4,405 matches
-
ci, ca și cum atât ar fi fost prea puțin, te-ai stricat mai mult decât ele în toate umbletele tale.”(Ezechiel 16:47) Noul Testament, ca și Vechiul Testament, se raportează la Sodoma drept un loc al mâniei lui Dumnezeu asupra păcatului, dar Epistola lui Iuda prevede un anumit tip de păcat ca și cauza distrugerii sale, sensul căruia este disputat. Cuvântul grecesc în Noul Testament de la care fraza este tradusă „care s-au dedat la perversități”, este εκπορνεύω [gr. ekporneuō] ("ek" + "porneuō"). Cum unul
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
altora” sunt χετερος [gr. „heteros”], care aproape întotdeauna semnifică „altul/celălalt”, și σαρξ [gr. „sarx”], un cuvânt cu sensul propriu de „carne” dar folosit în mod obișnuit pentru a denota trupul fizic sau natura unui om sau o altă ființă. Epistola lui Iuda din Noul Testament imită retorica din Geneza și este posibil că adaugă aspectele sexualității imorale ale păcatelor Sodomei: "...la fel ca Sodoma și Gomora și cetățile din jur, care, de asemenea, se complăceau în imoralitate sexuală și urmăreau dorințe
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
primele zile din luna august, 258, împăratul Valerian a publicat al doilea edict de prigonire a creștinilor, mult mai crud; conținutul acestui edict este azi cunoscut grație unei scrisori a sfântului Ciprian, scrisoare adresată lui Succesius, episcopul de Abbir Germaniciana (Epistole l XXX). Sfântul Ciprian începe astfel: "Împăratul Valerian a expediat senatului rescriptul său cu care a hotărât ca episcopii, preoții și diaconii să fie imediat trimiși la moarte... " („episcopi et presbyteri et diacones incontinenti animadvertantur"). Papa Sixt al II-lea
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
fie imediat trimiși la moarte... " („episcopi et presbyteri et diacones incontinenti animadvertantur"). Papa Sixt al II-lea a fost printre primele victime ale acestui edict ("Xystum in cimiterio animadversum sciatis VIII. id. Augusti et cum eo diacones quattuor"- sf. Ciprian, Epistole, l, XXX). Privitor la aceasta Ciprian continuă: "Vă aduc la cunoștință că Sixt a îndurat martiriul împreună cu patru diaconi la 6 august, pe când se afla în zona cimitirului. Autoritățile Romei au ca regulă ca toți cei care sunt denunțați ca
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
îndepărtate. Creștinilor din Capadocia, neliniștiți din cauza incursiunilor goților, papa le-a trimis o scrisoare de îmbărbătare odată cu o mare sumă de bani cu care să fie răscumpărați creștinii care căzuseră în mâna goților ca ostatici (cf. sf. Vasile cel Mare, Epistole lXX, ed. Garnier). Episcopii adunați în sinod la Antiohia (care l-au depus pe Paul din Samosata) au trimis atât papei Dionisiu cât și lui Maxim, episcop al Alexandriei, o scrisoare pentru a-i ține la curent cu lucrările conciliului
Papa Dionisiu () [Corola-website/Science/305388_a_306717]
-
împăratului). Patriarhul din Constantinopol a cerut un fel de despăgubire din partea papei fiindcă fusese obligat să petreacă o bucată de timp în exil. În 920 o numeroasă delegație bizantină a călătorit spre Roma care a urmat să-i predea papei epistole din partea patriarhului ca și a lui Constantin al VII-lea Porphyrogennetos, noul împărat bizantin. Însă n-a mai ajuns la Roma din pricină unei revolte izbucnite în Italia de Sud care a fost condusă de contele Landulf de Capua. În
Papa Ioan al X-lea () [Corola-website/Science/305418_a_306747]
-
importantă la unificarea principatelor române, în special prin discursurile din 1837 și 1840. Discursul din 1837, publicat în 1838 la Brașov și în 1839 la București, a fost piatră de temelie a unificării principatelor la 24 ianuarie 1859. Prin scrisoarea "Epistolă către români" (publicată la 2 ianuarie 1859), Hâjdău definește elementul cheie al "mesianismului românesc", denumit și "școala basarabeană", prin care dovedește participarea inteligentă (și de multe ori hotărâtoare, ca în 1918) a basarabenilor la actul de întregire a neamului românesc
Alexandru Hâjdeu () [Corola-website/Science/303463_a_304792]
-
între ele s-au intensificat în septembrie și octombrie, când o serie de scrisori prin care autorii acestora revendicau vinovăția în cazul tuturor sau doar unora din crime, au ajuns la debușeuri ale presei și la Scotland Yard. Una dintre epistole conținea un rinichi uman conservat. În mare parte datorită caracterului brutal al crimelor și promovarea acestora în presă, locuitorii din Whitechapel erau convinși că există un criminal care terorizează rezidenții regiunii, conferindu-i acestuia apelativul de „Jack Spintecătorul”, preluat din
Jack Spintecătorul () [Corola-website/Science/313541_a_314870]
-
fost doar o greșeală de redactare comisă de Vatican. Totuși, sinonimia brodnici-valahi a mai apărut în alte documente, maghiare, ceea ce vine în sprijinul ipotezei că brodnicii erau valahi. În august 1227 papa Grigore al IX-lea îi cerea într-o epistolă episcopului de Strigoniu din Ungaria să determine convertirea la catolicism a populației din "Cumania et Bordinia terra illis vicina". O scrisoare din 11 noiembrie 1250 a regelui Béla al IV-lea al Ungariei către papa Inocențiu al IV-lea făcea
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]
-
mai târziu, în anul 1525. În anul 1513 îl însoțește la Roma pe Giulio de' Medici, viitorul Papă Clemente VII. La Roma, Papa Leon X îl numește secretar particular. În această perioadă (cca. 1512) are loc - într-un schimb de epistole, ""De Imitatione"" - celebra lui polemică cu Giovan Francesco Pico della Mirandola, nepotul cunoscutului umanist Giovanni Pico della Mirandola, în problema imitării scriitorilor clasici. În anul 1521 se mută la Padova, unde locuia amanta sa, Faustina Morosina della Torre, de la care
Pietro Bembo () [Corola-website/Science/314151_a_315480]
-
Pietro Bempo: "De Aetna", Venice, Aldus Manutius, 1496 - tipărit cu caractere tipografice "Bembo"]] Ca scriitor, Pietro Bembo a fost unul dintre cei mai eminenți reprezentanți ai curentului denumit "ciceronian", grup care susținea restaurarea unui stil inspirat din clasicii romani. În epistola "De Imitatione" (1512), Bembo propune ca modele principale pe scriitorii de limbă latină (unii transpuși și în ""volgare""), [[Marcus Tullius Cicero|Cicero]] pentru proză și [[Publius Vergilius Maro|Virgiliu]] pentru poezie, împotriva [[eclectism]]ului lui [[Giovan Francesco Pico]], care apăra
Pietro Bembo () [Corola-website/Science/314151_a_315480]
-
antihriști. Conform preteristului Duncan W. McKenzie, ar fi o diferență între antihriști și Antihrist, deși există teologi care consideră că Antihristul nu poate fi un singur individ. Conform profesorului universitar emerit de exegeză neo-testamentară Ian Howard Marshall, prin antihriști autorul epistolei lui Ioan înțelege falși învățători (eretici), posedați de duhul lui Antihrist. Adesea Antihrist a fost identificat cu un curent anticreștin explicit. Orice gândire necreștină este privită într-un antagonism natural față de Iisus Hristos. Din antichitatea îndepărtată și până astăzi, iudaismul
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
3:11; 2 Corinteni 6:16; Efeseni 2:20). Papa Grigore I (c. 600) era convins că „oricine aspiră la titlul de episcop universal, înălțându-se pe sine, este un precursor al lui Antihrist”. Același papă scria într-o altă epistolă: „(...) către preaiubiții fii, cetățenii Romei: Am fost informat că anumiți oameni cu spirit pervers au semănat printre voi obiceiuri stricate și opuse sfintei credințe, întrucât ei interzic orice lucrare în ziua Sabatului. Cum aș putea să-i numesc pe aceștia
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
prea multe despre biografia să. Se pare că s-a născut la Siracuza și a trăit mult timp in Alexandria, unde l-a cunoscut pe Callimah. În Alexandria, a fost, ca și Callimah, poet de curte. Opera să cuprinde epigrame, epistole, imnuri, cântece cu caractere epic. De la ne-au rămas un numar de 30 de idile. Numele lui Teocrit este legat de o specie literară, si anume, idila, care avea ca sursă o specie populară, un fel de schimb de cuplete
Teocrit () [Corola-website/Science/314254_a_315583]
-
la completarea numărului de războinici căzuți în luptă, orice altfel de activitate sexuală fiind strict prohibit. Dacă Vechiul Testament este mai puțin explicit în ceea ce privește contactul sexual anal heterosexual, condamnând în mod explicit doar homosexualitatea, bestialitatea și masturbația, Sf. Apostol Pavel, în Epistola sa către romani se referă și la contactul sexual anal dintre bărbat și femeie, condamnând aceste practici la care se dedaseră unii din locuitorii Cetății Eterne: Ca și în Babilon, și în Grecia antică, atât homosexualitatea cât și pederastia, cu
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
prezent are 2,2 miliarde de adepți, aproximativ o treime din Populația lumii.Cei doisprezece adepți ai săi îi vor continua lucrarea. La Damasc, inițial unul din persecutorii adepților creștini, ulterior convertit, Pavel, continuă să predice și să scrie în , epistolele pauline despre "mesajul lui Christos". Pentru preoții iudei, era considerat un eretic, iar pentru romani, un mare pericol. Pleacă de la Damasc și timp de 20 de ani, va predica noua religie întreprinzând trei călătorii misionare prin imperiu, despre "iertare", "iubirea
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
un eretic, iar pentru romani, un mare pericol. Pleacă de la Damasc și timp de 20 de ani, va predica noua religie întreprinzând trei călătorii misionare prin imperiu, despre "iertare", "iubirea față de aproape", "egalitatea dintre sclavi și bogați în fața lui Hristos". Epistolele sale vor fi răspândite de-a lungul imperiului, mulțumită drumurilor și rutelor navale care au făcut posibilă comunicarea la depărtare. Încă de la apariția creștinismului și până în secolul IV, s-a perpetuat persecuția creștinilor. Misionarii creștini, cât și neofiții pe care
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
sale pentru Nizam. De altfel, pentru Ibn ‘Arabi totul este dragoste: La Mecca, până în 1204, va termina patru lucrări: "Mișkat al-anwar" (Firida luminilor; fără nici o legătură cu tratatul omonim al imamului al-Ghazali), "Hilyat al-abdal" (Podoaba înlocuitorilor), "Taj ar-rasa'il" (Cununa epistolelor) și "Ruh al-quds" (Duhul sfințeniei). În 1204, se oprește la Mosul unde are o nouă viziune în care primește învestitura (khirqa) de la al-Khidr. De asemenea, el va scrie aici tratatul intitulat" at-Tanazzulat al-mawsiliyya" (Revelațiile de la Mosul) în care descrie tainele
Ibn Arabi () [Corola-website/Science/313913_a_315242]
-
său Ibn Rușd (Averroes). Moare în 1185. Opera lui s-a pierdut în cea mai mare parte. Se spune că ar fi scris poeme ce însumează circa șapte mii de versuri, de asemenea, un tratat despre suflet "Risalat fi al-nafs" (Epistolă despre suflet), precum și un tratat de medicină "Rajaz fi at-tibb" ("Rajaz" în medicină). Singura carte rămasă de la Ibn Tufayl este "Hayy bin Yaqzan ‘aw min ‘asrar al-hikma al-mașriqiyya" (Hayy bin Yaqzan sau despre tainele înțelepciunii răsăritene), considerată a fi una
Ibn Tufayl () [Corola-website/Science/313921_a_315250]
-
a fost scoasă din Biblia canonică, fiind catalogată "apocrifă" de către teologi. a fost compusă în secolul al treilea înainte de Hristos. Textul este parțial dependent de cele cinci cărți ale Pentateuhului atribuite lui Moise. De exemplu, 1 Enoh 1:9 (citată Epistola lui Iuda 1.14-15) este un midraș asupra Deuteronom 33:2. Mai multe concilii de la începuturile bisericii creștine, de exemplu Conciliul de la Laodicea, au considerat că este mai bine să elimine din textele sfinte anumite teme sensibile, cum ar fi
Cartea lui Enoh () [Corola-website/Science/317907_a_319236]
-
concilii de la începuturile bisericii creștine, de exemplu Conciliul de la Laodicea, au considerat că este mai bine să elimine din textele sfinte anumite teme sensibile, cum ar fi ierarhiile divine sau demonice, care puteau degenera în interpretări nedorite. Textul din Noul Testament, Epistola lui Iuda 1.14-15, apare la începutul capitolului 2 din Cartea lui Enoh, carte ce mai este menționată de multe ori în Zohar, cartea principală a Kabbalei ebraice. În sec. 8 d.Hr. Cartea lui Enoh nu mai era cunoscută
Cartea lui Enoh () [Corola-website/Science/317907_a_319236]
-
un apogeul romanului pastoral al Renașterii. Eseul este un gen literar înrudit cu jurnalul, corespondența și cu reflecția personală. Este un gen umanist, tipic pentru epoca Renașterii, dar din punct de vedere istoric poate fi considerat ca o continuare a epistolelor în proză ale Antichității. Francezul Michel de Montaigne (1533-1592) a fost cel care a contribuit cel mai mult la răspândirea acestui gen literar, prin lucrarea sa "Les Essais", care a fost publicată prima dată în 1580, și apoi revizuită de
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
Norvegia acest lucru a dus dimpotrivă la încetinirea dezvoltării limbii norvegiene, deoarece Norvegia a folosit până fosrte recent Biblia în limba daneză. Primele texte biblice în limba norvegiană bokmål au apărut în 1873 (apocrife), iar în limba nynorsk în 1882 (Epistola lui Pavel către romani). Olaus Petri (1493-1552) a fost conducătorul reformării suedeze, iar fratele lui, Laurentius Petri (1499-1573) a fost primul arhiepiscop protestant. Olaus Petri este în primul rând cunoscut datorită faptului că a tradus Biblia, împreună cu fratele său, în
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
mesianism, adică credința poporului Israel care cred că Ieșua este Mesia, din punct de vedere profetic Ziua Trâmbiței reprezintă venirea Fiului Omului cu toți Sfinții Lui pe norii cerului așa cum scrie în Cărțile Apostolice (apostolul Pavel și sfânt în prima epistolă către Tesaloniceni și către Corinteni precum și cum se arată în cartea Apocalipsa) și în Profeți. Acesta este ziua de ajun a trecerii în noul an agricol denumită în Israel "Roș hașana", Anul Nou Ebraic când trebuie calculat și desfășurarea anilor
Yom Terua () [Corola-website/Science/323926_a_325255]
-
este literatura scrisă de autori români. În același timp, termenul se referă la întreaga literatură scrisă în limba română. Cel mai vechi document păstrat scris în limba română este o epistolă datată 1521, trimisă de Neacșu de la Câmpulung "judelui" de la Brașov, Hans Benkner. Cultura Română a fost puternic influențată de creștinism de la începuturile sale, chiar "Sfântul Apostol Andrei, Cel dintâi chemat" fiind propovăduitor al Sfintei Scripturi în aceste locuri. Cu toate
Literatura română () [Corola-website/Science/297262_a_298591]