6,859 matches
-
(sau Nichifor II Phocas) este un împărat bizantin din dinastia macedoneană. A domnit între anii 963-969. Nicefor Phokas s-a remarcat mai intâi ca un strălucit general obținînd catva victorii. Astfel în cursul verii anului 960, Phokas ataca Creta (insulă) în fruntea unei flote importante. După un asediu extrem de dur
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
inautentică) a Evangheliei după Marcu Îl descrie pe Hristos înviat, această descriere fiind rodul fanteziei copiștilor. Prin urmare, versetele sunt versete apocrife. Flavius Josephus ("cca". 37-"cca". 100), un evreu și în același timp cetățean roman care a lucrat sub dinastia Flavienilor a scris "Antichitatea Evreilor", cca. 93, care conține un pasaj intitulat Isus și Pilat, în care se descrie moartea și învierea lui Isus Hristos, fragment care conține pasajul următor: „"Când Pilat (...) L-a condamnat pe Isus la moarte prin crucificare
Învierea Domnului () [Corola-website/Science/312329_a_313658]
-
w / u), numele faraonului este transliterat fie Wegaf, fie Ugaf. Numele de domnie: Khui - tăui - Re „Cel care ocrotește ambele țări, un Re“. În conformitate cu Canonul Regal din Torino (col. VI, 5) și Lista de la Karnak (VII, 4) primul domnitor al dinastiei a XIII-a este un anumit Khui-taui-Re. Multă vreme identitatea acestui faraon a fost obiectul unei vii dispute în rândul egiptologilor. Mai mult, ultima sinteză privind cea de-a Doua Perioadă Intermediară, aparținând cercetătorului K. Ryholt, sugerează faptul că Wegaf
A XII-a dinastie egipteană () [Corola-website/Science/312424_a_313753]
-
fost obiectul unei vii dispute în rândul egiptologilor. Mai mult, ultima sinteză privind cea de-a Doua Perioadă Intermediară, aparținând cercetătorului K. Ryholt, sugerează faptul că Wegaf ar fi fost succesorul lui Amenemhat al VII-lea, un alt suveran al dinastiei a XIII-a, iar primul faraon ar fi fost Sobekhotep I. O atare afirmație ar presupune o greșeală a Canonul Regal din Torino, în care scribul ar fi „omis“ sau ar lipsi din text elementul <Sekhem> din numele de domnie
A XII-a dinastie egipteană () [Corola-website/Science/312424_a_313753]
-
de domnie ai lui Wegaf. Ceea ce s-a conservat până în zilele noastre ar indică numai 2 ani, 3 luni și 28 de zile; lipsa unui an este dovedită de textul unei stele a lui Wegaf de la Abydos(v. mai jos). Dinastia a XIII-a marchează începutul unei noi ere în istoria Egiptului faraonic, ceea ce specialiștii numesc a Doua Perioadă Intermediară. În general, perioadele intermediare sunt intervale dominate de lipsă de unitate a țării, timp în care coexista mai mulți suverani și
A XII-a dinastie egipteană () [Corola-website/Science/312424_a_313753]
-
specialiștii numesc a Doua Perioadă Intermediară. În general, perioadele intermediare sunt intervale dominate de lipsă de unitate a țării, timp în care coexista mai mulți suverani și ca atare mai multe dinaștii în diferite părți ale țării. Totuși, la începutul dinastiei a XIII-a se poate vorbi încă de o unitate a teritoriului, iar capitala țării continuă să fie Iti-Taui. În conformitate cu datele pe care le deținem, Wegaf n-a fost urmașul legitim al lui *Amememhat al IV-lea sau al reginei
A XII-a dinastie egipteană () [Corola-website/Science/312424_a_313753]
-
specifică în r. 8 faptul că în afara lui oricine își poate ridica un mormânt. Importantă decretului este dublă: în primul rând ne îngăduie să stabilim faptul că Wegaf a domnit 4 ani (v. mai sus), dar arată și interesul regilor dinastiei a XIII-a față de Abydos, unde se celebrau misteriile lui Osiris.
A XII-a dinastie egipteană () [Corola-website/Science/312424_a_313753]
-
Sened a fost un faraon al celei de-a doua dinastii care a domnit 20 de ani. Numele său de domnie era Sened care însemna „cel temut, cel respectat” dacă se ia în considerare varianta grafică . Forma grecizată a numelui său era Sethenes (Manethon, Fr.8), fiind o metateză grafică a
Senedj () [Corola-website/Science/312427_a_313756]
-
Sened care însemna „cel temut, cel respectat” dacă se ia în considerare varianta grafică . Forma grecizată a numelui său era Sethenes (Manethon, Fr.8), fiind o metateză grafică a variantei Senedi. După opinia mai multor specialiști intervalul cuprins între sfârșitul dinastiei I (după domnia lui Qaa) și ultimul suveran al dinastiei a II-a (Khasekhemui) este unul destul de incert în istoria Egiptului antic, fiind caracterizat de domnii și succesiuni nesigure. Stadiul actual al cercetărilor, datorită unei documentații reduse, obligă în prezentul
Senedj () [Corola-website/Science/312427_a_313756]
-
în considerare varianta grafică . Forma grecizată a numelui său era Sethenes (Manethon, Fr.8), fiind o metateză grafică a variantei Senedi. După opinia mai multor specialiști intervalul cuprins între sfârșitul dinastiei I (după domnia lui Qaa) și ultimul suveran al dinastiei a II-a (Khasekhemui) este unul destul de incert în istoria Egiptului antic, fiind caracterizat de domnii și succesiuni nesigure. Stadiul actual al cercetărilor, datorită unei documentații reduse, obligă în prezentul lexicon descrierea unor domnii plauzibile. Observația de față se referă
Senedj () [Corola-website/Science/312427_a_313756]
-
destul de incert în istoria Egiptului antic, fiind caracterizat de domnii și succesiuni nesigure. Stadiul actual al cercetărilor, datorită unei documentații reduse, obligă în prezentul lexicon descrierea unor domnii plauzibile. Observația de față se referă, în special, la Epoca dinastică timpurie (dinastiile I-III). În cazul în care dorim să prezentăm cele câteva informații de care dispunem despre Sened, trebuie să avem în vedere cele afirmate la *Peribsen. Prin urmare, ținând cont de listele regale, Sened ar fi fost al doilea succesor
Senedj () [Corola-website/Science/312427_a_313756]
-
ar fi fost al doilea succesor al lui *Ninetjer. Personal nu credem că numele din cartușul regal descoperit pe o cărămidă arsă din zona galeriilor lui *Ninetjer de la Saqqara, și anume nefer-senedj-Re, ar avea vreo legătură cu Sened din timpul dinastiei a II-a și acesta numai fiindcă ar conține elementul -senedj-(!). În schimb, certă pare o mențiune a numelui pe un bol refolosit în templul funerar al lui Khafra de la Gizeh, care poartă inscripția „regele dual Sened“. Desenatorul italian L.
Senedj () [Corola-website/Science/312427_a_313756]
-
XIX-lea) a reușit să redea și prin urmare să pastreze posterității imaginea și inscripția unui sarcofag(astăzi pierdut) aparținând unei concubine a lui *Iahmes I. Textul conține și o scurtă listă regală, începând cu Sened și terminând cu fondatorul dinastiei a XVIII-a. Lista regală de la Abydos(Nr.13) a păstrat numele faraonului sub varianta Senedi, în timp ce Lista regală de la Saqqara(Nr.7) și Canonul Regal din Torino(II. 24) au redat numele prin sunetele . Informații interesante oferă un paragraf
Senedj () [Corola-website/Science/312427_a_313756]
-
din Berlin(Nr. inv. 8433). Maniera arhaizantă de scriere a numelui, prin intermediul a trei semne monoconsonantice, s-n-d, ne îndreptățește să optăm pentru această variantă ca fiind oficială a numelui suveranului, adică Sened. Se pare că ea a fost uzitată în timpul dinastiilor a III-a(v. mai sus) și a IV-a. În acest context, prețioase sunt și informațiile furnizate de către textul „stelei-uși-false“ aparținând demnitarului Sheri(Muzeul Egiptean din Cairo, Inv. Nr. 1384). Personajul în discuție poartă mai multe titulaturi:„supravegheatorul preoților
Senedj () [Corola-website/Science/312427_a_313756]
-
Sened în necropolă“ și „preot al lui Sened la poarta mormântului...“. Concluziile ce se desprind sunt importante: a) Sheri a fost un oficiant al cultului celor doi faraoni(*Peribsen și Sened) și b) evident faptul că Sened se bucura în mijlocul dinastiei a IV-a încă de o oarecare faimă și prețuire din partea urmașilor săi. Mormântul lui Sened nu a fost încă descoperit, iar faptul că numele său este cunoscut mai ales prin intermediul unor monumente din Egiptul de jos i-a determinat
Senedj () [Corola-website/Science/312427_a_313756]
-
Pepi I (2321-2268) a fost al 3-lea faraon al dinastiei a VI-a a Egiptului Antic. Pepi I a fost fiul lui Teti și al reginei Iput I. Datorită numărului mare al edificiilor construite atât în capitala cât și în provincie, dar și a reorganizării administrației centrale și a celei
Pepi I Meryre () [Corola-website/Science/312422_a_313751]
-
Pepi al II-lea, (2259-2185) a fost al 5-lea faraon al dinastiei a VI-a a Egiptului Antic. Pepi al II-lea a fost fiul lui *Pepi I și al reginei Ankhnes-merire a II-a. În literatura de specialitate de multe ori apare ca fiind suveranul cu cei mai mulți ani de domnie, adică
Pepi al II-lea Neferkare () [Corola-website/Science/312423_a_313752]
-
30 ani să nu apară nici o însemnare privind domnia faraonului. Textul la care ne-am referit pr-vine din sanctuarul central al templului funerar al lui Pepi al II-lea. Dacă acceptăm data propusă de Goedicke atunci întreaga cronologie a sfârșitului dinastiei a VI-a pare a fi mult mai rezonabilă decât cea vehiculată până la el. Date interesante despre domnia lui Pepi al II-lea conțin textele au-tobiografice ale înalților demnitari ai vremii. Horkhuf, administratorul Egiptului de Sus, posedă un mormânt de
Pepi al II-lea Neferkare () [Corola-website/Science/312423_a_313752]
-
și primirea a cca. 12 ha de pământ. Asemănător predecesorilor săi, Pepi al II-lea continuă exploatarea carierei de alabastru de la Hatnub, multe dintre operele de artă, în special statui și vase fiind confecționate din acestă piatră. Continuând politica faraonilor dinastiilor a V-a și a VI-a, Pepi al II-lea a acordat o mare însemnătate relațiilor comerciale cu zona Libanului, de unde au fost aduse în special diferite specii de conifere pentru a confecționa nave, a le utiliza în construcții
Pepi al II-lea Neferkare () [Corola-website/Science/312423_a_313752]
-
malul stâng al fluviului se ridica Teba de Vest, (unde au fost îngropați mulți dintre faraonii Egiptului) și Deir el-Bahri, contemporan cu Templul lui Hatshepsut. Vizavi de Luxor, pe malul vestic al Nilului se află celebra Valea Regilor. Începând cu dinastia a XI-a și terminînd cu dinastia a XVIII-a Teba, reședința faraonilor, a fost cea mai importantă metropolă a statului egiptean. Faima sa a ajuns până în Grecia, unde a fost numită Diospolis (Orașul Divin). Vechiul Testament numește Teba No-Amon, adică
Luxor () [Corola-website/Science/312471_a_313800]
-
de Vest, (unde au fost îngropați mulți dintre faraonii Egiptului) și Deir el-Bahri, contemporan cu Templul lui Hatshepsut. Vizavi de Luxor, pe malul vestic al Nilului se află celebra Valea Regilor. Începând cu dinastia a XI-a și terminînd cu dinastia a XVIII-a Teba, reședința faraonilor, a fost cea mai importantă metropolă a statului egiptean. Faima sa a ajuns până în Grecia, unde a fost numită Diospolis (Orașul Divin). Vechiul Testament numește Teba No-Amon, adică orașul lui Amon. Printre edificiile remarcabile rămase
Luxor () [Corola-website/Science/312471_a_313800]
-
s-a păstrat îl transformă într-unul dintre cele mai vizitate obiecte turistice din Egipt. Cea mai frumoasă parte a sa este Marea Sală Hipostilă, cu douăsprezece coloane de 25 de metri. Între anii 2230 și 2035 î.Hr., pe vremea dinastiei a IX-a și a X-a, Teba s-a transformat în capitala puternicului stat al Egiptului antic Au fost construite atunci numeroase temple, aleea sfincșilor și impunătoarele morminte. Temlul de pe cheiul Nilului este celebru pentru basoreliefurile sale. El a
Luxor () [Corola-website/Science/312471_a_313800]
-
19 ani, după o foarte scurtă domnie. Principalii ctitori ai templelor din Karnak sunt considerați Tutmes I, Tutmes al III-lea, Hatshepsut și Ramses al II-lea. Decăderea finală a Tebei a avut loc, după o reînflorire episodică, odată cu prăbușirea dinastiei XXXI, în anul 332 î.Hr. La sfîrșitul secolului I î.Hr., orașul a fost distrus de romani. Agricultura este una din ramurile importante al Luxorului. Localnicii se ocupă cu cultivarea bumbacului, trestiei de zahăr, porumbului, cerealelor, fructelor și legumelor, creșterea animalelor
Luxor () [Corola-website/Science/312471_a_313800]
-
moșii numai dacă nobilul dovedea cu acte dreptul său de proprietate și plătea 10 % din valoarea proprietății către tezaurul imperial "(răscumpărarea de arme)". Pe plan internațional, datorită apropierii morții Împăratului Carol al II-lea al Spaniei, ultimul monarh spaniol din dinastia de Habsburg, se întrevedea un conflict franco-austriac. Francezii, pe baza principiului „inamicul inamicului meu este prietenul meu”, vrând să creeze dificultăți locale Habsburgilor austrieci, l-au contactat pe Rákóczi. Inițial, Rákóczi a ezitat, dar în toamna anului 1700 Ludovic al
Răscoala lui Rákóczi () [Corola-website/Science/312953_a_314282]
-
an, în Catedrala din Reims. Din cauza frăgezimii vârstei lui Ludovic, mama lui a domnit ca regentă cât timp acesta a fost minor. Fratele lui mai mic Carol I al Siciliei (1227-1285) a devenit conte de Anjou, fondând astfel a doua dinastie angevină. Destinul tragic al acelei dinastii în Sicilia, ca rezultat al Vecerniilor Siciliene, nu au afectat canonizarea lui Ludovic. Nu se cunoaște o dată exactă pentru începutul domniei personale a lui Ludovic. Contemporanii au considerat domnia sa o co-guvernare cu mama sa
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]