5,886 matches
-
Merc, de sfântă amintire, a fost acuzat în mod repetat și a fost exclus din capitul timp de o zi și jumătate. Un alt frate, însă, ce se bucura de mai puțină stimă, a fost imediat iertat. Atunci acesta a exclamat: «Vai de mine, săracul! Acel om, de o sfințenie atât de renumită, de o virtute atât de cunoscută și de o prudență atât de fină a fost judecat cu așa mare severitate, iar eu am avut o sentință atât de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Egidiu, un frate laic simplu dar dedicat contemplației, urcând la pupitru și comentând cele șapte cereri ale rugăciunii duminicale, iar ascultătorii erau doar frații lectori din Ordin. Apoi a intrat Sfântul Francisc și, după ce a stat puțin în tăcere, a exclamat: «Ce rușine pentru voi, ca un frate lipsit de cultură să vă depășească meritele înaintea lui Dumnezeu». Apoi a continuat: «Și fiindcă știința umflă (cf. 1Cor 13,4), dar iubirea este cea care edifică, mulți frați culți ce sunt foarte
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
nu a autorizat niciodată întemeierea altor mănăstiri, chiar dacă unele au fost deschise în timpul vieții sale din inițiativa altora. Apoi, când a aflat că femeile adunate în acele mănăstiri erau numite surori, se spune că a fost foarte tulburat și a exclamat: «Domnul ne-a luat soțiile, iar diavolul ne aduce niște surori». Domnul Ugolino, episcop de Ostia și protector al Ordinului Minorilor, le sprijinea pe aceste surori cu multă bunăvoință. Într-o zi, le-a recomandat Fericitului Francisc, ce voia să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
au informat în grabă împăratul despre cele întâmplate. Atunci el a venit în grabă și a intrat împreună cu cei care erau împreună cu el în camera unde era închis Sfântul, iar când l-a văzut a rămas foarte uimit și a exclamat cu voce tare: Într-adevăr, acesta este prietenul lui Dumnezeu!». Și, adresându-se Sfântului, spuse: «Francisc, ridică-te, fiindcă Dumnezeu este cu tine și cuvântul său este adevărat în gura ta, din moment ce astăzi a arătat în tine minunile sale. Într-
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
accesul în Istm" se naște din zbuciumul lăuntric al conștiinței sale. El este de-acum aproape disperat de lunga așteptare și de dorul chinuitor de Patrie: "să mi se dea licoarea de lotus care te face să-ți uiți Patria exclamă poetul -, eu o voi cumpăra cu o parte a vieții mele" (v. 19-20). În concluzie, vrem să scoatem în evidență că la Ovidiu, trimiterile mitologice nu sunt pur și simplu erudiție, cum au afirmat unii comentatori; acestea, în loc să facă și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
inteligente, și perspicace, și fericit înclinate spre un stil fermecător de exprimare, dar sublimi și cu adevărat superiori nu se mai nasc decât foarte rar. Atât de universală este sterilitatea elocvenței și a literaturii ce amenință secolul nostru! Pentru Dumnezeu (exclama el), va fi nevoie să credem în acea opinie curentă potrivit căreia adevărata hrană a măreției este democrația, pentru că numai în aceasta s-au împlinit și cu aceasta au murit cei ce au avut curajul să vorbeacă? Pentru a alimenta
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cu adevărat responsabil. Afirmația lui Ovidiu potrivit căreia el este cauza morții lui Paulus nu pare a fi o simplă figură de stil. Când a spus-o, poetul trebuie să fi fost perfect conștient de acest lucru, într-atât încât exclamă: "o, de n-aș fi avut un rol atât de mare în a-i fi provocat moartea!" (Nec fuero tanti!). Adevărul este că Ovidiu exagerează atunci când consideră că moartea lui Paulus a fost provocată de intervențiile acestuia pe lângă Augustus, la
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și l-a înconjurat de un corp de soldați și, printr-un decret senatorial, a avut grijă să fie permanent ținut în acel loc; și, la orice menționare care se făcea despre el sau despre Iulia suspina și obișnuia să exclame: De-aș fi rămas celibatar și fără fii să mor! și fără să le nominalizeze altfel decât: cele trei vicii și cele trei supărari ale lui (tres vomicas ac tria carcinomata sua)442. Ovidiu, însă, nu pare să-și fi
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și viitorul. Nu voi uita stupoarea prietenului meu, marele istoric al Antichității Pierre Vidal-Naquet, în vizită la Muzeul Național de Istorie a României în septembrie 1974, când am ajuns în sala consacrată României între 1965 și 1975 (sic!): "Iată, a exclamat el, unicul muzeu din lume care expune viitorul"! În numele continuității neîntrerupte, cruciada menită să demonstreze vechimea în cifre absolute a poporului român unicul popor european a cărui identitate era căutată (și nu o dată găsită), dacă nu chiar în momentul antropogenezei
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
alte căutări, a ETICULUI. CONCLUZII BIS ROMÂNIA, STUDIU DE CAZ Zoe Petre O anecdotă din secolul al XIX-lea evoca uimirea unei elegante amfitrioane pariziene căreia îi era prezentat un tânăr bărbos, abia sosit din Principatele Române: doamna ar fi exclamat "așa de tânăr, și deja Moldo-Valah!?" Întrebați azi pe primul trecător întâlnit pe străzile din Lyon sau Paris ce știe despre România: puțini vor fi cei sau cele care își vor aminti numele lui Brâncuși, sau chiar al tânărului regizor
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
asupra rolului pe care trebuie să-l joace resursele naturale în Rusia. Astfel, daca stilul de guvernare al lui Elțîn era considerat foarte personalizat, prin activismul lui Puțin tendința aceasta s-a accentuat,116 făcându-i pe unii analiști să exclame că în al doilea mandat al lui Puțin avem de-a face cu un "hiper președinte."117 El însuși se declară fan al "democrației dirijate" într-un interviu acordat New York Times pe 6 octombrie 2003.118 Această consolidare a puterii
Relația Uniunea Europeană-Rusia. Problemă energetică by Paula Daniela Gânga () [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
ar pipăi scoarța copacului cu mâna și coroana lui cu privirea și ar spune simplu: "E frumoasă, dom-le!", după care ar deveni la fel de indiferent ca mai înainte. Am avut odată un prieten. I-am povestit despre ea și a exclamat. "După cum o descrii, e frumoasă, dom-le!" Aș vrea s-o cunosc și eu. Cred că dacă aș cunoaște-o, aș deveni un prinț dintr-un basm nemaipomenit de frumos." Na mai apucat, săracul, să cunoască frumusețea aceea a mea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în sus spre Iisus, dedesubt cinci trupuri în mișcare grăbite, sus cinci fețe contemplând fiecare în felul ei aceeași minune. Toate cele cinci fețe erau portretele unei Lavinii senine și detașate de lumesc, fiecare în felul lui. — Nu se poate, exclamă Mihai, egumenul spunea... — Da, așa este, spunea. Dar au dat-o unui băiat, unui ucenic, care nu fusese acolo când am spus eu ce am spus. Un băiat de paisprezece ani care nu m a văzut niciodată. Ianache Hartofilax, care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu atenție și se miră de calmul care respira din expresia feții și din atitudinea indiferentă a lui Constantin. Acesta se îndreptă spre fereastră și se sprijini de pervaz, cu spatele la ușa prin care trebuia să intre vodă. — Doamne, ce minunăție, exclamă el cu glas tare, au înflorit piersicii! Privirile se îndreptară spre el. În timp ce intra, arnăutul anunță: — Măria sa Șerban Vodă! Statura impunătoare a lui Șerban umbri lumina ce pătrundea pe ușă și toți se ridicară în picioare, strigând într-un glas
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să ceară un cal și un dorobanț însoțitor. Mesajul trebuia înmânat ieromonahului Ștefan cât mai repede. Scribul dădu afirmativ din cap și reuși să schițeze un zâmbet cu amândoi ochii. După ce ieși, mitropolitul se închină cu o cruce mare și exclamă: — Doamne ferește! Știi, ăsta nu mă poate trăda. A încercat doamna Maria să-mi cunoască ascunzișurile gândurilor, dar nu a reușit. Când l-a întrebat niște anume lucruri, omul a fost atât de fericit și i-a explicat cu atâta elocință
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
capul spre el și-și duse arătătorul spre buze în semn de liniște. Doctorul puse tava pe polița caldă a căminului, luă una din lumânările aprinse din fața oglinzii și-l examină pe bolnav apropiind lumina de fața lui. — Mamma mia! exclamă el în șoaptă. Domnul sări deodată și începu să urle: — Nu, nu, nu suntem hiclean! Dați-mi capul înapoi! Își duse amândouă mâinile spre cap și începu să geamă. Căpitanul gărzii deschise ușa hotărât și intră cu sabia goală scoasă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Selin a primit o depeșă prin care era anunțat că locul în care va fi instalat cartierul general al domnului muntean era satul Arnăutchioi, un fel de mahala a Adrianopolului. La aflarea veștii, voievodul s-a încruntat imperceptibil, apoi a exclamat exuberant, lucru rar întâlnit la Brâncoveanu: — Arnăutchioi? O să-mi poarte noroc, e un nume bun pentru neamul nostru. Moșul nostru, Matei Vodă, pe când încă nu era domn, a scăpat cu viață fiind urmărit de cete de seimeni, schimbându-și hainele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sân un lanț de aur pe care erau prinse două chei, bătrânul cu mâna dreaptă trase de lanțul său ce se pierdea sub mâneca stângă până ce scoase la iveală un lacăt pe care-l deschise cu una dintre chei. — Doamne ferește, exclamă fără să vrea vodă, apoi către Ștefan, șoptit: lanțul nu poți să-l scoți pe mânecă decât dacă bătrânul stă pe vine, este lung cât trupul lui, e prins undeva de picior, poate la gleznă. Lui Ștefan îi trecuse prin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fiecare pagină: „Să nu-ți faci chip cioplit”... Surprins, apropie cartea mai mult de lumină. În josul paginii era o semnătură cu litere latine, cu majusculele mult înflorite, culoarea tușului indicând o dată ulterioară celei la care lucrase copistul. — Pico della Mirandola, exclamă spătarul Mihai, care urmărise tot timpul gesturile secretarului, deci nu este dintre manuscrisele vândute de Anton Cantacuzino, acum o sută cincizeci de ani cartea a venit de la Florența și este foarte veche. Or fi înhămat caii, să mergem. Spusese ultimele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sipețel pe care, deschizându-l, scoase din el o pânză pe jumătate brodată cu fire de mătase, sârmă de aur și argint și mărgeluțe din pietre semiprețioase și mărgăritare. Luându-și în drum spre laviță ochelarii de pe masa de tâmplărie, exclamă cu glas plăcut: — Vitreos ad oculis ad legendum - adică sticle de ochi pentru citit -, darul domniei tale când te-ai întors din țările italienilor. De fiecare dată când îi pun la ochi, mă rog pentru sănătatea neamului cantacuzinesc. Aci nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spre Istanbul. La Mogoșoaia au scos și clanțele de la uși, că erau din alamă aurită și aveau pe deasupra lucrătură din filigran de argint cu vulturul cantacuzinesc din aur. — Auzi, să scoață și clanțele de la uși! Doamne ferește, se pomeni spătarul Mihai exclamând, pe când era la un ospăț domnesc. —Ți-o fi părând rău după clanțe, se miră marele stolnic Constantin. Și ca și cum ar fi știut despre ce este vorba, se băgă neîntrebat și marele ban Constantin Știrbei, văr după mamă cu Ștefan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în același fel. La picioarele voievodului se afla un bărbat care meșterea ceva cu niște cuțitașe de argint. Se apropie mai mult și atunci beizadea Ștefan, căci el era cel care curăța rănile de pe picioarele tatălui său, ridică ochii și exclamă fericit în românește: — Ieromonahul Gherasim, mare este Dumnezeu! Preotul puse jos vasul cu apă și duse degetul arătător al mâinii stângi spre buze, implorându-l din priviri pe prinț să tacă, salută șoptit plecându-se până în pământ: — Să trăiești, măria
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
călăi de teamă să nu le cadă și această execuție în sarcina lor, se retraseră până aproape de ieniceri. Văzând că nu are încotro, călăul de rând se apropie de condamnat și se aplecă să-i vadă fața. Se ridică și exclamă ca la o minune: — Doarme! Ridică securea și lovi. Exact, o singură lovitură și capul lui Radu, al logodnicului nenuntit, se desprinse de trup, sângele lui șuvoi uninduse cu al celorlalți trei, în timp ce trupul rămase lumii acesteia îmbrățișând butucul. Acum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
John Adams lui Thomas Jefferson. Citatul, binecunoscut printre ateii în căutare de prozeliți, sună diferit în contextul din care a fost scos. Fragmentul întreg este următorul: În timpul lecturii mele târzii, de douăzeci de ori am fost pe punctul de a exclama: "Aceasta ar fi cea mai bună dintre toate lumile posibile, dacă nu ar exista nici o religie!" Dacă aș fi făcut această afirmație, ar fi însemnat că sunt... fanatic... Fără religie această lume n-ar merita să fie menționată într-o
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
dorise întotdeauna să-l întâlnească pe Henry Kissinger. Sfântul Petru îi răspunde că dr. Kissinger este încă în viață și nu este așteptat prea curând. Dezamăgit, omul intră în Rai, dar în scurt timp fuge afară extrem de emoționat. "Sfinte Petre exclamă el Henry Kissinger este aici; tocmai l-am văzut. Se plimbă de sus în jos cu mâinile la spate, mormăind ceva despre Orientul Mijlociu". Petru dă din cap cu tristețe: "Nu, din păcate te înșeli. Cel pe care l-ai văzut
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]