KorAP: Find »[drukola/base=distins & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...170 171 172 ...197 >

4,906 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841

toată lumea, dar clipe atât de fericite și de minunate ca acestea nu mi-a fost dat să trăiesc niciunde!". Un capitol aparte în activitatea din acești ani a fost colaborarea mea cu "instituțiili". La vizitele la nivel înalt erau prezenți "distinșii " peste tot, pentru a asigura "paza și protecția" demnitarilor străini. De reținut că erau mulți profesioniști de calitate, care se achitau meritoriu de "sarcinile de serviciu". Trebuie spus insă că existau printre ei și ageamii , care mai mult încurcau lucrurile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
fost uimirea când m-am trezit în față cu "El hombre" cu "omul". I-am fost prezentat și eu și soția, s-a înclinat, s-a uitat la soție, o minune de româncuță brunetă și cu ochi albaștri, elegantă și distinsă, i-a zâmbit și a sărutat-o pe obraz! Scena a fost ulterior "picant" comentată de colegii de la alte ambasade, care ne-au felicitat, avansând în glumă ideea unei "fructuoase colaborări între Pinochet și România socialistă". Aveam nevoie și de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
lui Pablo Neruda, Gabriela Mistral, Ruben Dario, Miguel de Unamuno... Biblioteca deține "El Archivo de la Palabra", cu înregistrări ale marilor scriitori naționali, precum și "El Archivo de Literatura Oral y de Traducciones Populares", cu înregistrări făcute "pe teren". Directorul era un distins profesor universitar, autor al multor studii de specialitate. Înainte de plecarea spre Santiago făcusem o vizită la Biblioteca Națională, unde soția lucrase o perioadă și unde am aflat ca până în 1973 întreținusem relații de schimb de carte și publicații cu Chile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-i ofer în afară de un volum "Eminescu" în spaniolă și alte cărți "subțiri". Am văzut o librărie, am intrat și fiind cu soția am început să ne consultăm în românește. La un moment dat, s-a apropiat de noi o persoană distinsă, ce părea patroana librăriei, și ne-a întrebat mirată: "Sunteți români?" Am confirmat și s-a interesat cu ce ocazie în Chile. "Păi suntem de la ambasadă." Mirarea i s-a accentuat și mai mult, explicându-ne că până atunci nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
putut alege multe lucrări de artă valoroase pentru Veneția. Serile la Veneția în compania aceea selectă au fost adevărate regaluri, descoperind un Spiess spiritual, fermecător, o enciclopedie de bancuri, care și-a găsit în mine un partener silitor (de atunci distinsul ministru al culturii i-a precizat lui Adrian Dohotaru că nu va mai face nici o deplasare externă fără Macovei, cerere ce m-a onorat). Cu Spiess la Veneția am trecut prin două momente demne de reținut: fusesem invitați la un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
socialist" a oferit occidentului prilejul organizării unor întâlniri est-vest, pentru a prefigura viitorul Europei în acest sensibil domeniu care este cultura. Am fost prezent la două asemenea reuniuni, una la Viena și alta la Paris. La Viena am plecat împreună cu distinsul scriitor Augustin Buzura, președinte al Fundației Culturale Române, cu care aveam o excelentă relație de colaborare. Am fost surprins că în luările de cuvânt ale delegaților occidentali "noua Europa" se întindea de la Paris la Budapesta și mi-am permis într-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Întorși la New York aveam să întâlnim doi reprezentanți de "marcă" ai românilor, pe cunoscutul grafician Eugen Mihăiescu, colaborator al cotidianului de reputație internațională "New York Times", care, revenit în țară, a făcut carieră ca diplomat și parlamentar, și pe V. Ripoșanu, distins jurist. De acesta mă leagă o amintire specială luând un dejun împreună, avea să ne povestească faptul că în decembrie 1947 era însărcinat cu afaceri al ambasadei României la Washington și, ascultând la 30 decembrie la radio declarația de abdicare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
pagină o fotografie cu un titlu mare: "Invazia minerilor în capitala României! Și noi care credeam că ultimii sălbatici trăiesc în jungla Amazoniei!" Terminată vizita, am luat de la primul chioșc un ziar și așa am aflat despre "eveniment", în legătură cu care distinsul domn Roberto nu suflase nici un cuvânt! Trebuie să mărturisesc faptul că cea de a patra mineriadă, cu evenimentele care au urmat, a aruncat o umbră peste succesele artiștilor noștri, ca și pe întrevederile noastre oficiale din capitala Brasilia. Întorși la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
barbă, conform indicațiilor de partid, și după 19 Decembrie își cucerise dreptul de a fi bărbos, cerberul de la intrare a început să filozofeze că "nu e aceeași persoană", că "mai bine vă stătea "ras"... etc., ceea ce l-a determinat pe distinsul scriitor să-și smulgă barba de nervi, să trimită la "origini" nu numai polițaiul, ci și ministrul și să plece trântind ușa. Am aflat de incident, l-am informat pe ministru, i-a telefonat lui Ulici cerându-și scuze și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
în buget de fonduri pentru acțiuni "culturale"; discutând în urmă cu câteva luni cu președintele Institutului Cultural Român, acesta mi-a comunicat, spre surprinderea mea, că "obiectul de activitate al Institutului îl constituie tipărirea și difuzarea de carte" (dovadă că distinsul intelectual nu-și cunoaște prea bine "fișa postului"). Cine se ocupă, așadar, de prezențele noastre culturale în străinătate? Ministerul Culturii și Uniunile de creație, instituții veșnic în lipsă de fonduri și uneori și de idei? Am reușit să revenim pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
care de care mai frumoase, ca în poveștile fraților Grimm. Întors la Rio mă așteptau pe lânga treburile curente ale Consulatului acte, vize, corespondență, telefoane, probleme economice, probleme administrative etc. și "cestiuni importante la ordinea zilei": prezența "colegului" Dan Hăulică, distins critic literar și de arta, estet rafinat și ambasador al României la UNESCO, la reuniunea de la Rio a Academiilor Latine și vizita delegației Senatului României condusă de Oliviu Gherman. Pe domnul ambasador Dan Hăulică îl "citisem" în excelentele numere ale

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
très reconnaissante de votre généreux appui à ces Rencontres et aux objectifs qu'elles s'étaient fixés". Vizita delegației Senatului României, condusă de Oliviu Gherman, a avut loc în perioada 20-24 octombrie 1993. Îl cunoșteam din țară pe politicianul și distinsul om de știință Oliviu Gherman (și viitor coleg de breaslă, ca ambasador la Paris). Cum diplomații nu fac politică, sau fac doar politica țării, nu intru în amănunte privind doctrina politică și ideile lui Oliviu Gherman. Mie mi-a plăcut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
am oferit într-o seară o recepție la Consulatul General, care s-a bucurat de o excelentă participare. După plecarea invitaților, domnul Gherman a mai rămas preț cam de două ore pe terasa "reședinței" mele , purtând eu și soția cu distinsul oaspete o discuție amicală sub binecuvântarea lui Cristo Redendor de pe Corcovado. A fost o seară minunată de care ne amintim și acum! Îmi mai amintesc de faptul că, după Brazilia, delegația mergea în Bolivia, la La Paz, capitala aflată la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
avion. Cei doi au fost găzduiți câteva zile, la intervenția mea, de profesorul originar din România, Oniga. Acesta, în bunătatea lui, le-a avansat și 2000 de dolari pentru bilete de avion și, câteva luni de la întoarcerea în țară a "distinșilor" oaspeți, bătrânul profesor mă suna ca să reclame neprimirea banilor. Virgil Trofin, pe care l-am cunoscut, parcă era un "nomenclaturist cumsecade", dar despre fiul lui, "om de afaceri", n-aș putea să mă pronunț! Dovadă că uneori așchia n-are

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
văzut Tricolorul fluturând la poarta Consulatului, au sunat și... am primit și cu colindul, și cu uratul. A fost o mare bucurie și pentru noi, și pentru ei și am petrecut împreună momente emoționante. Aveam să primesc ulterior de la o distinsă "colindătoare", doamna inginer Alice Cârmâzan, din Oradea, o amabilă scrisoare: "Mult stimate domnule Consul General, Am rămas adânc impresionată de primirea caldă pe care ați făcut-o grupului de turiști români poposiți pe meleagurile Braziliei... Am constatat cu mândrie că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
iar după-amiază, inaugurarea cursului de limba română. Fundația Culturală era adăpostită într-o clădire impozantă, cu etaj, pe peretele edificiului fiind desfășurată o pânză albă de cca 5 metri pe care scria cu litere mari, roșii: "Municipiul Macaubas salută pe distinșii săi oaspeți din România, Consulul General Vasile Macovei și Doamna Antoneta Macovei"! La intrarea în clădire erau prezenți colectivul de organizare și Filarmonica. Ne-am obișnuit să ne imaginăm pe membrii unei Filarmonici în costume negre, cămașă albă și papion

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
toate actele și documentele de colaborare externă negociate de alte ministere și instituții centrale. Mi-am început activitate cu pregătirea vizitei președintelui Emil Constantinescu la Bruxelles (3-4 februarie 1997). Aveam tot respectul pentru "domnul profesor" și pentru "portdrapelul" Alianței Civice, distinsa poetă Ana Blandiana, dar, deși am ochelari "pentru depărtare", în cei patru ani de guvernare CDR, nu am reușit să "văd" prea mulți din cei "15 mii de specialiști" anunțați cu atâta pompă. Așa că în multe situații greul l-au

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
înregimentați politic. (Apropo de "specialiști", un Președinte nu are nevoie de 15 000 de specialiști în aparatul prezidențial, ci doar de câțiva cu înaltă experiență profesională. În câteva ocazii aveam să-mi dau seama că atât "Domnul Profesor", cât și distinsa "Doamna Profesor "Zoe Petre, consilier prezidențial, nu erau "serviți", ci "deserviți" de niște ageamii. Un singur exemplu dintr-o serie mai "generoasă": cu prilejul noului an primesc de la Cotroceni plicuri cu felicitări ale Președintelui destinate unor capete încoronate și șefi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
încoronate și șefi de state din Europa occidentală. Las la o parte culoarea roz-bonbon a plicurilor, dar când mă uit la mesaje să fac infarct-textul felicitărilor pentru regele Belgiei și Președintele Franței era în... engleză! Sunt convins că la primirea distinselor felicitări cei doi destinatari, născuți și crescuți în limba lui Voltaire, dirijând onorabile state membre ale Francofoniei, ar fi returnat plicurile mandatarului dâmbovițean și el , de când cu "furculiționul " Coanei Chirița, pilon al Francofoniei. Nu spun că Președintele și Doamna Consilier

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
întâlnirea emoționantă cu elevii de la Liceul "Uruguay" din București, care au prezentat în spaniolă un program de cântece și poezii uruguayene. Era nu numai un politician deosebit, dar și un om deosebit, cu o mare pasiune pentru artă, fiind un distins colecționar și între 1967 și 1973 președinte al Comisiei Naționale de Arte Plastice. Privindu-l cu admirație pe președintele Sanguinetti, mă ducea gândul și la omul de onoare Sanguinetti, protagonist al unui duel cu senatorul Manuel Flores Mora! După reuniunea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
jurământului și instalării sale ca președinte, l-am urmărit în diverse ocazii protocolare, în care am avut și scurte convorbiri. Era un om simpatic, direct, cu humor. Cea de a doua soție, argentiniana Mercedes Menafra, era o adevărată "Primera Dama", distinsă, amabilă, elegantă fără ostentație. Ne-au invitat doi ani la rând, în ianuarie 2001 și 2002, la "locuința lor", Palatul Suarez y Reyes, cu prilejul primirii șefilor de misiuni la început de nou an. Edificiul, inaugurat în 1908, face parte

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
de peste 200 de ani, astăzi fiind exportate în Argentina, Costa Rica, Mexic, SUA, Noua Zeelandă, Australia și Europa. Ministrul Opertti ne-a precizat că fiecare uruguayan consumă anual 33 de litri, afirmând la degustări că "se simte mândru să poată toasta cu distinșii ambasadori cu un excelent vin produs de țara sa". In vino veritas! Ca și uruguayenii, aveam să încheiem anul 1999 cu un nou prim-ministru Mugur Isăreascu și un nou ministru de externe Petre Roman. La început de 2000, urugauyenii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
la un mare eveniment primirea în Academie, instituție creată în 1974, un for exclusiv bărbătesc, a primei femei "academician". Și aceasta era românca stabilită în Uruguay, Eva Fogel! La cei 72 de ani, Eva Fogel era încă o femeie frumoasă, distinsă, cu o ținută dreaptă, elegant îmbrăcată. Ascultând "laudatio", nu-mi venea să cred cât luptase și câte făcuse pentru sistemul de sănătate din țara de adopție această Doamnă. Născută la Moisei, a emigrat cu familia în Uruguay la vârsta de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
exotice" din toată lumea și nu mai percep din motive de suprasaturație nimic și seceta prelungită în restul lumii (citeam recent o dispută în presă legată de susținerea publicării la Paris , cu suma de 30000 euro, a unui volum aparținând unui distins om de cultură, eseist, filozof și publicist, fost ministru de externe, și mă întrebam ce impact a avut respectiva carte în Franța, de ce francezii, dacă eseul o merita, n-au plătit ei editarea și drepturi de autor, câte expoziții ar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
și, supunând custodelui "lista de oferte", am fost surprins să aflu că optează pentru "Contele Dracula". Am prezentat-o cu mult succes de public, Atlantida fiind și stațiune turistică frecventată, vernisajul fiind precedat de o doctă expunere a mea asupra "distinsului personaj". Un bun diplomat trebuie să fie și un bun dansator. Nu e menționat în fișa postului, dar face parte din recuzita meseriei, chiar dacă uneori impune "să dansezi pe sârmă". Dansul a fost introdus cu multe secole în urmă la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]