4,302 matches
-
61. Variabilitatea rangului mediu privind acordul cu miturile despre sexualitate La nivel regional, testul neparametric Kruskal-Wallis (H= 77,859, df=7, p < 0,001) indică o diferență semnificativă și pe localități. În București și Ploiești se observă cel mai puternic dezacord cu cele trei mituri ale sexualității. Acestea sunt însă acceptate în Târgu-Mureș, Baia Mare și Timișoara. În Baia Mare, 36,4% din subiecți sunt de acord cu faptul că pentru un bărbat părul pe corp este semn de virilitate iar 26,8
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
factori care separă distinct, și anume: * Factorul 1: atitudinea față de vârsta de începere a vieții sexuale și * Factorul 2: atitudinea față de echilibrul dintre sexualitate și căsătorie. * Sexul respondentului este asociat primului factor și discriminează femeile față de bărbați, acestea fiind în dezacord cu opinia privind începerea vieții sexuale de la 17 ani. Pe axa celui de-al doilea factor discriminează grupele de vârstă de peste 50 de ani de grupa de vârstă de 15-29, prin acordul mai puternic al celor de peste 50 de ani
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
noile tehnologii de reproducere, cele mai cunoscute fiind însămânțarea artificială de la soț și însămânțarea artificială de la donator. Cele mai acceptate sunt însămânțarea artificială de la soț (28,0%) și fertilizarea în vitro când sperma și ovulul sunt de la parteneri (29,1%). Dezacordul maxim este întrunit de tehnologia care presupune ca o femeie să accepte să fie însămânțată cu sperma unui soț, să poartă sarcina, să nască și apoi să renunțe la copil. Nivelul de instruire influențează direct și semnificativ gradul de acceptare
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
apreciat corect răspunsul la această întrebare. 23,7% din bărbați și 33,7% din femei (cu aproximativ 10 procente mai mult) consideră că riscul este mai mic. Pilulele contraceptive opinii. Subiecților li s-a cerut să-și exprime acordul sau dezacordul cu un număr de 12 afirmații făcute despre pilulele contraceptive. Afirmațiile se referă la avantajele și riscurile legate de utilizarea pilulelor contraceptive. La majoritatea celor 12 afirmații respondenții nu au o opinie, cele mai frecvente răspunsuri fiind "Nu știu". În
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
Târgu-Mureș (18,2% respectiv 20,7%). Deși toate cele trei afirmații sunt considerate false de specialiști, mai mult de 50% din respondenți le consideră adevărate sau parțial adevărate. La nivel regional, în București și Ploiești se observă cel mai puternic dezacord cu cele trei mituri ale sexualității. Acestea sunt însă acceptate în Târgu-Mureș, Baia Mare și Timișoara. În Baia Mare, 36,4% din subiecți sunt de acord cu faptul că pentru bărbați părul pe corp este semn de virilitate, iar 26,8% sunt
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
tehnica de analiză în clase latente. Factorul 1 atitudinea față de vârsta de începere a vieții sexuale și factorul 2 atitudinea față de echilibrul dintre sexualitate și căsătorie. Sexul respondentului este asociat primului factor și discriminează femeile față de bărbați, acestea fiind în dezacord cu opinia privind începerea vieții sexuale de la 17 ani. Pe axa celui de-al doilea factor discriminează grupele de vârstă de peste 50 de ani de grupa de vârstă de 15-29, prin acordul mai puternic al celor de peste 50 de ani
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
și mai profundă (Cameron, 1968; Insler, 1975, pp. 134 sqq.; Schmidt, 1975), care, Într-un limbaj care folosește imagini din viața pastorală, se leagă de viziunea gathică dualistă. În același timp, aceste versuri - precum și multe altele - demonstrează destul de clar că dezacordul cu clerul tradițional era puternic Înrădăcinat În refuzul practicii sacrificiale, care Îmbina uciderea animalelor cu folosirea băuturilor Îmbătătoare și halucinogene, cum ar fi *sauma indo-iraniană (haoma, În Iran; soma, În India), condamnată de Zoroastru care o considera „urina” unui drog
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
p. 59]. Un individ cu preferințe empatice este asemănător celui care respectă drepturi, cu o singură diferență importantă. În exemplul anterior, cel legat de obiceiurile în ceea ce privește purtatul ciorapilor, un individ cu preferințe empatice nu numai că nu va fi în dezacord cu tine în a purta ciorapi care nu se potrivesc, ci, mai mult, va avea exact aceeași preferință ca tine. Ea sau el va dori ca tu să porți ciorapi care nu se potrivesc [Breyer și Gigliotti, 1980, pp. 59-60
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
realizate cu consecventă în cadrul analizelor consacrate creației originale. Îndeosebi „rubricile de autor” au consolidat, în perioada de referință, prestigiul revistei. Printre ele: „Cronică cineideilor” de Ov. S. Crohmălniceanu, „Un spectator temperat” de Teodor Mazilu, „Film și literatura” de Gelu Ionescu, „Dezacord” de Valentin Silvestru, „Travelling-avant” de Radu Georgescu, „Epoca noastră” de Mircea Alexandrescu și Radu Cosașu, „Sondaj în cineunivers” de H. Dona, „Teleeveniment” de Belphegor (Radu Cosașu), „Telesfârșit de săptămâna” de Călin Căliman, „Telereporter” de N.C. Munteanu. Dintre colaboratorii permanenți sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286232_a_287561]
-
reformulabilul ei. Înainte de a-mi da formă sau de a da formă la tot ce mă înconjoară, pot să fiu - sau nu - în acord cu setul de limite primit și pot să-mi construiesc viața în armonie sau în intim dezacord cu tot ce mi s-a dat. Pot să accept ca atare elementele fondului intim-străin, pot să accept parte din ele, după cum pot să nu mă împac cu nimic din tot ce mă precedă. Nu sunt nefericit din pricina determinațiilor asupra
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
antisemit era instalat chiar în fața Palatului Regal de la București. Era la curent și cu faptul că miniștrii liberali încurajau mișcarea studențească antisemită prin donarea de fonduri bănești 122. Politicianismul funcționa deci din plin. Treptat, tot mai mulți studenți intrau în dezacord cu Iorga. Vremea Apostolului apusese. Mult prea multe scrisori care îi erau adresate purtau trista menționare Fostul Apostol ("celui care era cîndva un Apostol")123. La începutul anului 1923, Iorga a ținut o conferință la Ateneu. La ieșire, fiind însoțit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
încheiat o alianță electorală pentru a da la iveală abuzurile comise în timpul alegerilor. Iorga l-a acuzat pe Maniu că încearcă să "inducă în eroare tineretul cuminte" (un epitet neobișnuit de expeditiv ca să fie folosit la adresa Legiunii)42. Exista un dezacord clar între Iorga și goga-cuziști în privința politicii externe și a antisemitismului lor comun. Cu toate acestea, atît goga-cuziștii cît și Iorga erau apropiați de rege și de regimul politic. Întrucît Maniu va fi adesea atacat, atît de către dreapta cît și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
puteau fi protejate În mod eficient prin acorduri internaționale, atunci era mai bine să fie expediate În regiuni prielnice. „Epurarea etnică” a existat așadar Înainte ca termenul să fie inventat - și ea nu a suscitat nici pe departe jena sau dezacordul unanim. Excepția, ca de obicei, era Polonia. Rearanjarea geografică a Poloniei (care a cedat Uniunii Sovietice 179.000 de kilometri pătrați la est și a fost recompensată cu 104.000 de kilometri pătrați În teritorii germane de mai bună calitate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să-și impună voința În tot blocul printr-o metodă unică. Nici că Cehoslovacia conta foarte mult În planul de ansamblu. Ce se Întâmplase la Praga - și ce se Întâmpla În Germania, unde politica sovietică trecea rapid de la tergiversare și dezacord la confruntare deschisă cu foștii aliați - marca Întoarcerea lui Stalin la stilul și strategia unei ere anterioare. În linii mari, schimbarea se datora nervozității lui Stalin, care nu reușea să modeleze cum dorea situația europeană și germană, dar un factor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
condescendent de intangibilitate de la Szklarska Porêba: după schisma sovieto-iugoslavă, comuniștii de pretutindeni au condamnat prompt „devierea titoistă” și nu au avut nevoie de un imbold sovietic pentru a-i acoperi de dispreț și calomnii pe camarazii balcanici căzuți În dizgrație. Dezacordul dintre Tito și Stalin a fost făcut public În 1948, când dictatorul sovietic a condamnat proiectul unei Federații Balcanice, iar URSS a sistat tratativele comerciale, rechemând În luna următoare personalul civil și militar de la Belgrad. A continuat cu o serie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au fost uciși când au intervenit tancurile Armatei Roșii; câteva mii au fost arestați, dintre care 1.400 condamnați la ani grei de Închisoare. Două sute de „agitatori” au fost Împușcați. Revolta din Berlin a fost pentru Bertolt Brecht ocazia unicului dezacord literar deschis cu regimul comunist pe care - nu fără o anumită ambivalență - Îl susținea: După revolta din șaptesprezece iunie secretarul Uniunii Scriitorilor a-mpărțit broșuri pe Aleea Stalin În care era scris că poporul și-a pierdut, pentru mult timp, Încrederea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
războaiele revoluționare franceze generalii Învinși erau acuzați de trădare, miniștrii comuniști se declarau sabotori când măsurile implementate de ei dădeau greș. Mărturisirea, pe lângă uzul ei simbolic ca exercițiu de transfer al vinei, avea avantajul că Întărea doctrina comunistă. Nu existau dezacorduri În universul lui Stalin, numai erezii; nici critici, doar inamici; nici erori, ci crime. Procesele ilustrau simultan virtuțile lui Stalin și infamiile dușmanilor. Ele scot În evidență și paranoia dictatorului, cultura suspiciunii În care se scălda. Una dintre explicații e
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sovietice, iar Vittorini și alți intelectuali l-au abandonat, cum era de așteptat. Dar, În ciuda loialității nezdruncinate a lui Togliatti față de Moscova, PCI a păstrat mereu o aură de nedogmatism, ca singurul partid comunist important care tolera și chiar Îmbrățișa dezacordul inteligent și autonomia gândirii; În deceniile următoare, această reputație avea să-i fie utilă. Criticii lui Togliatti din zona stângii necomuniste se loveau mereu de percepția generalizată, În țară și (mai ales) În străinătate, că PCI nu era un partid
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau soluționate mai degrabă prin arbitraj decât prin confruntare, Într-un stat bicefal care Încerca să elimine divergențele incluzând părțile adverse În același sistem de beneficii și recompense. Prosperitatea fără precedent din acești ani a permis Marii Coaliții să netezească dezacordurile și conflictele de interese, cumpărând practic consensul pe care se baza echilibrul țării. Anumite grupuri din societatea austriacă au fost inevitabil excluse - micii comercianți, meșteșugarii, fermierii izolați, oricine se plasa, prin profesie sau opinie politică, În afara rețelei de poziții și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
văzut În trecerea nemților de la politică la acumularea privată o dezicere de responsabilitățile civice trecute și prezente. Față de aforismul lui Bertold Brecht Erst kommt das Fressen, dann kommt die Moral („Mâncarea vine prima, apoi moralitatea”) ei au susținut cu tărie dezacordul exprimat de primarul Berlinului de Vest În martie 1947:„Nu există afirmație mai periculoasă. Suntem Înfometați și morți de frig În această clipă fiindcă am Îngăduit doctrina eronată rezumată În această propoziție”. Habermas avea să fie asimilat mai târziu cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aceasta avea sau nu ecouri În partid sau În afara lui. După prima condamnare a lui Stalin În 1956 a existat o speranță generală, În Uniunea Sovietică și În rest, că cenzura se va relaxa și va apărea un spațiu pentru dezacordul și critica temperate (În același an, manuscrisul romanului Doctor Jivago de Boris Pasternak a fost refuzat de publicația literară Novîi Mir). Dar Kremlinul s-a speriat de aparenta relaxare culturală: În trei ani de la al XX-lea Congres al Partidului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cel mai propice pentru criticile „constructive” era felul În care era organizată economia comunistă. În bună măsură fiindcă marxismul convențional era, chipurile, ancorat În economie politică, iar politica economică (odată scăpată din gheara lui Stalin) era un domeniu care tolera dezacordul intelectual. Alt motiv era că mulți intelectuali europeni din acea vreme Încă luau marxismul foarte În serios și tratau economia comunistă, discutată teoretic, ca pe un punct de plecare vital pentru reforme majore. Dar explicația principală este pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca orice formațiune comunistă, depindeau de fondurile sovietice: Între 1971 și 1990, agențiile Uniunii Sovietice au vărsat 50 de milioane de dolari În conturile comuniștilor francezi și 47 de milioane de dolari italienilor 5. Italienii măcar și-au exprimat public dezacordul față de acțiunile scandaloase ale Uniunii Sovietice - În special față de invadarea Cehoslovaciei. La autonomia (relativă) a comuniștilor italieni s-a adăugat decizia lui Berlinguer din 1973 de a pune partidul În slujba democrației italiene, chiar dacă acest lucru echivala cu renunțarea la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În sfârșit scopul și se putea relaxa. În schimb, participanții occidentali la conferință păreau că nu au căutat și nu s-au ales decât cu clauze formale și necontroversate: colaborări și schimburi sociale, culturale și economice, cooperarea deschisă În vederea soluționării dezacordurilor viitoare etc. Dar, În așa-numitul al „treilea coș” al principiilor de la Helsinki era inclusă și o listă de drepturi nu ale statelor, ci ale indivizilor și popoarelor, detaliate de Principiul VII („Respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
timp), ea a distrus vechiul Partid Laburist, ușurând sarcina celor care Încercau să-l reformeze; Blair nu a făcut decât să culeagă roadele muncii lor. Iar În al treilea rând, după cum am văzut, asprimea ei personală și neacceptarea divergențelor și dezacordurilor au scindat propriul partid, scoțându-l din cursă. Purtat de succesul doamnei Thatcher, Tony Blair moștenea și multe din prejudecățile ei, deși Într-un registru mai puțin sever. Ca și ea, detesta vechiul vocabular politic (În cazul lui, aceasta Însemna
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]