6,312 matches
-
par definitorii pentru evoluția criticii literare românești, un asemenea "ritm alternativ" existînd mai puțin, în orice caz mai puțin net formulat, în alte culturi europene. Capitolul 19 (a) p. 353. Aproape în aceleași cuvinte se exprimă G. Câlinescu, Principii de estetică, București, 1939, cap. Tehnica criticii și istoriei literare, p. 1J8, disociind istoria literară "de valori" de istoria documentelor literare (cf. Wellek, Warren, Teoria literaturii, cap. VI) și subliniind vocația necesară critică și estetică a unui istoric literar. Strălucirea cu care
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
desprind semnificații grave. Incongruența dintre formă și sens creează constant senzația dizarmoniei ontologice - firavul este toxic, grația dezgustătoare, iubirea arzătoare generatoare de incendii, afecțiunea familială asfixiantă și devoratoare. Diferitul și nefamiliarul, criterii de excludere și persecuție, sunt aici resursele unei estetici inovatoare, exploatată ingenios de toți virtuozii grotescului, de la Edgar Allan Poe la H.R. Giger. Deși întotdeauna sacrificați, anormalii devin programatic ficțiune și personaj, asigurându-și o frântură de nemurire. Traduse excelent din engleză de Marius Chivu, textele își mențin limpezimea
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
reușește să ordoneze un perimetru stabil al interesului pentru simbolism și decadentism, deschizând o traiectorie pe care vor evolua ulterior și alte publicații, precum Insula sau Versuri și proză. Modernizării interbelice a literaturii îi corespunde și un interes aparte pentru estetica decadentismului, autori de prim rang precum Lovinescu, Fundoianu, Perpessicius sau Călinescu, elaborează opinii valide asupra fenomenului. Relevanța unor tangențe precum cea dintre estetica decadentismului, avangardă și opera lui George Bacovia e observabilă și prin prisma unei tradiții critice a conexiunilor
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
precum Insula sau Versuri și proză. Modernizării interbelice a literaturii îi corespunde și un interes aparte pentru estetica decadentismului, autori de prim rang precum Lovinescu, Fundoianu, Perpessicius sau Călinescu, elaborează opinii valide asupra fenomenului. Relevanța unor tangențe precum cea dintre estetica decadentismului, avangardă și opera lui George Bacovia e observabilă și prin prisma unei tradiții critice a conexiunilor neclare. Revizuirea se impune cu atât mai mult cu cât acest tip de asocieri se pot fixa eronat. Lui Angelo Mitchievici îi reușește
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
autentic al poemelor lui Crnjanski, prezent în această ediție în două volume, Lirica Itakăi și Stražilovo. Lirica Itakăi a fost publicat în 1919, într-o periodă de efervescență culturală, datorată și prezenței dinamice a unei generații tinere ce a impus estetica inovatoare a avangardei. Volumul codifică subiectiv experiența dramatică a războiului și neputința omului de a se elibera de istorie, de a depăși temporalitatea destructivă a prezentului și incertitudinea angoasantă a viitorului: "Văzut-am Troia, și-am văzut tot./ Mare, și
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
element distinctiv al imaginarului urmuzian, tinde către o formă primară, precum elipsa (Stamate) sau arcul (Emil Gayk), nu s-a născut, ci s-a construit, iar întreaga sa alcătuire este o alăturare de obiecte și materiale incompatibile. Se pare că estetica ce îi guvernează existența ar încerca să se justifice prin concepția lui Lautréamont despre frumusețea întâlnirii întâmplătoare dintre o mașină de cusut și o umbrelă pe o masă de disecții. De asemenea, funcția sa metaforică poate contamina definitiv existența, Turnavitu
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
show cu Ramses Ferdinand Sinidis Istoriile literare notează prezența lui H. Bonciu în viața culturală interbelică sub semnul unei evoluții atipice. Două aspecte i-au transformat scrierile în subiect de dezbatere, din perspective antagonice, însă. Primul vizează natura incertă a esteticii operei sale - un expresionism marcat de accente avangardiste, cu frecvente alunecări spre onirism și suprarealism. Poet și prozator, H. Bonciu mizează pe o formulă expresivă hibridă, mai ales în cazul celor două romane, Bagaj... și Pensiunea doamnei Pipersberg, romane de
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
26-30 septembrie a.c., în orașul Nörrkoping din Suedia, cercetătorii pasionați de acest subiect, veniți din toată lumea, au încăput în amfiteatrul, și el avangardist, al Universității Linköping. O concluzie generală a întâlnirii ar fi aceea că, în vârful de lance al esteticii literare moderne s-au aflat uneori, în multe dintre culturile europene (dar și în cele influențate de avangarda europeană), autori și artiști care fie au scris texte pentru copii, fie au ilustrat cărți pentru ei, iar rezultatele sunt dintre cele
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
această carte o apariție neobișnuită, în care literatura pentru copii și spiritul avangardist se potențează reciproc și se completează cu fast, este excelenta contribuție a lui Etienne Delessert. Ilustrațiile rezonează cu textele în armonii suprarealiste, într-o suprapunere fabuloasă a esteticii pop-art cu expresivitatea joculară a imaginilor comice din imaginarul infantil. Artistul oferă și o perspectivă ironică, o meta-reprezentare a temelor din teatrul lui Ionesco în imagini vibrante, conturate în culori psihedelice - multe dintre ilustrații sunt cu și despre rinoceri, într-
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
drept, capul ridicat și ochii deschiși. În imaginea tinerei moarte, iluzia vieții e aproape desăvârșită: decorul maschează, costumul ascunde, iar fotograful a învățat arta profitabilă a deghizării semnelor morții în scopul unei ultime transfigurări. În secolul al XIX-lea victorian, estetica romantică a thanatosului se manifesta uneori în forme neașteptate: fotografia post- mortem e poate cea mai complexă și mai stranie dintre toate. Derivată direct din tradiția europeană a picturii funerare, încadrabilă unei vaste culturi vizuale cu rol memorial, expansiunea fotografiei
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și fixase doar legile unui anumit și limitat orizont fizic! -, Immanuel Kant, În micul oraș Königsberg, Îndrăznește, ca un nou Atlas, a „ridica” Întreaga tipsie a Universului - de fapt, a capacității noastre de a-l percepe și descrie! -, descoperind acea „Estetică transcendentală”, legile „critice” ale Timpului și Spațiului, văzute ca „forme” absolute, dincolo de experiență, ale „interiorului uman” și „exteriorului”. El și școala sa uriașă - Fichte, Hegel, Schelling, Schopenhauer, Nietzsche! - au Îndrăznit, Încă o dată, credem noi, ca ante-socraticii, nu să se „măsoare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
al lui Heraclit, care face din „Eu”, din „subiect”, teatrul extrem dramatic al unei lupte de-un dinamism infinit, În care „negația”, principiul, ei, este motorul Viului, al „Înaintării”. Dar care a avut, mai ales, dincolo de „doctrina” sa asupra istoriei, esteticii sau folozofiei, logicii și eticului, În plină polemică cu Kant, maestrul său, „ideea” Înțelegerii Spiritului Absolut - a „găsirii, perceperii” sale! - prin complicata, paradoxala dialectică a Gândului, a „fenomenologiei spiritului”. Dacă undeva se află El și, mai ales, dacă noi avem
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
am numit „iraționalul”, ca metodă și instrument, forța, capacitatea de a nu Înțelege! Din această paradoxală „capacitate”, am extras „candoarea” ca un element constitutiv, necesar, al metaforei, care este, cred eu, printre altele - definiții ale ei se găsesc În toate esteticile -, o formă a „stuporii” individului contrariat În esența sa „logică, rațională”. Și poate unul dintre cele mai izbitoare exemple de metaforă - pentru a nu-l cita Încă o dată pe bătrânul Homer, cu eposurile sale eroice În care metaforele abundă precum
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
clientului”, cu „viața materială, evenimențială și psihologică”. Și aici, Încă o dată, am reflexe kantiene, categoriile sale apriorice, lucrul În sine, transcendalitatea, se bazează, nu-i așa, se „umple”, mai bine zis, de „molozul” realității materiei; de aici, și titlul capitolului „estetica transcendentală”, estetica - o „formă”, o știință a formelor. Iar din literatură, din literatura mea, a izvorât, a fost posibilă, mai bine zis, libertatea. Libertatea mea, se’nțelege, pe care Însă, prin capacitatea de expresie, de „exteriorizare”, prin „rutina creației”, o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
viața materială, evenimențială și psihologică”. Și aici, Încă o dată, am reflexe kantiene, categoriile sale apriorice, lucrul În sine, transcendalitatea, se bazează, nu-i așa, se „umple”, mai bine zis, de „molozul” realității materiei; de aici, și titlul capitolului „estetica transcendentală”, estetica - o „formă”, o știință a formelor. Iar din literatură, din literatura mea, a izvorât, a fost posibilă, mai bine zis, libertatea. Libertatea mea, se’nțelege, pe care Însă, prin capacitatea de expresie, de „exteriorizare”, prin „rutina creației”, o Împart cu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
șapte, pe care-l „Închidea” și Îl purta În sine cel pe care-l urmăream aproape hipnotizat, Îmi crea această „teamă specială”, neliniștitoare, ce nu e decât preambulul unei admirații fără margini, cum am aflat apoi din tratatele germane de estetică: teama ce precede admirația absolută În fața sublimului - din natură și din artă. Această „teamă, emoție excesivă” față de cineva Înzestrat cu harul rar al creației este, după părerea mea, și un semn indubitabil al propriei chemări. Și, când aud azi vreun
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
De altfel, timp de cincizeci de ani, regimul comunist a asfixiat creația tinerilor scriitori, adesea incomozi spiritului partinic, prin umplerea paginilor revistelor literare sau a planurilor editurilor - ambele extrem de reduse ca spațiu tipografic - cu clasici, evident, cei care Îndeplineau criteriile „esteticii realist-socialiste”! În nici un caz Blaga sau Maiorescu, Nietzsche sau D. H. Lawrence! În primii ani, la Paris, eram invitat lunar la ședințele cercului literar de la Neuilly, ținut În imobilul fastuos al milionarului Mămăligă, originar de pe undeva de lângă Lugoj, căsătorit cu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
realitate, era nevoie de un spirit nu doar interdisciplinar, ci și de unul transdisciplinar. Pe acest nou teren vine cartea lui Theodor Codreanu Eminescu Dialectica stilului (1984), carte care a cucerit greu cetatea editurilor. Apărea, astfel, un Eminescu al unei estetici integraliste, deschizând, și-n cultura noastră, perspectivele anunțate de postmodernism și împlinite în ceea ce se va numi transmodernism. Cum conceptele încă nu funcționau, Theodor Codreanu a vorbit de o poetică a dublului referențial, care punea capăt, la noi, spiritului schizoid
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
artist total", "amestec singular de structuri ale imaginarului", gândirea eminesciană va fi abordată din unghiul viziunii cosmologice a unui univers simultan, perceput prin legea entropiei, principiile termodinamicii și relativității einsteiniene (al doilea cerc) și din perspectiva logosului (magia cuvintelor, "noua estetică" obsedată de limbajul originar și de revelația "morții cuvântului"), cu incursiuni în mai multe zone ale limbajului presă, politică, literatură, religie, învățământ, teatru ș.a. (al treilea cerc). Ideea degradării limbajului și fascinația recompunerii/regăsirii esențelor acestuia consună cu teoria "tcheng
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
degradării limbajului și fascinația recompunerii/regăsirii esențelor acestuia consună cu teoria "tcheng ming" (Confucius), "dezbrăcare de formă" și acces la esențe (cercul IV) prin care se face trecerea la cele mai eficient conturate (hermeneutic) cercuri ale cărții, V și VI, Estetica oglinzii și Labirintul de oglinzi. Aici (poetul fiind, după Dante, "oglinda rostirii"), mitul lui Narcis, simultaneitatea subiectivă, relativistă și stilistică, dedublarea, simetriile spațio-temporale, labirintica speculară reflectată în toate zonele trăirii și rostirii poetice, relevă în Eminescu o sumă a romantismului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
romantismul a rămas "destinul spiritual al generațiilor următoare" și, chiar fără a folosi argumentul acesta, "adevărul istoric" al literaturii noastre din cea de-a doua jumătate a secolului XIX este oricât de "nedialectic" ar părea continuarea și, mai ales, "finalizarea" estetică superioară a experienței romantice a celor de la 1848: argumentul folosit de autor ("Eminescu se năștea în anul morții romantismului") este cu atât nerelevant întrucât după cum se știe nu data nașterii face specificul artei unui scriitor, ci "destinul spiritual" pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nepotrivit și superfluu). Remarcabile în această carte foarte stufoasă, în care observații cu totul pătrunzătoare alternează cu efuziuni excentrice sau inocente, de dragul adiționării de "patenturi" eminesciene, cu riscul devierii de la examenul critic remarcabile, așadar, ni s-au părut capitolele consacrate esteticii oglinzii, labirintului de oglinzi și dialecticii Hypnos-Thanatos. Aici, Theodor Codreanu dă măsura reală a disponibilităților sale. Într-un loc el demonstrează cu subtilitate că "textul eminescian se structurează pe paradigma integrală a călătoriei în oglinzi, fie că e vorba de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
planul construcției imaginate de autor n-ar fi pur arbitrar. De ce, de pildă, al patrulea cerc este "Tcheng Ming" (denumirile corecte, în teoria confucianistă), unde e pe larg dezbătută criza limbajului la Eminescu și nu i se cedează acest spațiu esteticii oglinzii, trimisă în al cincilea cerc, deși oglinda e unul din focalizanții imagini, implicit ai limbajului? Sau de ce neapărat în "al șaptelea cerc dialectic" găsim expusă senzitivitatea poetului vizual-auditivă? Nemotivat în întregime, ci doar parțial, întreg proiectul se reține ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ba chiar, conform tipologiei lui Durand, al unui "bolnav total". Al doilea cerc dialectic (Universul simultan) studiază modelele cosmologice și gândirea științifică eminesciană, interpretată ca pre-einsteiniană. Cercurile 3 și 4 (Logosul și Tcheng Ming) urmăresc dubla atitudine față de cuvânt în estetica lui Eminescu. Estetica oglinzii (vizualul eminescian) e obiectul cercului al cincilea, separat de al șaselea (Labirintul de oglinzi) probabil din necesitatea de a multiplica la 9 numărul cercurilor dialectice. Elementul auditiv, pus sub semnul lui Echo, face obiectul cercului 7
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tipologiei lui Durand, al unui "bolnav total". Al doilea cerc dialectic (Universul simultan) studiază modelele cosmologice și gândirea științifică eminesciană, interpretată ca pre-einsteiniană. Cercurile 3 și 4 (Logosul și Tcheng Ming) urmăresc dubla atitudine față de cuvânt în estetica lui Eminescu. Estetica oglinzii (vizualul eminescian) e obiectul cercului al cincilea, separat de al șaselea (Labirintul de oglinzi) probabil din necesitatea de a multiplica la 9 numărul cercurilor dialectice. Elementul auditiv, pus sub semnul lui Echo, face obiectul cercului 7. Cercul 8, Hypnos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]