6,777 matches
-
ales drept victimă și nu am fost singurul; câteva zeci sau sute de tineri, din imprudență naivă sau din Întâmplare, pur și simplu, sau pentru că purtau acea „ștampilă” de burghez, decretată inamică, au fost târâți În injustiție continuă și flagrantă, eșuând, mulți dintre ei, dacă nu În Închisorile staliniste, cele mai fioroase ale Europei, Într-o marginalitate socială „Închisă” și stabilă. Și atunci, stimatul meu lector, ce mai rămâne din „paradisul tinereții”?!... Nu mult, nu foarte mult; un fizic și un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dispărut Însă și statul lui, divizându-se În mai multe entități politice. Abia spre sfârșitul secolului I după Cristos, Decebal a reunit cea mai mare parte a Daciei sub stăpânirea sa. Dar și a doua tentativă de regat dacic a eșuat. În urma celor două războaie purtate cu dacii, romanii și-au extins stăpânirea peste Dunăre și Carpați. Trei zone distincte s-au conturat pe actualul teritoriu al României. Regiunile apusene au format, timp de 165 de ani, Dacia romană. Răsăritul și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
la Iași. În condiții deosebit de grele, s-a organizat rezistența În Moldova, cu sprijinul unei misiuni militare franceze conduse de generalul Berthelot și, de data aceasta, și cu participarea armatei ruse. Încercarea feldmareșalului Mackensen de a sparge frontul românesc a eșuat; În iulie-august 1917, românii au câștigat două bătălii importante, la Mărăști (generalul Alexandru Averescu) și la Mărășești (generalul Eremia Grigorescu), În urma cărora Moldova a fost salvată. România rămânea Însă tăiată În două. La București funcționa administrația germană, sprijinită și de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pe care-l afișează i-a atras chiar din partea lui Iliescu calificativul de „arogant“. Tensiunea dintre cei doi a cunoscut momente delicate. Încercarea lui Năstase de a impune alegeri anticipate (prin forțarea Constituției, dacă nu chiar prin Încălcarea ei) a eșuat, În urma opoziției lui Iliescu. Obiectivul prim ministrului era dublu: permanentizarea la putere a propriului partid (bine cotat În sondaje) și consolidarea propriei poziții În raport cu președintele (victoria În alegerile parlamentare ar fi micșorat sensibil miza viitoarelor alegeri prezidențiale). Năstase pare să
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
0,9% (față de 1% În 1992). Sunt bănuite unele nereguli În ce-i privește, numărul real ar putea fi mai mare. Dar oricare ar fi diferența, este evident că tentativa lor de a-și reface poziția istorică, anterioară comunismului, a eșuat. Biserica ortodoxă rămâne net dominantă În Transilvania. Cât despre cultele neoprotestante, influența lor e În creștere, totuși limitată, departe de a amenința ortodoxia românească: laolaltă, baptiștii, penticostalii și adventiștii au sporit de la 1,8% la 2,5%. Naționalism și ortodoxism
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
bucătărie fără să spună un cuvânt ghemotocului smiorcăit învelit în cearceaf și povârnit deasupra mesei. Stătea deasupra sobei așteptând ca apa să fiarbă (pregătea fiertură de ovăz pentru copii), cu spatele la mine. Am încercat să traduc limbajul ei corporal, dar am eșuat. M-am concentrat din nou asupra poliței concepute special pentru a găzdui sticlele de ulei de măsline. Victor a apărut curând, târându-și picioarele. Câinele mă fixa. Mă plictisești gândea el. Haide, încearcă - dă-mi un motiv să-mi înfig
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
uite la mine, să se îndrepte rapid spre scări de parcă i-ar fi fost rușine acum de ceea ce recunoscu. O respinsesem într-o anumită măsură și jena era prea mare pentru a o accepta pur și simplu. Încercarea de apropiere eșuase. Își asumase un risc și pierduse. Era timpul să se întoarcă acasă. Nu-mi va mai reaminti de acest moment niciodată. - Nadine, am strigat. M-am grăbit să o prind din urmă. Am urmărit-o pe scări și am încercat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
concrete - acestea erau de-abia schițate. Încă nu se lega nimic, astfel încât mintea se apăra, iar evidența era restructurată, exact ceea ce încercam să fac în dimineața aceea - să restructurez evidența care părea să aibă un sens - și la asta am eșuat. Undeva în spatele meu se ascundea o cioară în copacii desfrunziți și puteam auzi fluturatul aripilor și când am văzut-o zburând neobosită deasupra mea, în cercuri, m-am zgâit la ea până când n-a mai rămas nimic la ce să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și m-am ridicat să pun povestirile pe masa de lângă fereastra care dădea spre Commons. - De ce e ușor? - Pentru că sunt impresionați de mine. Am dat din umeri. Stau cu ei într-o sală, iar ei încearcă să descrie realitatea, cei mai mulți eșuând, după care plec. Pauză. Sunt bun când vine vorba de detașare profesională, profesorală. Altă pauză. Plus că nu sunt angajat cu normă întreagă, să-mi fac griji. Kimball continua să mă fixeze, așteptând ca interludiul nătâng pe care îl impusesem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tata: cât de singur te poate face viața. Dar în același timp am realizat ceva ce n-am învățat de la el: că o familie - dacă îi dai voie - îți dăruiește bucurie, care la rândul ei îți dă speranță. Ceea ce am eșuat amândoi să înțelegem e că împărtășeam aceiași inimă. Mai trebuia scrisă o povestire. M-am întors la Los Angeles în august și cu ocazia comemorării morții tatălui meu am așteptat în parcarea de la restaurantul McDonald pe Ventura Boulevard din Sherman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a trenului se încheie odată cu atentatul de la Sarajevo. După Primul Război Mondial, compania care asigura exploatarea Expresului Nord-Sud își pierde dreptul de a mai circula în Rusia, devenită stat totalitar. Tentativele de a-l pune în circulație între anii 1945-1948 eșuează, apoi ideea este abandonată. După 86 de ani, Trenul Literaturii Europa 2000 a preluat vechea tradiție, dar nu pentru a-l reda circulației obișnuite, ci pentru a regiza un experiment singular, literar și uman deopotrivă. Vreme de aproape șapte săptămâni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sa, purta mândru un chip cu trăsături regulate și cu limpezi, calzi și inteligenți ochi albaștri. Fost elev al acelei experiențe de tip sovietic care s-a numit Școala de literatură „M. Eminescu”, o pepinieră de scriitori comuniști care a eșuat însă după a doua promoție, Mugur și-a echivalat studiile la Filologie, a fost profesor în provincie, s-a căsătorit cu Iulia, apoi a fost redactor la editura Cartea Românească și, timp de câteva decenii, până la revoluție, a publicat volume
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-o mai sus a „militarismului sartrian”, care a prins o bună parte din universalitatea și elita culturală franceză!... Până la reproșul pe care ni-l făceau nouă, intelectualilor veniți din Est, scriitorii francezi, dar și unii nemți, că „revoluția comunistă a eșuat, fiind provocată în țări subdezvoltate, ca Rusia și celelalte, contrar indicațiilor lui Marx!...”. Cu subtextul că, dacă ar fi făcut-o - sau o vor face! - ei, ea va fi adevărata „eliberare a clasei muncitoare și se va realiza mult visata
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a ocupat Sorbona și străzile din jur, câteva săptămâni, trăind un fel de feerie poetico-revoluționară și așteptându-i zadarnic pe muncitorii fabricilor pariziene și pe liderii partidului comunist francez să li se alăture... Da, „revoluția” sau „mișcarea de la ’68” a eșuat - nostalgia și chiar „modelul” ei este încă viu în mintea unor foști troțkiști, maoiști sau doar foști membri ai acelui P.C.F. care, după cum s-a adeverit cu câțiva ani în urmă, a primit ani în șir subsidii grase din partea U
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ce este în om". Iar pasiunea de a-l ignora pe celălalt poate face casă bună cu cea pentru studiu. Un moment semnificativ din timpul seminarului nostru asupra Locurilor Sfinte, chestiune de care izbindu-se, s-au sfărâmat și au eșuat in extremis toate negocierile de pace, la Camp David ca și în celelalte locuri. După un remarcabil expozeu asupra concepției ebraice a sacralității, un reprezentant al marelui rabinat evocă legământul lui Isaac ca fiind un testament indiviz între evrei și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
facem decât să ne apărăm. Adevărul este că voi nu vreți islamul, în vreme ce islamul e gata să vă primească, pentru că el se adresează întregii omeniri, el e universal. Marfa voastră laică, Nasserii voștri și toți la fel ca el au eșuat în lumea arabă, iar Israelul vostru, acest corp străin în regiune, nu va avea nici el viață lungă. Este adevărat, în momentul de față voi aveți puterea, dar n-o veți avea întotdeauna. Palestina? Noi am fi gata să ținem
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Nasser, astea n-au prins. Naționalismul pur și simplu palestinian, simbolizat de Arafat, n-a dus nicăieri. El a făcut toate concesiile posibile și imaginabile occidentalilor și a sfârșit în izolare, închis într-un birou fără lumină electrică. Laicitatea a eșuat. A mai rămas doar panislamismul. O să vedem, până la urmă. Aici, cel puțin, e vorba de o lume întreagă un miliard de oameni și de spațiu. Am auzit de mai multe ori acest raționament. Tinerii revoltați din secolul XXI urcă bulevardul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fi fost natural, religiile nu și-ar mai fi dat osteneala să se nască. Testamentele noastre n-au fost urmate și de moștenirea promisă. Din două una: ori monoteismele n-au reușit să pătrundă în inima popoarelor, și deci au eșuat, ori au reușit, și asta din vina lor. În ambele ipoteze, noi suntem cei care pledăm vinovați. Dacă impregnarea religioasă ne-a civilizat atât de prost, asta înseamnă fără doar și poate că civilizația nu e ce credem noi. Să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Karacalos, Simopetra, Stavronichitos, Agias Pavlos, Castamoniti. călăresc pe catâri au clopote la gât Melchisedec Leu Isauriaonul Antim iconoclastul Sava Teodor Despina a restabilit icoanele la 842 în ziua Duminicii Ortodoxiei Lavra Pantocratos Vatopedi Vatopedi (Vatos = smeură) (pedion = copil) Aici a eșuat, după o furtună pe când se întorcea dela Neapole cu mama sa și cu fratele său Onoriu Arcadiu, fiul lui Teodosie împărat. Călugării cunoscând în el după chip frumos și semne pe fiul împărătesc l-au dus la Bizanț. Iar Arcadiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
În a doua jumătate a secolului al XIV-lea ajunge în hotarul Moldovei o nouă putere politică cu pretenții de subordonare a Moldovei - regatul polon. După anul 1359 are loc o expediție polonă pentru cucerirea Moldovei. Felul în care a eșuat această încercare polonă ne este povestit cu destule amănunte de cronicarul polon Dlugosz. Anul când a avut loc această luptă dintre moldoveni și poloni nu-l cunoaștem cu precizie. În 1387 Polonia anexează Rusia Roșie și ajunge vecină direct cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan, regele expedia pe doi dintre nobilii săi pentru a mijloci o pace între Radu cel Frumos și Ștefan cel Mare. Oastea Podoliei, promisă ca ajutor, urma să fie trimisă în anul următor (1474), dacă încercarea de împăcare ar fi eșuat. Nu este greu să ne imaginăm reacția omului politic atât de lucid cum era Ștefan. Voievodul moldovean le-a explicat solilor, și prin ei regelui, că o pace cu Radu este imposibilă, nu pentru că el n-ar fi fost de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Planul strategic urmărit de sultan ne este explicat de el însuși, atunci când afirma că: „Atât timp cât Chilia și Cetatea Albă sunt ale românilor, iar Belgradul sârbesc al ungurilor, nu vom putea învinge cu totul pe ghiauri”. Încercarea de a cucerii Belgradul eșuase în 1456. Acum, în 1476, sultanul plănuia să cucerească Chilia și Cetatea Albă; de aceea va organiza o flotă care să atace cele două cetăți. În același timp, el plănuia să ocupe toată Moldova. Dlugosz știa acest lucru, dar credea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se putea aventura într-o luptă în câmp deschis și de aceea a asistat neputincios la căderea celor două cetăți. Mahomed al II-lea crezuse că, supunând Moldova, cele două cetăți se vor preda fără luptă și planul lui a eșuat. Baiazid s-a mulțumit cu mai puțin și a izbutit, în prima campanie condusă de el, să obțină un succes răsunător, așa cum îl prezintă el într-o fetih-nâme trimisă la Constantinopol după încheierea campaniei. În scrisoarea sa, Baiazid numea Chilia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
său, Sigismund. S-ar putea ca aceste sfaturi să fi fost plăzmuite mai târziu, dar ele ne dezvăluie una din preocupările regalității polone de a ajunge la Dunăre și de a-i înfrunta cu mai mult succes pe turci acolo. Eșuând acest plan, în 1497, cancelarul Jan Zamoyski va încerca să-l realizeze, la sfârșitul secolului al XVI-lea, prin înscăunarea Movileștilor în Moldova și în Țara Românească. Polonia nu a avut resursele militare pentru apărarea celor doi domni, Ieremia și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că Ștefan „nu vrea să aibă respect față de ceea ce se cuvine”, regele nădăjduia că domnul avea să cedeze până la urmă, pentru a păstra prietenia cu regatul polon. Incursiunea, care ar fi trebuit să aibă loc în Moldova în 1504, a eșuat, deoarece mercenarii, nefiind plătiți, s-au răsculat. Boala și moartea marelui erou Rănit la asediul Chiliei în 1462, Ștefan cel Mare avea să sufere din pricina acelei răni până la sfârșitul vieții sale. Domnul a căutat să se îngrijească și, astfel, în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]