4,974 matches
-
frumusețea și de firea dominatoare a protejatei sale. „Ce vrei?“ Își spunea ea. „Are caracterul tatălui ei. De la un sânge atât de ilustru și de cutezător, nu poți să aștepți altceva. Păcat numai că nu-i băiat. Ce tânăr cavaler desăvârșit ar fi ajuns... Oricum, cu vârsta se va potoli. Când o să Înceapă să-i bată și ei inima pentru vreun tânăr... Doar nici tatăl ei n-a fost scutit de blestemul dragostei. Oho, știm noi...“ Astfel trecură cei mai liniștiți
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dragostei. Oho, știm noi...“ Astfel trecură cei mai liniștiți ani din viața micii prințese. Apoi, Într-o zi, ducele Îi porunci bătrânului său slujitor s-o aducă pe orfană la Curte. — știu c-ați făcut din ea o tânără doamnă desăvârșită, Îl măguli el pe ministerial, cu acea eleganță care-l făcea un cavaler desăvârșit și un stăpân pe care oamenii Îl divinizau. E timpul ca orfana noastră să-și croiască un viitor, aici, În preajma noastră. Doamna ducesă a binevoit s-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Apoi, Într-o zi, ducele Îi porunci bătrânului său slujitor s-o aducă pe orfană la Curte. — știu c-ați făcut din ea o tânără doamnă desăvârșită, Îl măguli el pe ministerial, cu acea eleganță care-l făcea un cavaler desăvârșit și un stăpân pe care oamenii Îl divinizau. E timpul ca orfana noastră să-și croiască un viitor, aici, În preajma noastră. Doamna ducesă a binevoit s-o primească printre tinerele ei protejate. Hildebrand plecă Îndoliat spre casă. Curtea lui nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o să fie copila noastră acolo? Trimiți un miel Între lupi? Nu știu zău, bărbate, ți-ai pierdut și picul de inimă pe care-l mai aveai... Lacrimi Îmbelșugate Însoțiră această declarație de război, pe care ministerialul o ascultă cu liniște desăvârșită. Pe măsură ce trecea timpul și soața sa Înainta În vârstă, era din ce În ce mai des Învinuit de tot ce se Întâmpla pe această lume. Poate c-ar fi ripostat și el cu vehemență, așa, ca să mai guste din dulceața certurilor conjugale, care făceau
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
asupra Burgundiei, cu care, după cum știi, are și ducele Conrad relații deosebit de călduroase. — Da, am auzit că nunta va fi curând, zâmbi Hildebrand. — N-am spus asta, se apără clericul. Tot ce știu e că prințesa Clémence este o tânără desăvârșită căreia i-ar sta bine pe orice tron. Dar nu despre asta e vorba acum. Nici În Alsacia treburile nu stau mai bine. Nu știm prea mult, dar și acolo se țese o conjurație. Cumnatul domniei tale din Ottmarsheim ar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În Consiliul celor Zece, așa cum se cuvine familiei și numelui nostru. Ca să mă pregătească pentru această demnitate, mi-am Început ucenicia politică sub supravegherea lui. Am avut cei mai buni dascăli și am Învățat tot ce se cuvine unui nobil desăvârșit. Am Învățat limbi străine, retorică și filozofie, am Învățat să mânuiesc sulița și sabia și m-am desăvârșit În arta călăriei și a luptelor. Apoi a venit timpul politicii, și tatăl meu m-a luat la toate Întâlnirile lui, m-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Neamțul, înarmat cu pistolul-mitralieră, moțăia "vigilent" cu arma între picioare, supraveghind cu strășnicie somnul "dușmanilor poporului" și pacea universală. 12. BUCURII ȘI NECAZURI Viața își urma cursul ei, cu bune și cu rele. În tânăra familie Aciocîrlănoaiei domnea o armonie desăvârșită. Era explicabil: ambii mei părinți erau tineri, frumoși și sănătoși. Iar lucrul de căpetenie consta în faptul că amândoi s-au plăcut, s-au iubit, unindu-și destinele din dragoste. În fața ofițerului de stare civilă, părinții mei au răspuns "da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
constatate, m-am grăbit să transfer spre analiză pertinentă această "bijuterie perisabilă", confratelui său întru simțuri: organul olfactiv. Acesta, la început timid, apoi cu siguranță din ce în ce mai mare, dilata și contracta orificiile nazale, asemenea unui burduf de acordeon, mânuit cu o desăvârșită măiestrie de Fărâmiță Lambru. Erau fascinate! Efluviile aromatice invadau căile de acces, ducându-se instantaneu la organul decizional, pentru a se încerca o diferențiere, ordonare și clasificare a stimulilor care puseseră deja în funcțiune, la capacitate maximă, activitatea glandelor salivare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
urmat. Strict omenește, mi-ar fi plăcut să semăn (dar, cine știe, dacă nu am și împrumutat câte ceva din felul de a fi al domniilor lor!) cu primul meu mare profesor, Domnul Gabriel Georgescu (un erudit misterios, dar de o politețe desăvârșită a sufletului), cu Alexandru Ciorănescu, jovialul savant, plin de umor și generozitate, omul de care m-am atașat de la prima vedere și care mi-a spus, mai apoi, cu cea mai deplină încredințare, că m-a "recunoscut", fiindcă trebuie că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
altele am reușit-o, dar numai pe segmente foarte reduse de timp, asta a fost. Cu Marin Preda consider că am realizat marea prietenie literară a vieții mele, și alianța literară a întregii mele cariere, pentru că am avut cinci ani desăvârșiți, adică ultimii din viata lui Preda. Pentru că firile noastre erau foarte puternice și tari, Marin Preda era un adevărat maestru al literaturii romane, impus, recunoscut ca atare și a putut să-mi ofere cam ceea ce a oferit Sadoveanu lui Labiș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
așteptată și savurată de fiecare dată, mai ales că era servit după meditațiile de seară, când toți ne aflam într-o excelentă dispoziție interioară. Ronțăind crocantele biluțe ale prasadului, deschideam cărțile de cântece și așteptam în liniște începerea... cântării. Armonia desăvârșită caracteriza viața noastră în acele zile! Deliciul acelui prasad l-am apreciat nu numai ca suflete realizate, dar și ca oameni pofticioși și... un pic lacomi. (Numai un pic?!) Așa că am decis să cumpărăm și noi din piață cele două
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
că este timpul să ne mai... distanțăm de latura materială și să încercăm mai mult identificarea cu spiritul! Curățenia pe sectoare, ca și spălatul rufelor, ținea de fete care, ca și băieții, erau de o discreție și de o solicitudine desăvârșită. Încă o dată, avem atât de multe de învățat despre umilință de la frații noștri indieni!... Am insistat pe momentul spital-ashram, deoarece aici am poposit cele mai multe zile în perioada indiană, aici am aflat mai multe despre subtilul meu - pot afirma că aici
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și rușilor, apărând de-a pururi interesele neamului nostru . Neclintit în acest post de onoare la găsit în momentul istoric al dezmembrării Austriei, când fără prezența lui, unirea Bucovinei ar fi întârziat poate total pentru noi. Persoana sa, însemnând apariția desăvârșită a tuturor naționalităților de respectare a drepturilor lor, a fost capabilă să strângă în juru-i toate naționalitățile, astfel ca să se poată vota Unirea necondiționată a Bucovinei”... * În suișurile sale Bucovina a fost mereu însoțită de sabia cenzurii. Numere întregi au
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Filipescu, nici Delavrancea n-au scăpat de ura dsale pentru că aceștia n-au intrat în partidul naționalist-democrat, avându-l ca șef. Doar dl. Iorga nici pe Caragiale nu-l iubea căci era Tachist. Istoricul după ce a grupat pe cele mai desăvârșite talente - la Semănătorul - pe care el singur le-a ridicat, tot el a zvârlit cu noroiul din sufletul său în Octavian Goga, Chendi, Sadoveanu și alții care l-au părăsit. E regretabil când dl Iorga joacă rolul unor anumiți oameni
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
solemne. O nerăbdare manifestată nervos domnește în sală. Nimeni nu mai stă la locul său. E nevoie să intervină dl. președinte care face apel la spiritul de ordine al mulțimii, să restabilească liniștea. Comisia juraților își face intrarea. O tăcere desăvârșită se face în sală. Fiecare jurat poartă la butonieră „zvastica” cu funde tricolor. Primul jurat se ridică grav, profund emoționat și începe să dea citire verdictului. Când pronunță sacramentala formulă „Pe onoare și conștiință în fața lui Dumnezeu și a oamenilor
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
În materialul „Datoria noastră”, din aceeași pagină, se afirma că „cele două ziare mai principale și oficiale ale românilor bucovineni - Glasul Bucovinei, al fostului guvern și Dreptatea - al actualului guvern, nu fac decât să aducă invective și acuzații în locul unirii desăvârșite - și sufletească, și politică, și culturală”... Aceasta este direcția - spre binele și prestigiul, românismului bucovinean... Greu însă a face publicistică independentă. În chiar numărul respectiv de ziar, Achille Scânteie publică articolul „În fața juraților” în care acuză pe Arnold Schwartz, redactorul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
e numit membru onorariu al Societății Academice Române. Meritele lui țin de emanciparea bisericii române în Ardeal. Sprijină înființarea de școli, este întemeietorul Astrei (1861), deschide la Sibiu o tipografie, unde se tipăresc lucrări canonice, printre care și Biblia. Orator desăvârșit este ales deputat de două ori în Parlamentul de la Viena și Pesta. Îndeamnă preoțimea să culeagă colinde, povești și cântece populare. Activitatea sa gazetărească la Foaia pentru minte, inimă și literatură, la gazeta Transilvaniei, la Telegraful român tot muncă politică
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
frecvenți sau de rutină, dar constant lizibilă. De atunci și mai ales până la ajungerea noastră la Arhiva SW, în vara aceluiași an, bunul bibliotecar a știut să anihileze orice complex al incompletei informări, al depărtării de sursele prime și bibliotecile desăvârșite, punându-ne la dispoziție, cu o devoțiune, atenție și ordine greu de egalat, orice precizare necesară. Solicitudinii sale li s-au alăturat generozitatea atașantă a celor două fiice moștenitoare, Ulla Wikander și Marita Wikander, și ale celor doi foști discipoli
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lui Eliade: poziția lui nu corespunde nici admirației fanatice, întârziat romantică, a Orientului, nici ironiei față de civilizația Europei, nici superiorității cu care orientalistul specialist este „întotdeauna dispus să exagereze însemnătatea studiilor sale, arătând față de celelalte ramuri ale activității omenești un desăvârșit și batjocoritor dispreț”3. El antrena atunci în proiectul unei instituții - „Asociația Universitară română pentru studiul religiilor”, care ar fi urmat să publice o revistă de istorie și psihologie religioasă și o colecție de studii și traduceri, proiect amplu 4
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
care vă suntem prieteni și vă admirăm, am pus în dvs., spuneam, încrederea șïradț mea astfel încât, cu ajutorul lui Indra, să triumfați în această cursă! Să triumfați, cu alte cuvinte, să nu vă ocupați de altceva decât de performanța care trebuie desăvârșită, vreau să spun de volumul gros pe care îl veți scrie: în cursă, alergătorul trebuie să alerge fără să privească în jurul sau înapoia sa, nici să-și facă procese de conștiință, cântărindu-și propria slăbiciune sau reprezentându-și dificultatea extremă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Pindar sau Nietzsche pentru a vă insufla entuziasmul sacru, dorința de a vă depăși pe dvs. înșivă - și spiritul dansatorului, acel spirit de ușurință care îți permite să dansezi chiar stând în cap, care dă încredere în sine și dispreț desăvârșit față de ființele josnice care ne înconjoară și care, simțind grandoarea dvs. și micimea lor, ar face orice pentru a vă împiedica să vă realizați? Vă implor, nu-l ascultați pe cel care v-ar spune „la ce bun să faci
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mi se pare realizabil în cursul anului viitor. Vom mai vorbi. În această vară mă duc în Argentina pentru a ține cursuri la Universitatea din La Plata. Vă rog să credeți, dragă domnule și coleg, în expresia sentimentelor mele de desăvârșită devoțiune, Eugen Lozovan** IItc "II" Skodsborg, 6 septembrie 1969 Dragă domnule și coleg, Răspund de pe drum scrisorii dvs., care mi-a făcut multă plăcere. Eram puțin nedumerit de tăcerea dvs., întrucât, dacă nu mă înșel, v-am trimis regulat extrase
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
scriitor ieșit din mijlocul poporului și legat de popor, Partidului Muncitoresc Român și conducerii Partidului Muncitoresc Român, care în acești doisprezece ani, cîți s-au scurs de la eliberare și pînă astăzi, n-au pierdut un singur prilej să arate o desăvîrșită încredere în noi, scriitorii, nu au pierdut conducerea partidului și clasa muncitoare un singur prilej să ne arate nu numai încrederea pe care o au în noi, dar și dragostea pe care ne-o poartă nouă ca oameni, și dragostea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe care-l am". Astfel de declarații, cînd se știe de ce suferințe a avut parte cel care a scris Prin cenușa imperiului înainte de 1944, sînt nu numai minciună sfruntată, dar și nesfîrșit de penibile. Aurel Baranga, repetă papagalicește, cu o desăvîrșită limbă de lemn, obiectivele cuprinse în rapoarte și corapoarte: "Partidul ne-a învățat că arta în afara slujirii poporului nu este artă, că arta este permanent un factor de construcție. Partidul a luptat ca fiecare dintre noi să dezrădăcineze din mentalitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de Biserica creștină și de neamul românesc". Cu toții sîntem părăsiți de Dumnezeu, remarcă, alături de Simone Weil, viitorul monah, o părăsire ce este în același timp și semnul suprem al "existenței" și dragostei lui Dumnezeu față de creaturile sale, acordîndu-le astfel o desăvîrșită libertate. Agoniseala anilor de închisoare e un sentiment, e drept, firav, nesistematic, fragil, dar suficient pentru a-i da o temeinică siguranță și totodată a-i transmite nedezmințita convingere că știe ce trebuie și ce nu trebuie să facă. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]