4,692 matches
-
o temă anume, el poate coincide fie cu un text (cazul comunicării scrise), fie cu un ansamblu de texte (cazul comunicării verbale)260. Dacă demarcăm conceptele, discursul devine "o secvență de enunțuri lingvistice guvernată de reguli transfrastice de concatenare. Activitatea discursivă este producerea al cărei produs este textul"261 (s. a.), în care accepțiune textul ar reprezenta un "înscris" al unui discurs, partea sa "materială", fixată pe un suport. Astfel, textului i-ar corespunde spațiul grafic al comunicării scrise, în timp ce discursului îi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mai dificil "obiect de studiu" al cercetării. Se cuvine a distinge două registre ale termenului écriture: primul, în care écriture trebuie înțeleasă ca scriere în sens curent; și al doilea, în care écriture corespunde scriiturii, desemnând un ansamblu de efecte discursive specifice. Acest al doilea registru nu trebuie confundat cu ceea ce se numește "scriere automată" sau "scriere mentală", deoarece scriitura ar depinde de "un corp semnificant multiplu". Imposibilitatea de a separa textul ca produs de producerea sa presupune o dimensiune importantă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care induce semantic și ambivalența dintre completare, adaos și substitut, astfel încât a afirma că A este suplementul lui B introduce o ambiguitate în discurs, mai ales că logica suplementarității este diferită de logica binară a identității și noncontradicției. Aceste efecte discursive obținute de poziționările teoretice ale lui Derrida sunt augmentate și de preferința sa pentru căutarea forței semnificației în digresiuni, ecouri, discontinuități, contradicții și ambiguități textuale, care au sugerat posibilitatea de a lectura și interpreta "situații" textuale precum tăcerea, spațiul, distanța
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
termeni, tind să îi înlocuiască cu alții, conferindu-le poziții similare. 3.2.3.7. Scriitura ca eveniment, practică și putere Analiza conceptului de scriitură la Michel Foucault trebuie realizată într-un cadru particular, dat de noțiunile-cheie din schemele sale discursive; scriitura, până acum văzută dintr-o perspectivă predominant filosofică, este mai curând istorică, socială și dinamică, fiind asociată cu puterea, cu practica și cu evenimentul. Mai mult, demersul "arheologic" determină spațializarea scriiturii, pentru a expune limitele dintre discursurile diferitelor societăți
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu puterea, cu practica și cu evenimentul. Mai mult, demersul "arheologic" determină spațializarea scriiturii, pentru a expune limitele dintre discursurile diferitelor societăți. Dacă reprezentanții grupului Tel-Quel au asociat scriiturii textul, Foucault studiază acest concept mai mult ca pe o practică discursivă sau ca un eveniment, în contextul unei mișcări ample de respingere a paradigmei continuității, manifestată atât în literatură, cât și în artă sau filosofie. Introducerea discontinuității în aceste domenii duce la problematizarea unui ansamblu de teme, precum subiectul fondator, autorul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
multiple, alcătuit din scriituri variate, în care pot interveni elemente precum citările, parodia, contestările. Dacă autorul pare a fi inutil în interpretarea unui asemenea text, nu același lucru se întâmplă cu cititorul, care devine una dintre cele mai importante instanțe discursive în teoria barthesiană. Chiar dacă din punct de vedere textual cititorul nu este privit ca fiind un individ real, ci ca un "om fără istorie, fără biografie, fără psihologie", el este totuși un depozitar al tuturor urmelor scriiturii, un spațiu în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
termenului de "obiectivitate" cerute de teoria producerii textuale duc la o imagine a autorului ca "scriptor textual" sau "producător". Dar, chiar dacă întreaga rețea contextuală a unei scrieri este activată de cititorul său, "se poate susține că această poziție a autorității discursive mai trăiește încă, pentru că este codificată în actul însuși al enunțării"300. Barthes mărturisește, de altfel, că, în pofida destituirii autorului din funcția sa clasică, "în text, într-un anumit fel, eu îl doresc pe autor: am nevoie de figura sa
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
îl doresc pe autor: am nevoie de figura sa (care nu e nici reprezentarea sa, nici proiecția sa), așa cum el are nevoie de a mea"301 de unde rezultă că la nivelul scriiturii atât autorul, cât și lectorul devin simple funcții discursive. În jocul postmodern se mai poate încă vedea în scriitor un agent provocator și chiar manipulator al receptorului, dar în condiții textuale bine definite. Caracterul contradictoriu al postmodernismului este încă o dată relevat prin intermediul acestor decupaje conceptuale: simultan cu "detronarea fastuoasă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și, într-o anumită măsură, nici responsabilul absolut al efectelor lor), raportul de atribuire (în unele situații, atribuirea textelor unui autor este o operație dificilă, care necesită un întreg aparat critic) și poziția autorului (în propriile cărți, într-un câmp discursiv general, într-un discurs specific, situații ce necesită prezența unor mărci distincte). La fel ca și Barthes, Foucault nu neagă existența autorului, ci subliniază importanța efectelor discursive care se obțin din ceea ce el denumește "estomparea" autorului. O distincție importantă pe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un întreg aparat critic) și poziția autorului (în propriile cărți, într-un câmp discursiv general, într-un discurs specific, situații ce necesită prezența unor mărci distincte). La fel ca și Barthes, Foucault nu neagă existența autorului, ci subliniază importanța efectelor discursive care se obțin din ceea ce el denumește "estomparea" autorului. O distincție importantă pe care o realizează Foucault plecând de la datele oferite în special de secolul al XIX-lea este aceea dintre autori și "întemeietorii de discursivitate". Aceștia din urmă nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
deschis căi de cercetare care pornesc de la teoriile lor, dar în același timp conțin și diferențe față de ele, însă acest lucru nu determină excluderea noilor abordări din discursul marxist sau din cel psihanalitic. Deși se bucură de un alt statut discursiv, caracterizat mai ales de acea "reîntorcere" la textele lor, de reinterpretare și căutare constantă a unor sensuri noi, până și acești autori făuritori de discursivitate trebuie să "dispară" în sensul de autori clasici în favoarea textelor lor și a doctrinelor pe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de discursivitate trebuie să "dispară" în sensul de autori clasici în favoarea textelor lor și a doctrinelor pe care le-au inițiat. Putem afirma, la sfârșitul acestei incursiuni, că deși utilizează un ansamblu de reguli, argumente și relaționări diferit în funcție de scopurile discursive urmărite sau de curentul literar-filosofic din care fac parte, teoreticienii pe care i-am avut în vedere ajung, totuși, la o serie de concluzii similare, conturând astfel un portret coerent al scriiturii actuale. Diminuarea importanței autorului ca instituție, rolul decisiv
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
teoretic postmodern, acela al alăturării genurilor și formelor literare și al informațiilor din diverse arii culturale, numai în cazul scriiturii contopindu-se discursuri și influențe din domeniile semiotic, lingvistic, filosofic, artistic căci s-au luat în calcul sub semnul practicii discursive și scriitura filmică, fotografică, scenică. 3.3. Schiță a strategiilor generale ale postmodernismului Transformările sesizate la nivelul limbajului au efecte vizibile asupra teoretizării și practicii discursivității postmoderne. Intertextul, hipertextul sau colajul sunt experimente deja realizate, indicând existența unor trăsături proprii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
că nu au apărut inovații majore în modalitatea de a scrie, se poate susține existența noului punct de vedere din care sunt abordate, de exemplu, referința, reprezentarea, poziția autorului, relația cu raționalitatea etc. Radicalizarea temelor, a metodologiilor și a schemelor discursive reprezintă o caracteristică distinctă a discursivității postmoderne, chiar dacă unele concepte ale curentului poststructuralist se regăsesc în lucrările postmodernilor sau alte influențe moderne sunt vizibile în țeserea noului set de discursuri. Ca strategii retorice particulare, cele mai utilizate sunt codificarea textuală
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sunt vizibile în țeserea noului set de discursuri. Ca strategii retorice particulare, cele mai utilizate sunt codificarea textuală, fragmentarea, colajul care conduce către practica frecventă a citatului, parodia, ironia, pluralitatea planurilor și interpretărilor, contradicția, eclectismul figurilor retorice etc. Aceste procedee discursive au conturat în postmodernism o retorică a rupturii și desființării, aproape nihilistă ("retorica negării"), o retorică a descompunerii valorilor și practicilor de sorginte modernă, care a adus în prim plan o radicalizare voită și uneori întreținută a practicilor discursive. 3
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
procedee discursive au conturat în postmodernism o retorică a rupturii și desființării, aproape nihilistă ("retorica negării"), o retorică a descompunerii valorilor și practicilor de sorginte modernă, care a adus în prim plan o radicalizare voită și uneori întreținută a practicilor discursive. 3.3.1. Logos-ul disprețuit În intenția de a valorifica tendințele fenomenului aflat în discuție pentru a pune bazele unei raționalități transversale, C. Schrag 305 interpretează relația teoriilor postmoderne cu logos-ul. Proiectul husserlian de apropiere și înțelegere a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aceasta va fi mai bine înțeleasă prin prisma celor două principii adăugate de către Lyotard concepției lui Wittgenstein, principii care transformă vorbirea într-o agonistică și care lasă loc suficient mutărilor enunțiative pentru a deveni invenții în cadrul regulilor admise. Deschiderea spațiului discursiv ce decurge din înțelegerea rolului jocurilor de limbaj în viața privată, socială, științifică este de o reală importanță pentru redimensionarea conceptului de raționalitate, pentru extensia noțiunii de logos. 3.3.2. Postmodernism și stil Dacă unul dintre cele mai frapante
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Interpretarea care tratează scriitura ca pe o construcție retorică fictivă și care evidențiază caracterul literar, mai degrabă decât consistența logică a argumentelor, îi este îngăduită lui Derrida tocmai datorită faptului că demersul deconstructivist se situează în afara cerințelor procedurilor analitice și discursive ale filosofiei și ale științei. În De la grammatologie, filosoful francez utilizează o serie de "metode" ale criticii stilistice prin intermediul cărora "constrânge textele" (Habermas) împotriva părerilor explicite ale propriilor săi autori. Astfel, citirea scrierilor împotriva lor însele pentru a detecta înțelesuri
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o serie de "metode" ale criticii stilistice prin intermediul cărora "constrânge textele" (Habermas) împotriva părerilor explicite ale propriilor săi autori. Astfel, citirea scrierilor împotriva lor însele pentru a detecta înțelesuri care ar putea fi contrare înțelesurilor de suprafață, căutarea diverselor fisuri discursive, a simptomelor și privilegierilor conceptuale (care sunt, de altfel, procedee împrumutate din critica poststructuralistă, așa cum observa și Peter Barry) sunt câteva exemple ale utilizării conținutului retoric împotriva conținutului ideatic manifest. Mai mult decât atât, indistincția filosofie literatură s-ar baza
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
literatură, dar și dintre religie și literatură, știință și literatură etc. Chiar dacă există o serie de filosofi, precum Descartes și Spinoza, a căror scriitură nu se poate preta căutării unor caracteristici literare, putându-se discuta în acest context despre autoconstituire discursivă (un discurs autoconstituent explicitează atât condițiile generale ale construcției discursive, cât și propria sa condiție de posibilitate), alți gânditori precum Platon, Kierkegaard sau Nietzsche (și lista continuă în postmodernism) au dezvoltat o deschidere a identității lor filosofice către literatură, poezie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
etc. Chiar dacă există o serie de filosofi, precum Descartes și Spinoza, a căror scriitură nu se poate preta căutării unor caracteristici literare, putându-se discuta în acest context despre autoconstituire discursivă (un discurs autoconstituent explicitează atât condițiile generale ale construcției discursive, cât și propria sa condiție de posibilitate), alți gânditori precum Platon, Kierkegaard sau Nietzsche (și lista continuă în postmodernism) au dezvoltat o deschidere a identității lor filosofice către literatură, poezie, narativitate. Maingueneau tinde către ideea inexistenței discursurilor în stare pură319
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
generație a resimțit la fel de abrupt înnoirea din diverse arii de interes și a transpus în mod fidel acest lucru în scrierile sale? Putem vorbi despre un nou tip de scriitură, să o numim postmodernă, și de o serie de strategii discursive actuale care impun însuși textului o parte din rapiditatea, pluralizarea planurilor și a efectelor de putere întâlnite în societate? Acestea au fost o parte dintre interogațiile la care am încercat să răspund în această parte a lucrării și la care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
discursivitate și pe metoda retorică a fost un argument pentru a ne opri la o serie de abordări ale postmodernismului care să le conțină în principal pe acestea. Așadar, consider că postmodernismul "este posibil să fie înțeles ca o funcție discursivă a cărei integralitate derivă, mai curând, din regularitatea contextelor și efectelor în cadrul diferitelor operații discursive, decât din consistența ideilor conținute"330 (s. a.). Înțelegerea postmodernismului ca un mănunchi ne-centrat de practici discursive aflate în mișcare intertextuală și nu ca un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
serie de abordări ale postmodernismului care să le conțină în principal pe acestea. Așadar, consider că postmodernismul "este posibil să fie înțeles ca o funcție discursivă a cărei integralitate derivă, mai curând, din regularitatea contextelor și efectelor în cadrul diferitelor operații discursive, decât din consistența ideilor conținute"330 (s. a.). Înțelegerea postmodernismului ca un mănunchi ne-centrat de practici discursive aflate în mișcare intertextuală și nu ca un sistem rigid de idei, căruia trebuie să-i subscrie autorii, pare a fi o accepțiune
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este posibil să fie înțeles ca o funcție discursivă a cărei integralitate derivă, mai curând, din regularitatea contextelor și efectelor în cadrul diferitelor operații discursive, decât din consistența ideilor conținute"330 (s. a.). Înțelegerea postmodernismului ca un mănunchi ne-centrat de practici discursive aflate în mișcare intertextuală și nu ca un sistem rigid de idei, căruia trebuie să-i subscrie autorii, pare a fi o accepțiune mult mai profitabilă, pentru că "postmodernismul este o stare de spirit a culturii contemporane, și el nu poate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]