4,964 matches
-
alte cuvinte, darul care i-a fost promis și care nu poate fi dat decât de Ființa însăși, dincolo de universul terestru, parcurs pe care C. Noica îl descrie ca trecere din lumea firii în cea a ființei, de la devenirea întru devenire la devenirea întru ființă. Aici găsește "arhetipul ființei" în trei forme de întruchipare ("izotopii" Ființei) și devine "fiu al Ființei"806. "Căderea" în Valea Plângerii nu e nici ea rezultatul unei libertăți de alegere - pe care a avut-o și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
darul care i-a fost promis și care nu poate fi dat decât de Ființa însăși, dincolo de universul terestru, parcurs pe care C. Noica îl descrie ca trecere din lumea firii în cea a ființei, de la devenirea întru devenire la devenirea întru ființă. Aici găsește "arhetipul ființei" în trei forme de întruchipare ("izotopii" Ființei) și devine "fiu al Ființei"806. "Căderea" în Valea Plângerii nu e nici ea rezultatul unei libertăți de alegere - pe care a avut-o și Adam, nimerit
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Ibidem, p. 156; Mircea Eliade, Jurnal, vol. I, Editura Humanitas, București, 1993, p. 292: "A fi asemenea copilului înseamnă a fi un nou-născut, adică născut din nou, la o altă viață, spirituală; deci, un inițiat. Viața spirituală nu cunoaște legea devenirii, asemenea tuturor celorlalte moduri de viață, căci ea nu se desfășoară în timp. "Noul născut" nu e un prunc care va crește și cândva, va îmbătrâni - ci e un puer eternus. Va rămâne, in aeternum, copil - adică va participa la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ea nu se desfășoară în timp. "Noul născut" nu e un prunc care va crește și cândva, va îmbătrâni - ci e un puer eternus. Va rămâne, in aeternum, copil - adică va participa la beatitudinea atemporală a Spiritului, iar nu la devenirea Istoriei. A doua viață - cea inițiatică - nu repetă pe cea dintâi, omenească și istorică: modul ei de a fi e calitativ deosebit". 25 Mariana Istrate, op. cit., p. 56. 26 Mircea Eliade, Jurnal, I, Editura Humanitas, București, 1993, p. 552. 27
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
contact cu intuiția concretă, concepte sintetice, la care n-ar putea ajunge pe cale logică și care sunt imposibile din punct de vedere logic, deoarece implică antinomicul 170. Astfel de concepte se întâlnesc în zona gândirii dialectice. De exemplu, conceptul de "devenire", analizat logic, se desface în termeni contradictorii: existență neexistență. Sinteza dialectică cuprinsă într-un astfel de concept nu poate fi un produs logic. Aceasta înseamnă că, în cazul lor, intelectul pune în mișcare o ciudată particularitate de a putea ridica
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dintre persistență și schimbare, dintre unu și multiplu. În special două școli se angajau atunci în dezbaterea de idei: Școala ioniană, al cărei mare reprezentant era Heraclit din Efes, și Școala eleată, prin celebrul Parmenide 243. În timp ce Heraclit afirma schimbarea, devenirea, multiplul, Parmenide trecea de partea persistenței, a ființei, a unului. Diferența dintre cele două școli vine din anumite asumpții inițiale divergente. În timp ce gândirea lui Heraclit se dezvoltă pornind de la lumea datelor sensibile, a universului natural, a schimbării, cea a lui
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sau de "activitate nelucrătoare". Ea, spune Anton Dumitriu 308, seamănă cu "mișcătorul nemișcat" al lui Aristotel și cu ideea lui Hegel că Ființa pură sau absolut nedeterminată este totuna cu non-Ființa sau neantul pur. Ființa pură intră în mișcare și devenire pentru că în ea se găsește o "neliniște în sine" care o face să aibă o "activitate în repaos". Așadar, Tao este nedeterminatul absolut, nemișcatul absolut, care totuși se mișcă, provocând devenirea lumii, fără ca el să devină, să se altereze. El
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sau neantul pur. Ființa pură intră în mișcare și devenire pentru că în ea se găsește o "neliniște în sine" care o face să aibă o "activitate în repaos". Așadar, Tao este nedeterminatul absolut, nemișcatul absolut, care totuși se mișcă, provocând devenirea lumii, fără ca el să devină, să se altereze. El este acategorial, aspațial, atemporal și totuși naște din el determinatul, categorialul, spațialul și temporalul, prin cele două principii duale, yin și yang. Lucrurile sensibile sunt rezultatul împletirii acestor două principii. Jocul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
să devină, să se altereze. El este acategorial, aspațial, atemporal și totuși naște din el determinatul, categorialul, spațialul și temporalul, prin cele două principii duale, yin și yang. Lucrurile sensibile sunt rezultatul împletirii acestor două principii. Jocul lor susține întreaga devenire a lumii. Omul este prins și el în manifestarea acestui joc dual. Dar el are o poziție privilegiată în univers, căci e singurul care poate să se reîntoarcă la origine, la sursă, la Tao. Aceasta este calea înțelepciunii. Cunoașterea obținută
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a lumii. Datorită acestui fapt, nu există nici o deosebire între diferitele părți ale lumii, ci toate sunt de aceeași natură și valoare, dată de forța divină. În întregul său, Dumnezeu-Universul este perfect și nu-i lipsește nimic. Nu există nici devenire, nici moarte, căci substanța divină rămâne pururea identică cu sine însăși. Lucrurile pe care le vedem sunt produse din substanța divină cu ajutorul contradicției, dar în ansamblu domnește armonia. Însă, "Dumnezeu, care se slujește de contradicție, nu este nici el în afară de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
concrete nu sunt concepte, în sensul strict al logicii tradiționale, ci un fel de construcții sui-generis, prin care se încearcă prinderea iraționalității concretului. Tocmai prin aceasta, ele dezvăluie, atunci când sunt analizate logic, un caracter antinomic. Exemplul clasic este cel al "devenirii". Atunci când este privit din punct de vedere logic, acest concept apare ca problematic, descompunându-se în două aspecte contradictorii: existență neexistență. Privit din punctul de vedere al concretului, el apare ca o sinteză între momente abstracte contradictorii, ca o totalitate
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
acest concept apare ca problematic, descompunându-se în două aspecte contradictorii: existență neexistență. Privit din punctul de vedere al concretului, el apare ca o sinteză între momente abstracte contradictorii, ca o totalitate căreia pe plan abstract îi corespunde conceptul de "devenire". Oricum, din perspectiva concretului, antinomia dispare, este anulată. Tocmai datorită acestui caracter, spune Blaga, conceptele concrete au un aspect hibrid, fiind construcții intermediare între abstract și concretul intuitiv. Abstract, se prezintă ca antinomii. Concret, iau aspectul unei sinteze de momente
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dogmatic se deosebește de antinomicul dialectic tocmai prin faptul că nu admite sinteza în concret. În tezele dogmatice, sinteza antinomică e postulată în transcendent, în dezacord cu concretul. "Cu ajutorul concretului, spune Blaga, se poate foarte bine concepe sinteza antinomică "neexistență-existență=devenire". Dar același concret opune un veto definitiv și categoric unei sinteze dogmatice de un conținut ca acesta: "o substanță poate să piardă substanță și totuși să rămână întreagă". Paradoxiile dogmatice sunt paradoxii nu numai pe plan logic, precum cele dialectice
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sau de spectator (receptorul de artă), presupune contemplație, adică se sustrage propriu-zis acțiunii și se angajează în sfera cunoașterii cunoașterii 516. Argumentul acesta este dezvoltat și dintr-un alt punct de vedere. Lupașcu privește fenomenul estetic ca "o etapă a devenirii logice, o etapă inerentă structurii și mecanismului însuși al logicului"517. Astfel, fiind un fenomen al cunoașterii cunoașterii, arta este invers proporțională cu dezvoltarea cunoașterii, care se împotrivește posibilităților cunoașterii cunoașterii. Totuși, cunoașterea cunoașterii nu este posibilă fără o cunoaștere
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
aspect moral și prin excelență activ...". Urmând această cale, religiile protestante cad în eticism, eliminând orice aspect estetic și orice misticitate, arată Lupașcu. Așadar, religiile se îndreaptă fie spre esteticism, fie spre eticism, în scopul drenării "paroxismului dragostei, în folosul devenirii logicii, adică al existențialității, al experienței însăși"533. O ultimă experiență pe care o aduc în discuție ca aplicație la logica dinamică a contradictoriului și ca ilustrare a gândirii favorabile antinomicului a lui Ștefan Lupașcu este experiența religioasă. Energia religioasă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de asimilat în diferitele tradiții religioase, aceea a contradicției, dar care implică ceea ce sistematizarea neuropsihică face posibil, anume conștiința conștiinței și cunoașterea cunoașterii, de această dată potențate într-o "luciditate progresivă a unei omnisciențe și omnipotențe în laborioasă și perpetuă devenire"536. El consideră că aceasta ar putea fi baza pentru o nouă religie, o religie a stării T am putea spune, o religie care pune contradicția în chiar ființa divinității, un antagonism intensificat din care se naște totul și care
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în realitate supranaturală"560. În altă parte, acest paradox este definitiv fixat ca un aspect propriu oricărei hierofanii: "această coincidență paradoxală a sacrului și a profanului, a ființei și a neființei, a absolutului și a relativului, a eternului și a devenirii, este ceea ce dezvăluie orice hierofanie, chiar cea mai elementară"561. Hierofania exemplară pentru omul istoriei care ne cuprinde și pe noi este aceea a întrupării lui Isus Hristos. Paradoxul ei a dus, cum arăta Lucian Blaga, la inventarea unui nou mod
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cuvintele "fiecare lucru este ceea ce este" sau prin tautologia A = A, își dobândește adevărul numai în perspectiva legii identității concrete, susține Athanase Joja: "A = A nu este adevărat decât în sensul că A este subiectul propriilor sale metamorfoze, propriei sale deveniri, subiect care rămâne același devenind altul, diferind de sine și identic sieși (...). Același, nu pentru că ar rămâne încremenit într-o egalitate monotonă o asemenea identitate este imposibilă , ci pentru că el este, autos, acela care, scindându-se, diferențiindu-se, opunându-se
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în interiorul identității cu sine a lucrurilor există o evoluție prin care se naște diferența, alteritatea. Același îl implică pe altul chiar în intimitatea sa. Altfel spus, identitatea concretă lucrează în interiorul identității abstracte sau "identitatea abstractă nu există decât în fluxul devenirii și opoziției"588, în mediul identității concrete: Un lucru este el însuși același, în mod abstract identic, întrucât rămâne, prin transformările sale, subiectul transformărilor sale în altul, căci schimbările sunt schimbările sale"589. Legea identității concrete a fost considerată de către
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
poți afecta același subiect cu predicate contradictorii. Nu poți spune ca Heraclit că același lucru este și nu este. Or, după cum declara Heraclit, ființa nu există mai mult decât neființa; cum va spune Hegel, ființa și neființa sunt momente ale devenirii, care e prima noțiune concretă, corespunzând realității. Aristotel era desigur biolog, dar el n-a sesizat aspectul simultaneității contrariilor, ci pe acela, mult mai ușor de perceput, al succesivității momentelor dezvoltării, al formelor succesive (...). Starea rudimentară a științei timpului său
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
atomul e afectat contradictoriu în sine, fiind compus din particule electrizate pozitiv și particule electrizate negativ, că lumina e simultan și contradictoriu, sub același raport al structurii sale, corpusculară și ondulatorie; că viața e simultan asimilare și dezasimilare; că orice devenire e simultan și sub același raport ființă și neființă, că ființa și neființa sunt abstracte și nu există decât în coexistența lor contradictorie, în devenire. De aceea noi putem enunța fără scandal logic propozițiile: atomul e electrizat pozitiv și negativ
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
al structurii sale, corpusculară și ondulatorie; că viața e simultan asimilare și dezasimilare; că orice devenire e simultan și sub același raport ființă și neființă, că ființa și neființa sunt abstracte și nu există decât în coexistența lor contradictorie, în devenire. De aceea noi putem enunța fără scandal logic propozițiile: atomul e electrizat pozitiv și negativ, lumina e corpuscul și undă, devenirea e ființă și neființă etc."595. La acest nivel al cunoașterii, logica formală, cu legea sa a noncontradicției, este
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
raport ființă și neființă, că ființa și neființa sunt abstracte și nu există decât în coexistența lor contradictorie, în devenire. De aceea noi putem enunța fără scandal logic propozițiile: atomul e electrizat pozitiv și negativ, lumina e corpuscul și undă, devenirea e ființă și neființă etc."595. La acest nivel al cunoașterii, logica formală, cu legea sa a noncontradicției, este depășită. Aici, gândirea operează cu legea dialectică a predicației complexe contradictorii, care permite atribuirea de predicate contradictorii unui subiect. În acest
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
gândirii și are drept obiect o realitate care, departe de a fi inteligibilă, ca realitatea vechii metafizici, este irațională sau suprarațională, dincolo de lumina intelectului, având totuși o lumină proprie. Această realitate metafizică, prezentă nemijlocit într-o experiență superioară, e Viața, Devenirea, Temporalitatea, Istorcitatea"702. Reprezentantul cel mai important al acestei metafizici este Henri Bergson. La el, intuiția este un fel de dilatare a intuiției sensibile, sentimentului, instinctului, pentru a face din ele o experimentare sau un contact direct și pozitiv cu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
mai mult, nu trebuie spus că materia are energie, ci, pe planul ființei, că materia este energie și că, reciproc, energia este materie"769. Aplicând această idee la cazul atomului, Bachelard ajunge să afirme: "Prin desfășurarea lui energetică, atomul este devenire pe cât este ființă, este mișcare pe cât este lucru. El este elementul devenirii-ființă..."770. Interpretând ipoteza lui Einstein cu privire la efectul fotoelectric, el adaugă: "Ecuația lui Einstein este mai mult decât o ecuație de transformare, este o ecuație ontologică. Ea ne obligă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]