4,693 matches
-
metamorfoza lor. Nu numai capacitatea de a creiona psihologic structura intimă a copilului în momentul inițierii în viață prin intermediul prietenilor, al școlii, al lumii adulților e caracteristică la V.T., ci și posibilitatea de a folosi valențele pe care le oferă evocarea, îmbinând realismul cu acea încărcătură lirică plină de nostalgie, nelipsită din opera sa. Darul de a însufeți spațiul ficțiunii cu o serie de chipuri secundare, ce au rolul de a da veridicitate ambianței casnice în care se petrece acțiunea - pitorescul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
Boris Buzilă, Mărturii în amurg, Cluj-Napoca, 1974, 206-209; Ana Blandiana, Cu Ștefana Velisar Teodoreanu. În visul unei librării (interviu), RL, 1977, 42; Grigore Ilisei, 80 de toamne, CRC, 1977, 42; Grigore Ilisei, Fericita durere, CRC, 1979, 7; Grigore Ilisei, Vraja evocării, CRC, 1980, 11; Sânziana Pop, „Un prieten pentru eternitate”. De vorbă cu Ștefana Velisar Teodoreanu, LCF, 1980, 44; Ileana Berlogea, „Șoapte întru asfințit”, RL, 1981, 4; Zaharia Sângeorzan, „Șoapte întru asfințit”, CRC, 1981, 50; Ileana Berlogea, Ștefana Velisar Teodoreanu la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
1. Condensarea, deplasarea și simbolizarea sunt imperfecte și insuficiente pentru a masca periculozitatea conținuturilor refulate. 2. Conținuturile refulate sunt prea amenințătoare și încărcate emoțional. Este vorba, cel mai adesea, de dorințe, gânduri sau sentimente atât de reprobabile, încât simpla lor evocare este suficientă pentru a teroriza persoana. Freud vorbește despre coșmar în următorii termeni: Coșmarul este adesea o realizare nevoalată a unei dorințe, dar a unei dorințe care, departe de a fi bine-venită, este refulată, respinsă. Angoasa ce însoțește realizarea ia
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
sau reală. Fetusul exprimă secretul non-manifestării. Ascuns și protejat în sânul matricei, el evocă misterul formării vieții, germenele ce speranță, realizarea tuturor posibilităților. În plan sacru, lenta dezvoltare a fetusului este, prin urmare, o alegorie a parcursului spiritual. Este o evocare a muncii inițiatice, a studiului, a meditației, a reculegerii. Practic, este expresia tuturor activităților ce concură la nașterea spirituală sau la o a doua naștere. În psihologie, poziția fetală este considerată o atitudine defensivă, având de un sens de regresie
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
înțelese ca o dorință reală sau simbolică de a avea o relație extraconjugală. Poate fi vorba de vise erotice propriu-zise (vezi Sexualitate) sau de situații mai simbolice. Acest al doilea caz se bazează pe impresii, pe sugestii, pe senzații, fără evocarea directă a relației sexuale. Acest tip de vis poate avea o funcție de compensare, așa cum este descrisă în teoria psihanalitică, și poate revela frustrările sexuale sau afective ale subiectului. Visul, la fel ca fanteziile, îi permite persoanei să își compenseze lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
se lăsa doborât de lovituri și atacuri (are «pielea tăbăcită»). Blana, care trebuie să protejeze animalul, are o semnificație identică, dar mai subtilă, deoarece adaugă moliciunea și senzualitatea înfățișării și a atingerii. Coada este mai mult decât orice alt element evocarea animalității din om, întrucât doar animalele au coadă. În expresiile populare, termenul coadă desemnează și sexul masculin, prin urmare intervine în vis ca un simbol falic. Scenele onirice ce se derulează într-o grădină zoologică, o menajerie sau o fermă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
poate răsturna simbolul și, departe de a exprima liniștea, orașul evocă agitația, stresul, foiala, mulțimea, graba, zgomotul. Și atunci devine un loc ostil, jungla contemporană și dificultatea de a-ți găsi locul. Vezi Stradă. Canibalism Oricât de înspăimântătoare ar fi evocarea canibalismului în vis, ea nu este pentru inconștient altceva decât simbolul absolut și pozitiv al aproprierii de energie. Canibalismul este un concept propus de Freud pentru a explica mecanismele de încorporare și de introiecție referitoare la organizarea orală. Observarea bebelușilor
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de sentimente îndelung reprimate. Totuși, și în acest caz, semnul este pozitiv deoarece anunță eliberarea apropiată a emoțiilor, a cuvintelor și acțiunilor implicate în procesul creativ. Vezi Climă pentru Potop și Val seismic, Fulger, Eclipsă, Trăsnet și Furtună. Peșteră, grotă Evocare a matricei, peștera este o reprezentare ideală a refugiului. Primele locuințe umane, peșterile și grotele simbolizează adăpostul primitiv și natural. Ele exprimă, în vis, căutarea protecției materiale și afective, dorința de a se întoarce în siguranță în pântecele matern. Conform
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și închidere. Exprimă claustrarea, autoritatea ce interzice orice libertate, puterea castratoare. Zidurile de apărare semnifică atitudinea defensivă a subiectului. Reușita poate avea drept corolar frica și privațiunea. Castelul mai simbolizează, în anumite interpretări, iluzia, dorința nesatisfăcută, utopia. Capătă sens ca evocare a efemerității, printr-o conștientizare pozitivă ori o fixare a scopurilor inaccesibile. Există astfel castele din cărți de joc sau de nisip, construcții fragile destinate distrugerii, sau «castele în Spania», având valoarea mirajelor, a speranțelor vane și a viselor sterile
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
haos («ce circ!») sau de comportament copilăresc sau capricios («termin-o cu circul!»). Subiectul este implicat într-o situație complicată sau are o atitudine iresponsabilă. Diferitele elemente și protagoniștii visului aduc de asemenea informații despre semnificația acestuia: - capitelul este o evocare a bolții cerești și deci a unei nevoi de protecție (adesea paternă); - pista împărtășește semnificațiile arenei și scenei (vezi aceste două cuvinte); - clovnul este o invitație la detașare, la a privi lucrurile cu umor, la a râde cu sinceritate de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
fertilizatoare ce ajută semințele să crească și, prin urmare, favorizează recoltele. Numai că în societățile moderne, îndepărtate de natură, ploaia reprezintă mai ales melancolia și tristețea. Pentru că se opune strălucirii binevoitoare a soarelui, ea ilustrează eșecul și depresia. Este o evocare a lacrimilor. Prin violența sa - apă matricială (lichid amniotic) și apă fertilizatoare (ploaia) -, potopul semnifică distrugerea ce permite o a doua naștere. Prin potop, umanitatea este spălată de păcate. Imaginea cufundării, a inundării și a valului seismic are o semnificație
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
subiectului și îi recomandă să își dezvolte anima, să abordeze situațiile cu blândețe și finețe. Pântec Pântecul este în mod simbolic comparat cu un laborator. Este locul transformărilor: de la concepția la formarea fetusului, de la încorporarea la asimilarea hranei. Prin urmare, evocarea sa în vis pune în discuție transformarea internă a subiectului. Reprezentând o doua naștere, ritualurile inițiatice comportă uneori petrecerea unei perioade în pântecul simbolic (peșteră, scorbura unui copac) sau real (pântecul unui animal sacrificat sau al unei balene, ca pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
semnificație spirituală și înalță dorințele și scopurile celui ce visează, dar are și o simbolistică de sacrificiu și de calvar. Probabil că subiectul trebuie să facă față unor responsabilități dure sau unei situații dureroase. Crucea este în acest caz o evocare a supliciului la care a fost supus Iisus, cu siguranță simbol al suferinței, dar al unei suferințe «necesare», conform ideii redate de expresia «a-și purta crucea» care, pe lângă dificultatea experienței, exprimă noțiunea de utilitate sau de obligație. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
realitate și cărora le dă curs doar în vis. Degradarea clădirilor este o alegorie a deziluziilor, a eșecurilor personale, a depresiei. Buldozerul, cutremurul de pământ sau explozia unei bombe, care distrug tot ce se află pe suprafața pământului, este o evocare violentă a necesității de a porni de la zero, de a distruge totul (adică de a repune totul în discuție) cu scopul de a putea reconstrui pe baze mai sănătoase. Diavol, demon În inconștientul colectiv, diavolul este reprezentarea cea mai redutabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
semnifică o pulsiune distructivă. Cel ce visează consideră periculoasă sau interzisă natura dorinței sale. Îi este frică să nu se lase pradă instinctelor, să nu devină dependent de o sursă de plăcere sau de o persoană. Drogul este și o evocare a iluziei, a paradisurilor artificiale și a modificării stărilor de conștiință. Consumarea lor în vis poate avea o funcție compensatorie, semnificând nevoia de a fugi de cruda realitate. Apă Apa, ce figurează împreună cu pământul, aerul și focul în rândul celor
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și în realitate, de obstacole, celelalte elemente onirice pot să îi permită să înțeleagă fie cauzele eșecului, fie mijloacele de a-l depăși și de a se îndrepta spre reușită. Școală Școala este locul deșteptării intelectuale și sociale. În vis, evocarea ei indică faptul că subiectul are ceva de învățat sau de înțeles. Ea îl invită să studieze minuțios situația actuală. Nevoia de un timp de reflecție este resimșită de cel ce visează. În plus, reîntorcându-se pe băncile școlii, el
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
dragostei mi-l coși, / Tinerețea-n alții nu-i, / Ochi căprui, ochi căprui”; „A plecat bădița sus, / Sus în stână și mi-a spus / Că-mi ia dragostea cu dor, / Până-n vârful munților.” P. este și autorul unui volum de evocări, Pe cărările tinereții (1979). Ca arhivist, a dat la iveală prețioase materiale cu privire la istoria Banatului, surse documentare necunoscute până atunci. A tradus și a publicat în periodice scrieri de Ady Endre, H. Heine, Lenau ș.a., precum și din scriitorii de limbă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288957_a_290286]
-
regelui Iosia (vezi 1.2.d) și anticipate de profeți. Doar așa se explicau căderea casei lui David (căreia îi fusese promisă o durată veșnică, 2Sam 7,11 ș.u.), pierderea independenței politice, intrarea clasei sacerdotale la guvernare, legitimată prin evocarea originilor (puterea politică efectivă era exercitată de persani); în felul acesta Dtr postula existența unei ligi de triburi fără rege, în care puterea se afla în mâna preoților din sanctuare și a profeților (vezi 1.2.b). Desigur, nu au
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ebraică ’ōhel, căruia Os 12,10 îi dă un sens escatologic, cu celebrarea sărbătorii în chestiune; însă, în acest text de orientare escatologică ce poartă amprenta redactării Dtr a cărților lui Osea și Ieremia, lipsește aluzia la această sărbătoare prin evocarea reîntoarcerii la origini, adică la pustiu și la timpurile primordiale; în afară de aceasta demonstrează mai curând că în epoca redactării textului era clară deosebirea dintre „corturi” și „colibe”. f) Așadar, e dificil de explicat legătura dintre ritul sărbătorii și explicația sa
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
creator care conduce la descoperire. Procesul de creație nu este unul liniar, adică o simplă înlănțuire de silogisme logice, ci mai degrabă o succesiune de iluminări înlănțuite de mecanismele logicii formale în care inspirația joacă un rol hotărâtor. În această evocare a procesului de descoperire a unui rezultat matematic fundamental în analiza modernă (funcțiile fuchsiene), procesul de creație al matematicianului se apropie de cel al artistului care stabilește conexiuni între fapte și adevăruri aparent îndepărtate. Matematica ca proces de gândire este
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
își propune să fie „un instrument de cunoaștere a tradițiilor filologiei românești și a realizărilor ei actuale” (Cuvânt înainte), un îndrumător pentru profesorii de limba și literatura română și pentru elevi. Rubrici: „Societăți, instituții filologice și istorice”, „Filologi și dascăli. Evocări”, „Aniversări”, „Comemorări”, „Acte, documente”, „Cronica”. Buletinul cuprinde articole despre rolul cercetării și al societăților științifice, despre activitățile Societății de Științe Filologice, ale filialelor și subfilialelor sale, articole pentru informarea și perfecționarea cadrelor didactice, materiale prezentate la congrese și conferințe de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285941_a_287270]
-
scurt și dat jos pe frunte. Pe mine mă poreclise "Aghiuță". Caragiale avea vocea roasă de tutun, un spirit de imitație uimitor. Fața lui fină, ochii mari, privirea răscolitoare, gesturile scurte [...]; mersul lui ușor de fiară blîndă, mîinile feminine...". Finalul evocării e o dovadă că Aghiuță era îndrăgostită de Maestru. Pentru aceeași perioadă, G. Călinescu observă că "pe autor îl prinde gustul să se fotografieze în costum de arbănaș: fes mic alb, scurteică de aba, brîu, cioareci scurți, iminei". O jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Luca Caragiale Îți dă berea pe măsură. Face și literatură... Însă nu face parale." Cu cei din afara profesiei sale, se pot decela relații de constrîngere ("Și așa toată ziua Caragiale ocăra elevii ca o adevărată mahalagioaică" notează Al. Ionescu în evocarea Caragiale corector! despre raporturile cu tinerii tipografi), de afinitate (lui Alceu Urechia îi scrie Cu dor tropical) sau de galanterie salonardă mascată în jocuri de cuvinte: "Ce deosebire există între D-rul Kremnitz și o sofa? Niciuna: sofaua e un pat
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Vladimir Streinu, Pagini de critică literară (I-II), E.P.L., 1968 Valentin Silvestru, Elemente de caragealeologie, Editura Eminescu, 1979 T. Vianu, Scriitori români (I-II), Editura Minerva, 1970 T. Vianu, Arta prozatorilor români (I-II), E.P.L., 1966 Ștefana Velisar Teodoreanu, Ursitul. Evocări, amintiri, Editura Eminescu, 1970 Paul Zarifopol, Pentru arta literară (I-II), Editura Minerva, 1971 *** Amintiri despre Caragiale, antologie și prefață de Șt. Cazimir, Editura Minerva, 1972 *** I. L. Caragiale în conștiința contemporanilor săi, Editura Minerva, 1990 *** I. L. Caragiale interpretat de..., Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
1974 CUPRINS NOMEN EST OMEN! 54 PERSOANĂ ȘI PERSONAJ 72 LA PORȚILE ORIENTULUI: TRIVILITATE, SNOBISM, NOBLEȚE 85 ÎNTRE OGLINZI PARALELE 104 PROBA TIMPULUI 114 BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 132 În colecția EFIGII au apărut: Maria CHEȚAN Ștefan Aug. Doinaș Ipostaze ale operei: evocări, proză, teatru, aforisme Carmen-Ecaterina CIOBÂCĂ Lucian Blaga et ses versions en français : figures de style et traduction Maria OCTAVIAN PAVNOTESCU O viziune a poeziei Alina-Iuliana POPESCU O poetică a deconstrucției. Neomodernismul: Ana Blandiana Adrian-Dinu RACHIERU Romanul politic și pactul ficțional
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]