4,636 matches
-
subsecvențele. Trimiți un fax În Colorado: ei se ocupă de gena B27, noi, de C33. Bucătărie. Din când În când, se face un mic progres În materie de aparatură; În general, e suficient ca să primești premiul Nobel. Fușereală, chițibușuri.” În după-amiaza zilei de 1 iulie, căldura era sufocantă; era una dintre acele după-amiezi care se termină prost, când furtuna, până la urmă, izbucnește alungând trupurile dezgolite. Ferestrele din biroul lui Desplechin dădeau spre cheiul Anatole-France. De cealaltă parte a Senei, pe cheiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
noi, de C33. Bucătărie. Din când În când, se face un mic progres În materie de aparatură; În general, e suficient ca să primești premiul Nobel. Fușereală, chițibușuri.” În după-amiaza zilei de 1 iulie, căldura era sufocantă; era una dintre acele după-amiezi care se termină prost, când furtuna, până la urmă, izbucnește alungând trupurile dezgolite. Ferestrele din biroul lui Desplechin dădeau spre cheiul Anatole-France. De cealaltă parte a Senei, pe cheiul Tuileries, homosexualii se plimbau la soare, discutau doi câte doi sau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Își strecurau Înăuntru un deget, dezgolindu-și părul pubian, Începutul falusului. Desplechin Își instalase o lunetă la fereastră. Se zvonea că ar fi homo și el; În realitate, de mai mulți ani, era mai ales un alcoolic monden. Într-o după-amiază asemănătoare, Încercase În două rânduri să se masturbeze, cu ochiul lipit de lunetă, fixând cu perseverență un adolescent ce-și lăsase jos slipul și al cărui sex Începea o palpitantă ascensiune În aer. Propriul său sex căzuse, flasc și zbârcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și care se număra printre fondatorii uneia dintre comunitățile din Esalen. În ianuarie 1960, Marc plecă să facă un reportaj despre societatea comunistă de tip nou care se construia În China populară. Reveni la Sainte-Maxime pe 23 iunie, În plină după-amiază. Casa părea pustie. Totuși, o fată de vreo cincisprezece ani, complet goală, stătea turcește pe covorul din salon. „Gone to the beach...”, făcu ea drept răspuns la Întrebările lui, după care căzu iar În apatie. În camera Janinei, un zdrahon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
colegii nici nu-l detestă, nici nu-l brutalizează; Îi lasă să copieze când vor de la el. Îl așteaptă pe vecin să termine, apoi Întoarce pagina. În ciuda rezultatelor excelente, stă În ultima bancă. Condițiile regatului sunt precare. 6 Într-o după-amiază de vară, când Încă locuia În Yonne, Michel alergase pe pajiște cu verișoara sa Brigitte. Brigitte era o fată de șaisprezece ani, drăguță și de o bunătate extremă, care câțiva ani mai târziu avea să se mărite cu un dobitoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
electricitatea; mai misterioasă, mai diversă. Substanțele se odihneau În cutiile lor, de culori, forme și texturi diferite, ca niște esențe veșnic separate. Totuși, era suficient să fie alăturate ca să reacționeze violent, formând Într-o clipită compuși absolut noi. Într-o după-amiază de iulie, pe când citea În grădină, Michel deveni conștient că bazele chimice ale vieții ar fi putut să fie cu totul diferite. Rolul jucat În moleculele ființelor vii de carbon, oxigen și azot ar fi putut să fie Îndeplinit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
despre aceste lucruri: la cererea lui, bunica Îi cumpără mai multe cărți de biochimie. 7 Prima amintire a lui Bruno data de la patru ani; era amintirea unei umilințe. Mergea pe atunci la grădinița din parcul Laperlier, În Alger. Într-o după-amiază de toamnă, educatoarea le-a explicat băieților cum să confecționeze coliere din frunze. Fetițele așteptau deoparte, purtând deja pe chip semnele unei stupide resemnări de femelă; cele mai multe aveau rochii albe. Frunze aurii acopereau solul; erau mai ales de castani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
flippere - dar principala atracție era un piton Închis Într-o cușcă de sticlă. Pe băieți Îi distra să-l provoace, să-i dea bobârnace; vibrațiile Îl Înfuriau cumplit, se izbea În pereți din toate puterile, până cădea amețit. Într-o după-amiază de octombrie, Bruno vorbi cu Patricia Hohweiller; era orfană și nu pleca din internat decât În vacanțe, când se ducea la un unchi din Alsacia. Era blondă și subțire, vorbea repede, chipul ei mobil Încremenea uneori Într-un surâs straniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Întorsătură ciudată și tristă. La Începutul lui 1974, Michel se cufundă În spațiile Hilbert; apoi se iniție În teoria măsurării, descoperi integralele lui Riemann, Lebesgue și Stieltjes. În același timp, Bruno citea Kafka și se masturba În tren. Într-o după-amiază de mai, la piscina abia inaugurată În Chapelle-sur-Crécy, avu fericirea să-și desfacă halatul de baie În fața a două fetițe de doisprezece ani și să le-arate sexul; avu mai ales bucuria să le vadă că-și dau coate, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
firesc, la Începutul adolescenței, sub controlul adulților din trib. «Sunt mama ta», mai preciză ea. Se abținu să-i spună că pe David, fiul lui di Meola, Îl inițiase chiar ea În 1963. David avea atunci treisprezece ani. În prima după-amiază, s-a dezbrăcat În fața lui și l-a Încurajat să se masturbeze. În a doua după-amiază, l-a masturbat chiar ea și i-a supt-o. În fine, În a treia zi a urmat penetrarea. Pentru Jane era o amintire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
abținu să-i spună că pe David, fiul lui di Meola, Îl inițiase chiar ea În 1963. David avea atunci treisprezece ani. În prima după-amiază, s-a dezbrăcat În fața lui și l-a Încurajat să se masturbeze. În a doua după-amiază, l-a masturbat chiar ea și i-a supt-o. În fine, În a treia zi a urmat penetrarea. Pentru Jane era o amintire foarte plăcută; sexul băiatului era rigid și părea să poată ține la nesfârșit, chiar și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
șapte, gătea ceva de mâncare cu o mână tremurândă. Nu renunțase de tot să vorbească cu fiul său, dar nu izbutea, oricât Își da silința. După două zile, atmosfera devenise de-a dreptul sufocantă. Bruno Începu să plece de-acasă, după-amiezi Întregi; se ducea pur și simplu la plajă. Psihiatrul aprecia mai puțin următoarea parte a povestirii, dar Bruno ținea mult la ea și nu avea nici un chef s-o treacă sub tăcere. În definitiv, cretinul ăla era acolo ca să asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
puțin următoarea parte a povestirii, dar Bruno ținea mult la ea și nu avea nici un chef s-o treacă sub tăcere. În definitiv, cretinul ăla era acolo ca să asculte, era slujba lui, nu? „Era singură, continua așadar Bruno, În fiecare după-amiază era singură pe plajă. O biată odraslă de bogătani, ca mine; avea șaptesprezece ani. Era lălâie, bondoacă, timidă, avea o piele albă ca brânza și coșuri. În a patra după-amiază, de fapt chiar Înainte de plecarea mea, mi-am luat cearșaful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
slujba lui, nu? „Era singură, continua așadar Bruno, În fiecare după-amiază era singură pe plajă. O biată odraslă de bogătani, ca mine; avea șaptesprezece ani. Era lălâie, bondoacă, timidă, avea o piele albă ca brânza și coșuri. În a patra după-amiază, de fapt chiar Înainte de plecarea mea, mi-am luat cearșaful și m-am așezat lângă ea. Era Întinsă pe burtă și Își desfăcuse sutienul de la costumul de baie. Singura Întrebare ce mi-a venit În minte a fost: « Ești În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a fost ceva mai complicat. Am adus-o acasă, am urcat direct În camera mea. Mă temeam să n-o vadă tata: era totuși un bărbat care la viața lui avusese femei foarte frumoase. Bătrânul Însă dormea, de fapt În după-amiaza aia era beat criță, nu s-a trezit decât pe la vreo zece noaptea. Ciudat, Annick nu m-a lăsat să-i scot chiloții. N-o mai făcuse niciodată, mi-a spus; la drept vorbind, nu făcuse niciodată nimic cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În Les Six compagnons et l’Homme au gant, probabil capodopera lui Paul-Jacques Bonzon, recent reeditată În Bibliothèque verte. Sub soarele aproape insuportabil, era o plăcere să te regăsești În cețurile lioneze, În prezența liniștitoare a bravului câine Kapi. Programul după-amiezii Îi permitea să aleagă Între sensitive gestaltmassage, eliberarea vocii și rebirth În apă caldă. În principiu, masajul părea cel mai hot. Cât despre eliberarea vocii, Își făcu o idee În timp ce urca spre atelierul de masaj: vreo zece persoane, foarte agitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cămașă sport bleumarin, coborî spre centrul generator de zgomot. Aruncând o privire panoramică peste mulțimea dansatorilor, Îl zări mai Întâi pe Karim. Uitând de catolică, Karim Își concentra acum eforturile asupra unei superbe rozacruciene, sosită cu bărbatul ei chiar În după-amiaza aceea. Înalți, serioși și zvelți, păreau să fie de origine alsaciană. Își instalaseră un cort imens și complicat, numai streșini și compartimente - ca să-l monteze, tipul muncise patru ceasuri. La Începutul serii, Încercase să-l convingă pe Bruno de frumusețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că Începe să se simtă mai puțin prost decât de obicei. Insuportabile la ora micului dejun, pârțotinele mistice redeveneau femei la ora aperitivului, femei aflate Într-o competiție fără speranță cu alte femei, mai tinere. Moartea nivelează totul. Astfel, În după-amiaza de miercuri, Bruno o cunoscu pe Catherine, ex-feministă la vreo cincizeci de ani, care făcuse parte din „Maries pas claires”. Era brunetă, cu părul ondulat, cu tenul mat; probabil că fusese atrăgătoare la douăzeci de ani. Sânii Încă Îi rezistau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În cazul celor bune de regulat, apoi turnau un plod și Începeau să facă dulceață de casă după rețetele din Marie-Claire. Am văzut scenariul ăsta repetându-se de zeci de ori. — Sunt lucruri din trecut..., făcu Bruno, conciliant. Își petrecură după-amiaza la piscină. În fața lor, de cealaltă parte de bazinului, adolescentele țopăiau disputându-și un walkman. Sunt drăguțe, nu? spuse Christiane. Blonda cu sânișorii mici e chiar frumoasă...; apoi se lungi pe cearșaful de baie. — Dă-mă cu cremă... Christiane nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mine; eram asociați la aceeași treabă, eram de-al lor. Ei m-au Învățat sensul obișnuit al vieții. Mi-am luat permis de conducere și am Început să mă interesez de cataloagele CAMIF. Când a venit primăvara, am petrecut multe după-amiezi pe peluza familiei Guilmard. Locuiau Într-o casă destul de urâtă la Fontaine-les-Dijon, dar aveau o peluză imensă, foarte plăcută, cu arbori. Guilmard era prof de mate, preda cam la aceleași clase ca mine. Era lung, slab, adus de spate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-l dezamăgesc, mi-ar fi plăcut să fiu băiețelul lui naiv, să mă ducă la dans, să mă trateze cu whisky la Pont-Royal. Când am plecat, pe stradă, am avut un moment de disperare cumplită. Niște femei traversau bulevardul Saint-Germain, după-amiaza era caldă și am Înțeles că n-am să devin scriitor niciodată; am Înțeles de asemeni că puțin Îmi păsa. Atunci ce să fac? Sexul mă costa jumătate din leafă, era inexplicabil că Anne nu-și dăduse Încă seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
concentrate acolo Într-un spațiu restrâns. Câțiva bărbați singuri se instalaseră În mijlocul cuplurilor; alții patrulau pe linia dunelor, supraveghind pe rând cele două direcții. „În cele două săptămâni cât a durat sejurul nostru, am mers pe această plajă În fiecare după-amiază, continua Bruno În articolul său. Firește, suntem muritori, ne gândim la moarte, și e posibil să judecăm cu asprime plăcerile omenești. Dar În măsura În care respingem această atitudine extremistă, dunele de la Marseillan-Plage constituie - așa cum voi Încerca să demonstrez - locul unei inițiative umaniste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
privească pe Christiane umblând goală prin apartament, mergând să caute cuburi de gheață și măsline. Ceea ce simțea era straniu, foarte straniu: respira mai ușor, uneori rămânea minute Întregi fără să gândească, nu-i mai era atât de frică. Într-o după-amiază, la opt zile după sosirea lor, Îi spuse Christianei: — Cred că sunt fericit. Ea se opri brusc, cu mâna Încleștată pe vasul cu gheață, și scoase un oftat prelung. El continuă: — Aș vrea să trăim Împreună. Cred că ajunge, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
treaba. Cimitirul era mai sus de sat, la vreo sută de metri. Doi oameni În salopete cărau sicriul. Era un model simplu, din brad alb, depozitat Într-o magazie a primăriei; serviciile funerare păreau organizate impecabil la Saorge. Era sfârșitul după-amiezii, dar soarele continua să Încălzească. Bruno și Michel mergeau alături, la doi pași În urma sicriului; Hipiotul-Cărunt era lângă ei, ținuse s-o Însoțească pe Jane până la ultimul ei domiciliu. Drumul era plin de pietre, arid, și totul avea probabil un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
filozofii a spațiului. Așa cum imaginea lumii Înscrisă În budismul tibetan este inseparabilă de o contemplare Îndelungată a figurilor infinite și circulare oferite de mandale, așa cum ne putem face o imagine fidelă despre gândirea lui Democrit observând scânteierea soarelui, Într-o după-amiază de august, pe pietrele albe ale unei insule grecești, tot așa, vom intui mai ușor gândirea lui Djerzinski cufundându-ne În arhitectura infinită de cruci și spirale care constituie fondul ornamental În Book of Kells, sau recitind superba Meditație despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]