7,752 matches
-
de niște ființe ciudate. Ele au vorbit telepatic cu ei - prin transmitere de gânduri, adică - și cei doi nu și-au putut aminti decât sub hipnoză că fuseseră supuși unor examinări medicale. Dimineața s-au trezit din somn la o depărtare de mulți kilometri de locul unde se aflaseră cu o seară înainte. Și mai e încă o poveste cunoscută, cu o casă de misionari din Papua-Noua Guinee. Cei de acolo au observat zile întregi OZN-uri zburând pe deasupra terenului lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sfârșit. Mama copilului Își adăpostea pentru ultima oară fiul mort În culcușul brațului său stâng, mâna ei dreaptă ținea pe umăr lopata și sapa pe care ceilalți le uitaseră. Să mai mergem un pic, până la frasinul acela, spuse cumnatul. În depărtare, pe o coastă, se distingeau luminile unei așezări. După călcătura catârcei Își dădeau seama că pământul devenise moale, trebuia să fie ușor de săpat. Acest loc mi se pare bun, spuse În sfârșit bărbatul, copacul ne va servi de semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ajungă rugăciunile la cer, dar trebuie să ne gândim că numai pentru a atinge planeta marte avem nevoie de șase, și cerul, cum e ușor de imaginat, trebuie să fie mult mai Încolo, treisprezece mii de milioane de ani lumină depărtare de pământ, cifră rotundă. În mulțumirea legitimă a bisericii exista, totuși, o umbră Întunecată. Teologii discutau, și nu se puneau de acord, despre rațiunile care-l făcuseră pe dumnezeu să trimită subit moartea Înapoi, fără ca cel puțin să lase timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să treacă dincolo de Capul Bunei Speranțe și ar fi pătruns În Oceanul Indian. (n.t.) 3. Replică rostită de gigantul Adamastor În epopeea Os Lusíadas când și-a dat seama, pe când o Îmbrățișa, că ceea ce i se păruse a fi În depărtare nereida Thetis nudă, era, de fapt, o stâncă. (n.t.) 4. Aluzie la sonetul Alma minha gentil (Suflet blând) de Luís de Camões (n.t.) 5. Alăturare a patru zicale portugheze, respectiv Năo há uma sem duas, Năo há duas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
aș fugi cu tine și acum dacă aș putea, Noam, așa îi plăcea să mă alinte pe vremuri, într-un amestec de afecțiune și iritare, pentru că eu pe vremea aceea eram încă destul de plată și purtam părul scurt, așa că de la depărtare păream doi băieți. Dacă vrei cu adevărat, poți, continui eu, Udi, concentrează-te, fă un efort, iar el mă privește aproape cu milă, tu chiar nu vrei să accepți nimic din ceea ce nu se potrivește planurilor tale, nu vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pentru bolnavi, cobor la bufet și îmi cumpăr o cafea și un croissant, mă așez respirând ușurată lângă fereastră, am impresia că este exact același tip de croissant pe care îl mânca medicul de la Camera de Gardă, îl văd de la depărtare intrând, îi arunc un zâmbet plin de recunoștință, până și o femeie al cărei soț este paralizat are dreptul să se destindă un pic, dar el mă ignoră, aș fi vrut să îl întreb ce s-a întâmplat cu Gheula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bine, o zi de post nu îi strică, figura lui se relaxează pe măsură ce descifrează versetele antice. Cobor să beau o cafea, spun eu repede și ies din salon, dar nu merg la bufet, ci mă îndrept spre mașina parcată la depărtare, la poalele muntelui. Nu-și va da seama că am fugit până la serviciu, deși el era acela care lipsea de acasă zile în șir, tot mai avea obiceiul de a vorbi plin de ostilitate despre slujba mea, de parcă o făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Mă ridic și mă apropii de fereastră, ziua aceasta aurie îmi stă alături, poate ne și împrietenim, eu și soarele, și copacii, și florile, acum le observ pentru prima dată, cascade de flori de primăvară, galbene, roșii și violet, de la depărtare nu au nici nume, nici istoric, doar pete îndrăznețe pline de o culoare vie și efervescentă. Nu am nici o îndoială, acolo jos are loc o petrecere, iar eu sunt gata să mă alătur, să mă bucur de viața scurtă, scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
au mult mai puțină nevoie de mine, ar fi trebuit să rămân cu ea, oricum ședința s-a terminat, așa că mă gândesc să mă întorc la ea, dar exact în clipa aceea Anat îmi iese în întâmpinare pe scări, de la depărtare arată asemenea unui tânăr îmbătrânit, cu jeanșii strâmți, cu părul cenușiu, scurt. Unde ai fost, întreabă ea, Hava te caută, iar eu oftez, îmi imaginam eu că lucrul acesta nu va fi trecut cu vederea, apoi ea adaugă, îți amintești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de zi, care se târăște asemenea unui picior rănit, trebuie bandajată, trebuie îngrijită, dar eu nu mai am putere. Mi se pare că telefonul sună o secundă, după care se oprește, probabil că a răspuns el, îi aud vocea în depărtare, surprinzător de binevoitoare, din ziua în care se îmbolnăvise, ignorase complet țârâitul telefonului, se apropie de noi, își croiește drum prin fum, se oprește lângă mine, iar eu îmi pun o mână pe umărul lui în semn de reconciliere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mare efort, cum merge tricotatul, iar ea flutură mândră o mână, dând la o parte un norișor roz, termin în câteva zile, nu am voie să nasc înainte, iar eu spun, minunat, apoi îi mângâi umărul cu sufletul țăndări. Din depărtare răsună vocea lui Anat grăbindu-le pe fete, nu îmi spune că ai uitat, se apropie de mine, astăzi mergem la maternitate, iar eu, desigur, uitasem, de mai multe ori le luam și pe fete să vadă sălile de naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și Meirav, nedespărțite, amândouă îmbrăcate cu rochițe foarte scurte, aproape identice, dar unde este Noga, de ce lipsește tocmai ea. Poate că a ieșit înaintea tuturor și am pierdut-o, deja hotărăsc să mă întorc spre casă, când o zăresc în depărtare, ce ușurare simt pentru o clipă, aproape fericire, nu este singură, vorbește cu cineva, cineva este interesat de ceea ce rostește gura ei, puțin mai înalt decât ea, cu ochelari rotunzi și părul rar, cine ar putea fi, nu pare un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
om, dar hohotele de plâns mă năpădesc, îmi duc mâna la gură, ca și când aș vrea să mă asigur că nu din gâtul meu ies, sunetul îmi e atât de familiar, încât am impresia că mă aud pe mine însămi de la depărtare plângând amarnic, jelind după silueta care se îndepărtează în susul străzii. Stânjenită, mă uit prin camere, una după alta, până când descopăr într-una dintre ele, lângă geam, o grămăjoară de membre adunate cu durere în jurul delușorului unei burți ascuțite, un cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai ales că verbul acela folosit la timpul trecut mă asurzește, te-am iubit, te-am iubit, în timp ce el încearcă să îmi explice, mă ridic și mă îndepărtez, deja nu mai sunt alături de el pe canapea, ci îl aștept în depărtări întunecate, depărtări pe care le străbătusem de-a lungul ultimelor luni, îl văd greșind iar, fugind din calea războiului, alegând soluția cea mai confortabilă, asta numește el schimbare? Iar își judecă nimicnicia comparându-se cu mine, iar se pedepsește în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că verbul acela folosit la timpul trecut mă asurzește, te-am iubit, te-am iubit, în timp ce el încearcă să îmi explice, mă ridic și mă îndepărtez, deja nu mai sunt alături de el pe canapea, ci îl aștept în depărtări întunecate, depărtări pe care le străbătusem de-a lungul ultimelor luni, îl văd greșind iar, fugind din calea războiului, alegând soluția cea mai confortabilă, asta numește el schimbare? Iar își judecă nimicnicia comparându-se cu mine, iar se pedepsește în fața mea, arătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am voie să spun nimic, nu îl pot salva, nici el nu mă poate salva pe mine, fiecare are propriul destin, în ciuda faptului că vreme de mulți ani am locuit în aceeași casă, că avem același nume, o copilă, din depărtările cele întunecate întind o mână și îi mângâi părul, am impresia că este fiul meu, născut de mine, numai așa îl pot iubi, nu știu din ce motiv vreau să îl iubesc, apoi, timp de o secundă, văd finalul călătoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de un albastru rece. Privind fix la cerul înalt, aveam senzația că priveliștea era dureros de frumoasă. O adiere de vânt a străbătut pajiștea și a trecut apoi prin părul ei înainte de a dispărea în pădure. Copacii foșneau și din depărtare s-a auzit un lătrat atât de slab de parcă venea din altă lume. În rest, tăcere deplină. Nici un sunet, nici o ființă în calea noastră. La un moment dat am zărit doar două păsărele roșii, speriate, țâșnind dinspre mijlocul pajiștii spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lemnele. Stai liniștită. Ea ieși pe poartă și se Îndreptă spre copacul trăznit, unde Nick Își aranja lucrurile. Copacul fusese lovit de trăznet cu o vară În urmă și toamna, În timpul unei furtuni, căzuse. Luna tocmai ieșea de după dealurile din depărtare, și Nick avea destulă lumină ca să-și poată aranja lucrurile. — Dorm ca porcii, Nickie, spuse soră-sa lăsÎnd jos sacul pe care-l cărase. — Bine. — Ăla care a fost trimis sforăia, și la fel și Ăla de-afară. — Piticotu’ meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-te. — Îi punem un nume taberei? — SĂ-i zicem Tabăra Număru’ 1. Coborî dealul și cînd ajunse aproape de malul pîrÎului Își tăie o creangă de salcie de vreun metru și o aranjă din cuțit fărĂ s-o decojească. Vedea În depărtare apa curată și repede a pîrÎului. PÎrîul era Îngust și adînc, iar pe maluri creșteau mușchi pînĂ În buza mlaștinii. Apa limpede și Închisă la culoare curgea repede, făcÎnd bulboane la suprafață. Nick nu se apropie prea tare, pentru că știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dreapta, pe o veche potecă folosită de elefanți. Îi văzu pe taică-său și pe Juma discutînd ceva și, cînd Îi ajunse din urmă, Juma privea În spate, pe drumul pe care veniseră, și apoi la niște dealuri pietroase din depărtare, ca niște insule În șesul uscat, și În cele din urmă păru a se orienta către culmile a trei dealuri albastre care se vedau departe, la orizont. — De-acum Juma știe unde să mergem, Îi explică taică-său. Și Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
era plin de cupluri care se sărutau pe canapelele de piele ascunse în lumina crepusculară. Bineînțeles, să nu uit de Benny’s Burritos, cu fantastica lumină roz și cocteilurile uriașe. Mă plimbam pe malul râului, aflat la doar câteva blocuri depărtare, spre Grădina de Iarnă, situată în Centrul Comercial, să-i văd pe micuții coreeni făcându-și fotografiile de nuntă. Miresele arătau perfect în rochiile albe și diafane, mirii aveau un aer din anii ’50 în costumele de satin alb, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe Marlowe al culturii. Uneori mă Întâlnisem cu el pe scări și schimbaserăm câte-un salut În treacăt. „Curios”, zise el ținându-mi mâna, „suntem amândoi colocatari de atâta timp și facem cunoștință În măruntaiele pământului, la mii de mile depărtare”. Am schimbat câteva fraze de circumstanță. Am avut impresia că știa foarte bine cu ce mă ocupam, și asta Încă nu era nimic, dat fiind că nici eu n-o știam cu exactitate. „Cum se face că vă aflați Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
oficiante se urcă pe dolmen și suflă Într-o trâmbiță. Părea chiar mai mult decât ceea ce văzusem cu câteva ore mai Înainte, o bucină ca pentru marșul triumfal din Aida. Dar scotea un sunet Înăbușit și nocturn, venit parcă din depărtări. Belbo mi-a atins brațul: „Asta e ramsinga, trâmbița misticilor indieni Thugs lângă banianul sacru...” Am fost nedelicat. Nu mi-am dat seama că glumea, tocmai ca să respingă alte analogii asemănătoare, și am Înfipt cuțitul În rană: „Desigur, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lângă umărul drept al lui Nae, care geme stins. Au... Au... Au... A-um...! Au... răsuflă Horus. Ce e? Mai respiră? N-a murit? Ce-a zis? face Dănuț. Se tânguie și el. Își dă duhul. Gata...! constată Vierme. Atunci, din depărtare, izbucnește o sirenă de poliție! Cei trei bărbați valizi se privesc, contrariați, unul pe altul. Stați o clipă! Să gândim! Să ne gândim...! scrâșnește Avocatul. Baba a sunat unde trebuie, dar probabil că nu ne-a recunoscut. Este noapte și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și la acea oră din noapte, defilând în josul fostei străzi Karl Marx, către proxima intersecție, marcată de două bine-cunoscute obiective citadine, fiecare în parte, de un real și statornic interes: Restaurantul familial "Pomul Verde" și biserica creștin-ortodoxă "Buna Vestire". De la depărtare, faimoasa grădiniță de vară a restaurantului, unde se puteau consuma cel mai meșter sufleu de potroace și cea mai ieftină vodcă din oraș, se vădea pustie, iar ferestrele stabilimentului erau opace. Situația o lămurea îndeajuns o placă din plastic negru
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]