1955, Albert Camus declară că a descoperit "Demonii" în tinerețe, iar « șocul » pe care l-a trăit atunci « durează încă, după douăzeci de ani ». În colecția de amintiri, publicată postum, "Sărbătoarea de neuitat" a lui Ernest Hemingway, autorul declară că la Dostoievski se găsesc « lucruri ce par neverosimile
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
din "Idiotul", "Demonii" sau "Frații Karamazov" cu termenul "„marionete”" considerându-le ori insuficient dezvoltate, ori artificiale și excesiv de pretențioase. După Revoluția Rusă din 1917, pasaje din operele lui Dostoievski au fost eliminate de cenzură, iar două cărți au fost interzise: "Demonii" și "Jurnalul unui scriitor". Filozofia scriitorului, în special cea din romanul "Demonii", era considerată capitalistă și anti-comunistă. Cu toate acestea, Dostoievski a fost foarte popular și iubit de cititorii Uniunii Sovietice, cărțile lui fiind vândute în peste 34 de milioane
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
insuficient dezvoltate, ori artificiale și excesiv de pretențioase. După Revoluția Rusă din 1917, pasaje din operele lui Dostoievski au fost eliminate de cenzură, iar două cărți au fost interzise: "Demonii" și "Jurnalul unui scriitor". Filozofia scriitorului, în special cea din romanul "Demonii", era considerată capitalistă și anti-comunistă. Cu toate acestea, Dostoievski a fost foarte popular și iubit de cititorii Uniunii Sovietice, cărțile lui fiind vândute în peste 34 de milioane de exemplare, din 1917 până în 1981, ceea ce înseamnă aproape 540.000 de
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
să pună în scenă romanul "Crimă și pedeapsă". Conform criticului Alexander Burry, printre cele mai valoroase artistic dintre adaptări se numără operele "Jucătorul" de Serghei Prokofiev și "Din casa morților" de Leoš Janáček, precum și filmele "Idiotul" de Akira Kurosawa și "Demonii" de Andrzej Wajda. În 1959, Albert Camus pune în scenă la Théâtre Antoine piesa "Les Possédés", o adaptare după romanul "Demonii". În 1981, filmul sovietic "Douăzeci și șase de zile din viața lui Dostoievski" a participat la cel de-al
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
operele "Jucătorul" de Serghei Prokofiev și "Din casa morților" de Leoš Janáček, precum și filmele "Idiotul" de Akira Kurosawa și "Demonii" de Andrzej Wajda. În 1959, Albert Camus pune în scenă la Théâtre Antoine piesa "Les Possédés", o adaptare după romanul "Demonii". În 1981, filmul sovietic "Douăzeci și șase de zile din viața lui Dostoievski" a participat la cel de-al 31-lea Festival Internațional de Film de la Berlin, unde Anatoli Solonițîn a câștigat Ursul de Argint pentru cel mai bun actor
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
să ducă vestea Învierii ucenicilor (Mc 16, 9; In 20, 14-18). În Biblie mai apare scris despre ea în Noul Testament în următoarele versete: Tot în prima zi, a Învierii, Domnul s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese șapte demoni! (Marcu 16,9). Ea stătea afara lângă mormântul gol și plângea și plecându-se spre mormânt a văzut doi îngeri în veșminte albe, unde a fost trupul Lui Iisus. Îngerii au întrebat-o: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Ea
Maria Magdalena () [Corola-website/Science/298815_a_300144]
-
spălat picioarele lui Isus, iar aceasta cu Maria, sora Martei, din Evanghelia după Ioan. Papa Grigore I cel Mare a preluat aceste zvonuri, declarând-o într-o predică din secolul al VI-lea pe Maria Magdalena drept posedată de șapte demoni, păcătoasă care în cele din urmă s-a pocăit. Începând din vremea Papei Grigore cel Mare, în Occident se presupunea că este aceeași persoană cu păcătoasa care i-a spălat picioarele lui Iisus (Lc 7, 36-50) și cu sora Martei
Maria Magdalena () [Corola-website/Science/298815_a_300144]
-
transmise ca atare de Platon și de Xenofon: cumpătarea, curajul, înțelepciunea ș.a. Este adevărat, după cum subliniază un mare elenist român, Șt. Bezdechi, că Socrate era „un semănător de îndoială"', că știuse să înfrunte, singur, mânia mulțimilor dezlănțuite, că asculta de „demonul său", acea „voce lăuntrică" care îl sfătuia ce să facă și de ce să se ferească, dar toate acestea erau puse numai și numai în slujba adevărului, a binelui individual și social, menite să conducă pe atenieni pe calea virtuții. Condamnarea
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
acestui principiu socratic, textual reprodus de poetul latin și tomitan „Nu vă cunoașteți pe voi înșivă" O altă problemă, specifică înțeleptului atenian, dezbătută de Platon și de Xenofon, dar cu unele accente particulare de acesta din urmă este cea a „demonului" socratic (daimonion) despre care s-a scris o întreagă literatură. Să amintim și la noi frecventa utilizare a termenului și a noțiunii în poezia lui Mihai Eminescu (Înger și demon ș.a.), de către Lucian Blaga („Daimonion"), Pompiliu Constantinescu („Eros și daimonion
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
unele accente particulare de acesta din urmă este cea a „demonului" socratic (daimonion) despre care s-a scris o întreagă literatură. Să amintim și la noi frecventa utilizare a termenului și a noțiunii în poezia lui Mihai Eminescu (Înger și demon ș.a.), de către Lucian Blaga („Daimonion"), Pompiliu Constantinescu („Eros și daimonion") ș. a. În literatura universală conceptul are o tradiție îndelungată din antichitate, Evul mediu, Renaștere, la ro-mantiici, Goethe, Lermontov etc. Nu greșesc comentatorii mai noi când încearcă să echivaleze cu „datele
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
reiese din povestea din , unde Moise este pe punctul de a fi omorât de Dumnezeu. Acest pasaj introdus în textul "Ieșirii" ("Exodului") pare a fi un fragment narativ vechi, din perioada în care Iahve era perceput ca un soi de demon nocturn ostil. Conform părții centrale a cărții lui Iov, toate necazurile care îl lovesc pe acesta sunt provocate de Dumnezeu însuși. Această opinie reflectă tradiția evreiească conform căreia totul e cauzat de o entitate spirituală unică, atât binele cât și
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
în poezie. Apariția lor este marcată de către primul manifest romantic din literatura engleză, "Prefață la balade lirice". Colecția conține în principal poezii ale lui Wordsworth, dar include și "Poezia unui marinar bătrân", o baladă tragică, lungă și impresionantă despre un demon ce întâi omoară și apoi posedă sufletele unui grup de marinari de pe un vapor ce se îndreaptă către mările sudice. Coleridge și Wordsworth au înțeles, însă, romantismul în două feluri diferite: în timp ce Coleridge caută să transforme supranaturalul în "real" (cam
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
cu toate acestea nu a fost cultivat pe scară largă venerarea cu caracter idolatru a acestui templu a fost preluată de islamici de la hanifi primii monoteiști arabi influența celtă nu a fost atât de puternică precum în nordul celtiberic sau demoni nocturni care fură copii și cauzează boli un exemplu de paranoia ar fi frica că în timpul unui meci de fotbal antrenorul ar vorbi despre persoana afectată este răspândit în natură dar mai comun este în meteoriți de exemplu microscoapele electronice
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
cu bucată luna soarele animalul copacul dar întregul din care acestea sunt părți strălucitoare este sufletul în jurul palatului mișunau lei și lupi victime preschimbate de farmecele ei a fost considerat sfânt încă din timpul vieții vindecând pe cei bolnavi alungând demonii și alinând suferințele tatăl său a fost profesor de desen accidente în construcție și întârzieri cum să furi un milion mai mult înlocuirea macronucleului indivizilor cu kinetosomi modificați prin macronucleul indivizilor normali nu are consecințe asupra kinetomului prin lucrarea sa
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
pe poet să ceară exmatricularea și eliberarea unui certificat doveditor că până la data de 14 iulie a urmat două semestre. Pe 1 ianuarie se retipărește în Convorbiri literare nuvela "Sărmanul Dionis". Pe data de 1 aprilie apar poeziile "Înger și demon" și "Floare albastră" în "Convorbiri literare". Pe 1 noiembrie 1874 publică în "Convorbiri literare" un articol despre Constantin Bălăcescu, reproducându-i multe poezii. Colaborez la "Lexiconul" Brockhaus cu un articol despre Arthur Schopenhauer. Pe 1 decembrie apare poezia "Împărat și
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
că credincioșii și-au aruncat reciproc, dintotdeauna, așa cum s-a menționat mai sus, invectiva de superstiție pentru a respinge religia celuilalt, căci după cum se poate constata toate religiile prezintă această credință în ""spirite bune sau rele"", căci zeii, îngerii sau demonii sunt definiți și ei a fi astfel de entități imateriale (vezi D.Ex., primul sens al termenului ""spirit"": "În filozofia idealistă și în concepțiile religioase, spiritul este un element considerat ca factor de bază al Universului, opus materiei, identificat cu divinitatea
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
aducă sau aducând un cult cui trebuie, dar de maniera în care nu trebuie". Tot sfântul Toma ne spune că există și un ghicit acceptabil pentru creștinism, care se diferențiază de ghicitul superstițios, prin faptul că acesta nu apelează la demoni și că prin actul ghicirii nu se încalcă libertatea lui Dumnezeu de a rândui viitorul după bunul plac. El vede astfel, se pare, ""demnă de elogii"", astrologia, care face parte din această categorie virtuoasă de ghicire, întrucât ea ""se referă
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]