32,222 matches
-
cei cooperanți, pe de alta să-i demoralizeze pe ceilalți, în nădejdea că tot mai multe conștiințe se vor lăsa racolate. Însuflețit de o neclintită credință în Dumnezeu, Grigore Caraza va fi realizat Răul unui asemenea fenomen în sens teologic: „Esența Răului ce domină în lume constă în înstrăinarea reciprocă și dezbinarea tuturor existențelor, în a le opune și exclude reciproc” (Vladimir Soloviov). Eroicul Caraza a făcut parte din rîndul celor foarte puțini care nu s-au lăsat îngenuncheați de operația
Amintirile lui Grigore Caraza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5274_a_6599]
-
egală cu suprafața ce vor fi dovedit că au plantat. De aceeasi scutire beneficiază și proprietarii plantațiunilor ce se vor face pe suprafețe de orice mărime, de: ponoare, surpături, nisipuri, sau orice alte terenuri improprii culturilor agricole, plantate cu orice esențe silvice sau cu răchitarii, - sau ai terenurilor drenate. Perdelele de arbori cum și pădurile ce se vor crea de proprietari în regiunile de stepa, pe soluri cultivabile - în afară de cele destinate cu păduri și perdele de protecție, în înțelesul legilor pentru
LEGE din 19 martie 1937 privitoare la organizarea şi încurajarea agriculturii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106077_a_107406]
-
E doar răzbunarea aparatului locomotor asupra minții și spiritului. Din acest motiv, nu se poate vorbi de o confruntare, de o „luptă cu boala sau cu moartea”, ci de o înspăimântătoare înaintare, pas cu pas și zi cu zi, a esenței umane în direcția neantului. Tony Judt e primul care a înțeles evoluția și consecințele bolii și se abține de la orice fel de speculație, neurmărind nici să câștige compasiunea cititorului, nici să-și autoinducă vreun sentiment, fie el unul de autocompătimire
Memorii de dincolo de mormânt (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5281_a_6606]
-
spitalele epocii. Ca pe o bandă, micuții vin pe lume în dureri, socotite inevitabile, și în indiferența unui sistem la limita dezumanizării. Sublimul se învecinează cu bicisnicul. Patul cu denivelări sau realitățile salonului de lăuze cu cele cincisprezece paturi surprind esența unui sistem care reușește să ofere asistență medicală tuturor doar cu prețul unui discomfort și al unei sărăcii generalizate. Poveștile despre abuzuri și violențe domestice narativizează o societate în care, în ciuda egalitarismului ideologiei oficiale, femeia continuă să rămână vita de
Jurnal de femeie by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5284_a_6609]
-
cum și credinciosul îl privește cu compasiune pe ateu, ca pe un mutilat căruia îi lipsește o coardă în strunele emotive. În plan cognitiv, ateul e convins că o cunoaștere cu rădăcină în credință este o aventură alterată în chiar esența ei, în vreme ce credinciosul vede în cunoașterea lipsită de credință o zbatere absurdă îndreptată spre nimic. Ateul deplînge superstiția și fanatismul, credinciosul repudiază scientismul și hedonismul. Oricît le-ai spune amîndurora că existența lui Dumnezeu nu poate fi nici infirmată și
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
uverturii și a marșului preoților, care au fost terminate abia înainte de prima reprezentație din septembrie). Dacă, așa cum susține legenda romantică, Born a fost consultat în legătură cu detaliile operei și dacă știa că Sarastro avea să-l simbolizeze pe el însuși ca esență a toleranței, înțelepciunii și dreptății, nimeni nu va putea spune vreodată. Dar există câteva detalii ale caracterului lui Sarastro care nu stârnesc tocmai simpatie și care nu sunt cu siguranță masonice: el are sclavi; spune că sclavul lui, maurul Monostatos
H. C. Robbins Landon Ultimul an al lui Mozart () [Corola-journal/Journalistic/5291_a_6616]
-
ruleze în gol. În timp ce argoul, expresiv prin definiție și neconcesiv prin uz, îmbătrânește imediat. Riscul ar fi fost, așadar, ca lejeritatea să-i joace, lui Bogdan O. Popescu, un renghi. Sunt destule situațiile când umorul trădează autorul. (Ceea ce e în esență foarte trist.) Aici, însă, nu se pune problema. Datorită, cum spuneam, complexității. Șobolanii se lovesc de ziduri poate fi citită pe mai multe niveluri. O dată, avem povestea unui proaspăt recrut încă afectat de un episod de dragoste trăit peste vară
Cenacluri, tabere, copilării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5299_a_6624]
-
să fie dependenți de stat, iar criza economică din 2009 a fost apogeul acestui sistem. "În ultimii 20 de ani, din nefericire, România a promovat modelul de dezvoltare cetrat pe stat și pe cetățenii dependenți de stat, acesta fiind în esență modelul promovat de Ion Iliescu și de PSD. Modelul ales după 1990 a fost acela de a fundamenta o dezvoltare centrată pe stat, iar politicienii își susțineau programele electorale pe promisiuni sociale, de multe ori fără acoperire și care îngreunau
Boc: România este apreciată în cadrul UE prin faptul că a reuşit să menţină sub control deficitul bugetar () [Corola-journal/Journalistic/53008_a_54333]
-
tineri. „Rit de trecere“ înseamnă de fapt „ritual de educație“. Ca un tînăr să devină adult el trebuie să treacă printr-o ceremonie de creștere impusă de adulți (orice formă de educație fiind în fond un ritual laic). De aceea, esența unui rit de trecere stă în încercarea la care sînt supuși cei care intră în convenția lui: accepți niște probe știind că în final vei avea alt statut. Numai că „probă“ înseamnă sacrificiu personal în atingerea unei trepte sociale, caz
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
mai frumoși ani ai mei./ o clipă de iertare m-ar face iar om.// dar pe lumea asta nimeni nu iartă/ pe nimeni.” (p. 32) Totuși, mi se pare greșit să se înțeleagă că Unelte de dormit ar fi, în esență, o spovedanie. Nici vorbă. E o carte de poezie care pune în mișcare, ca toate cărțile de poezie, o experiență umană răscolitoare. Căința. Mai puțin frecventată, e drept, dar indiscutabilă. De-aici decurg, de altminteri, liniile de forță ale volumului
Alte aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5428_a_6753]
-
articole a căror literă se va acoperi de o implacabilă patină de uitare, ochiul n-are cum să nu împrumute o umoare superficială. Toți visăm la texte încrustate în eternitate și nu există rană mai acută decît să știi că esența cuvintelor tale e trecătoare. Din acest motiv, cronicarul are dreptul să nu fie serios, adică are voie să fie flușturatic, încropind cu lejeritate niște bucăți pitorești și caduce. Să fim sinceri: cîte cronici rezistă la o lectură făcută la un
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
și cadență sigură. Serenela Ghițeanu are urechea limbii, dar nu are virtuozitatea ei expresivă. De aceea scrie limpede și corect, avînd un ton neutru, de perorație rece. Nu e o autoare patetică, neavînd nimic din tulburarea viscerală a talentelor de esență temperamentală. După cîteva cronici, ți-ai fi dorit ca autoarea să fie mai virulentă, mai arțăgoasă, mai bătăioasă în pornirea de a judeca autori. Dar Serenela Ghițeanu stă sub fatalitatea naturii sale: o generozitate caldă care atenuează asprimea verdictelor de
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
trandafirului, că nomen est omen. Că semnul este faptă, iar cărțile de magie devin magie, așa cum râsul din comedii poate deveni practică socială periculoasă. Un omagiu destul de transparent adus unei colecții de învățătură din zări străine care schimbă nu doar esența culturală a omului care trăiește cu ea, ci și fibra lui. Nu mai este același, nici în familie, nici în lume. Cărțile l-au făcut altul. Este locul comun al scrierilor cu anticari sau cu colecționari. Mai îmbibate de fantastic
Anticari... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5433_a_6758]
-
din underground-ul spațiului public. Procesul lor de revenire spre normalitate, în perioada postbelică, a avut în spate tragedii greu de imaginat. Lumini și umbre, unele cunoscute, altele nevăzute, abia schițate, definesc lumea lor interioară. Căci spațiul public exhibă aparențe, arareori esențe.
Muzică refuzată, muzică regăsită... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5437_a_6762]
-
decît dorința de a norma un fapt divers și profund personal în fiecare din ocurențele lui prin recursul la general în numele „esteticului”. Literatură este peste tot, chiar și acolo unde ea nu se explică en tant que telle, așa după cum esența ei din punct de vedere estetic poate lipsi chiar acolo unde autorul își afirmă cu superbie auctoritatea, din cauză că exercițiul său literar apare mult prea mult tributar voinței de referință. Mai e ceva. Deși vorbește despre moartea autorului, Barthes nu aduce
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
observației psihologice și estetice, al detaliului, adică a ceea ce „teoria” respinge (teoretic), pentru că e generalizatoare (și, deci, acuzatoare)? Unde e esențialism aici? Depinde unde îl căutăm. Contrar formaliș- tilor de început de secol XX, Barthes nu reduce literarul la o esență funcționalistă; limbajul funcționează, e clar, ca operator de semnificație, dar abordarea pozitivistă a acestuia nu duce la rezultate, pentru că ignoră istoria și istoricitatea. Literarul se regăsește pretutindeni, pentru că tot ce ne înconjoară vorbește, dar pe „mute” (aceasta urmează să fie
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
dar ea se regăsește deja în Evul Mediu european, într-o epocă în care oamenii se împărțeau în funcție de cît recunoșteau dintre semnele așezate atent de Creator la cotiturile lucrurilor). Pe de altă parte, însă, literarul este în mod ideal o esență înspre care tinde oricine încearcă să producă valoare, prin deznodarea și reînnodarea formei și a istoriei. E simplu: clișeizată, forma se istoricizează; istoria, pe de altă parte, se regăsește de la un punct încolo cu totul în forma pe care o
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
în formă (ca și un anume patetism anticomunist după 1990). Dar și ecologismul devine „literatură” inconștientă în clipa în care, de pildă, șeful de multinațională plin de bani renunță la mașina lui scumpă pentru o bicicletă de 3000 de euro. Esența literaturii constă atunci în conștiința acestei dinamici care, scăpată din control, „naturalizează” ceea ce inițial nu era decît un act voluntar de articulare a două entități separate și oferite fiecare unei semnificări conștiente (limba dată, neutră inițial și istoria dată, la fel de
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
nefiind decît facultatea care adună la un loc cele două elemente-cheie: scolasticul și secularul. Scolastica e apoteoza sterilității în varianta ei livrescă, genul de optică care, făcîndu-și din comentariu o rațiune de a fi, repudiază din instinct orice apel la esențe tenebroase. Ultimul lucru pe care i-l poți cere unui scolastic e să fie mistic, întreaga sa energie mergînd în direcția analizei de limbă: distincții și aproximări, pe bază de concepte și etimologii. De aceea, analitic fiind, accentul cade pe
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
o formulă. „A fi“ înseamnă a intra în ecuație. Trăind din speculații, parafrazări și alegorii, spiritul scolastic își e sieși suficient, neavînd nevoie de ipoteze preliminare pe care să-și sprijine curiozitatea. Lumea începe cu gîndirea lui, caz în care esențele sunt de găsit în cuvinte, logosul fiind un concept căruia îi poate găsi o puzderie de sinonime: Dumnezeu, entelehie, duh sau principiu - drama minții sale nestînd în alegerea expresiilor, ci în lipsa aderenței la fundament. Scolasticul nu are organ pentru temeiuri
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
bine limitele, să prindă în greutate calitățile”. Sau, în duhul unei economii ideale: „Orice exagerare este prin ea însăși o limită”. Flama patetismului e înlăturată: „Vorbele mari izvorăsc din jarul înțelepciunii, nu din flacăra ei”. Tăcerea aduce ea însăși o esență care nu se află la îndemîna oricui: „Sunt taciturni cei care nu au nimic comun cu tăcerea”. George Drăghescu își intitulează placheta O furnică pe Golgota. De ce o furnică? Oare pentru că, în mod curent, furnica e simbolul hărniciei, al prudenței
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
Jose Manuel Barroso a declarat că moneda euro nu mai este în pericol de colaps. Experții s-au sesizat și l-au contrazis. Șeful CE a spus: Cred că putem spune că amenințarea existențială împotriva euro a fost depășită, în esență", a spus el într-o conferință din Portugalia, locul său natal, scrie Daily Mail. "În 2013, problema nu va fi dacă euro va fi sau nu în implozie", a spus Barroso. Cu toate acestea, Neil Mellor, expert în valută al
Barroso, contrazis de experți în problema euro by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/51586_a_52911]
-
la cotitură,/ a muri e doar a nu fi zărit” e o variantă a poemului lui Caeiro despre „cotul drumului”, dincolo de care nu se vede nimic... Aici Dinu Flămând are nevoie de propriul talent spre a rescrie concentrat oferta de esențe, și nu în ultimul rând, de a face din sonorități o rouă înviorătoare: „Inutila viață pe care-am trăit-o și o trăiesc/ mi-o port pe brațe ca pe un balot mort/ cu un efort bănuitor, dar și nefiresc
Cum traduce un scriitor. Pessoa în limba română by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5157_a_6482]
-
spune direct, dar o putem înțelege) constituie, de la un punct încolo, o asemenea varietate. Una prin nimic vătămătoare. Una profund individuală. Și asumată cu fiecare celulă nervoasă. Nu întâmplător, eseurile din partea a treia a cărții, toate dedicate unor probleme, în esență, literare (chiar și atunci când subiectul îl reprezintă un film al lui Lars von Trier) sunt, fără excepție, extraordinare. Demonii lui Dostoievski, de pildă, sau mai exact o pagină din Demonii lui Dostoievski beneficiază de o lectură, aș zice, infinit de
Schiță de portret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5164_a_6489]
-
și senzația că, citindu-l, asiști la o degustare de accente docte. Cine deschide volumul Rămînerea trecerii, al cărui titlu invită la răsuciri dialectice în marginea oximoronului conținut, va intui repede înlesnirile de limbă: e vorba de un instinct de esență prozodică, care face din autor un mînuitor simandicos de vocabule savante. Ciudățenia este că instinctul acesta, influențînd simțul de observație, îl preschimbă pe Zeletin într-un intelectual la care înclinația spre contemplație intră în litigiu cu acuitatea clinică. Mai precis
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]