5,918 matches
-
de Întrebare. Focul e un lucru prea categoric, pune capăt oricăror discuții pe indiferent ce subiect. Îl cunoșteam bine pe Frank, pe vremuri am jucat bridge cu el la Clubul Nautico. Spuneți-mi, Frank obișnuia să fure În copilărie? Am ezitat să-i răspund, dar Sanger strecurase Întrebarea Într-o manieră atît de lejeră, Încît aproape că mă simțeam apropiat de el. — Mama noastră a murit cînd eram mici. Am rămas... o familie destrămată. Frank era teribil de tulburat. — Și fura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
e diferită aici, și te simți liber de constrîngeri. Poate decesele de la casa Hollinger au descuiat anumite uși. E păcat că nu-i puteți mulțumi fratelui dumneavoastră pentru asta. — Păi... (Încercam să evadez din logica sinuoasă a lui Cabrera.) Lumea ezită să spună asta, dar tragedia aceea Îngrozitoare a avut partea ei pozitivă. De la incendiul acela, oamenii sînt mult mai atenți la ce se Întîmplă În jur, chiar și aici, În Residencia. S-au făcut scheme de supraveghere a cartierelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
rezolv. Interesul personal, așa sper, i-am răspuns. Estrella de Mar pare s-o ducă foarte bine. De fapt, am ceva mai mulți pacienți cu insomnie. Apropo, a deschis și un club de film? — Asta-i o Întrebare ciudată. (Am ezitat puțin, conștient că În momentul acela ne uitam amîndoi În jos către pat. Dacă vrei să știi, a deschis unul. M-a pus pe mine să mă ocup. De unde-ai ghicit? — N-a fost pe ghicite. Pentru Bobby Crawford, ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
receptor. Dar nu contează, totul e să mă auzi tu! Ascultă-mă cu atenție, Bobo! O vreau pe Clara aici de 1 Mai! Sun-o și spu ne-i c-o aștept neapărat aici, așa cum mi-a promis! Iar dacă ezită, dă-mi mie numărul ei de telefon s-o sun, c-a rămas agenda mea la tine, după cum bine știi! 2. Bobo puse telefonul în furcă și rămase mult timp pe gânduri, așezat pe canapeaua din sufragerie. Patul lui. Cu toate că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
amintise! - îi era soț. — Mulțumesc... dragul meu, rosti ea, găsindu-și cu mare greutate vorbele. Am uitat complet că azi e ziua mea! Domnul Ionescu o sărută din nou, zgomotos, și îi zâmbi prin oglindă. — Sper să-ți placă! Am ezitat mult până să aleg setul, dar ăsta mi s-a părut cel mai de efect! Uite și cerceii! M-aș bucura să porți setul diseară, la restaurant, normal! Clara își duse mâna la gât, pipăindu-și colierul. Nu îndrăzni să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Trece pe lângă ea grăbit, spunându-i cu nu este interesat și încearcă să ignore mirosul puternic al parfumului îndoielnic amestecat cu damful de transpirație dospită și dinți nespălați care-i întoarce stomacul pe dos. Dar prostituata insistă. Hai păpușel, de ce eziți? Sau frontul te-a lăsat fără sculă? Poate a trecut în partea cealaltă, intervine alta cu glas răgușit, mâncat de tutun prost și alcool ieftin. Nici nu ar fi de mirare pe acolo. Imediat răsună câteva râsete înfundate și obscenități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai adăuga și faptul că datorită excelentei sale situații materiale, Smaranda aduna în jurul ei numeroși curtezani, posesori a unor cărți de vizită cu numele unor străvechi familii boierești. Dar pe ea acest lucru o lăsa rece, drept pentru care nu ezita să utilizeze un limbaj adecvat mai degrabă unui gangster atunci când refuza avansurile insistente ale admiratorilor sclifosiți și cu ifose deveniți mult prea zeloși, care dădeau bir cu fugiții luați prin surprindere că frageda frumusețe din fața lor cunoștea argoul străzii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
alb, îngrijit, al zidurilor amplifică lumina. Se oprește o clipă în fața unei vitrine, doar așa, din cochetărie, pentru a-și verifica uniforma, impecabilă de altfel. Trece pe lângă un cinematograf. Afișele puternic colorate anunță un film gen western, preferatele lui, dar ezită să intre. Preferă plăcerea unei plimbări pe sub copacii proaspăt înmuguriți care inundă aerul cu mireasma lor amețitoare. În fața lui, o pereche de tineri împing un landou de unde se aude gânguritul unui copil. Un bondar cu diafane aripioare galbene, zumzăie anemic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
odată albă, dar acum, decolorată, bate către ruginiul frunzelor de toamnă. Holul strâmt, în penumbră, îl întâmpină cu aer răcoros în care se simte miros de busuioc și mentă. Remarcă patru uși, din care două etalează lacăte mari de fier. Ezită un moment, apoi apasă clanța celei din spatele căreia răzbate un murmur neclar de voci și râsete puternice. Așezat confortabil în spatele unui birou ros de vreme, șeful de post, un plutonier în vârstă, se întreține mai mult decât amical cu doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
el vedea, se arăta mai degrabă asemenea unui bătrân gârbovit sub povara anilor decât tânărul subofițer model prezent în fiecare dimineață pe platoul unității, fix la ora 7. Simțise că ceva teribil se întâmplase cu subalternul său și câteva secunde ezitase, gândindu-se cum ar fi mai bine să procedeze. Frontul îi dezvoltase abilități care-l făceau să înțeleagă multe din foarte puține cuvinte, sau chiar deloc. Ori însăși faptul că ocupase cea mai retrasă masă dar aranjase scaunele ca și cum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pentru tine și mai ales știu ce simți și tu pentru mine. Mai stai? Când vii? Întrebarea sună aproape rugător. Deja am terminat tot ce era de făcut. De restul se pot ocupa avocații mamei. Dimineață la prima oră, plec. Ezită un moment, apoi întreabă: Poți totuși să-mi spui ce s-a întâmplat? Nimic, draga mea, răspunde Marius într-un târziu. Doar că zilele acestea au fost un infern pentru mine. Vorbim când ajungi acasă. Te aștept. Mi-e tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
secrete printre spioni și informații care nu pot fi divulgate. Totuși ar fi cam greu de dovedit amestecul germanilor în răpire, toată acțiunea a fost desfășurată de interlopi români care habar nu au de către cine au fost angajați. Înțeleg. Marius ezită un moment lung. Credeți că Smaranda mai este în viață? Cu siguranță. Are nevoie de ea, să afle tot ceea ce îl interesează. Un astfel de caz îl poate ridica în ochii superiorilor, asigurându-i cariera la care se socotește îndreptățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Marius profită să ajungă la viteză maximă. Cu siguranța pistolului mitralieră pusă la foc automat, Manfred iese pe jumătate afară și trage, dar o denivelare a șoselei deviază rafala. Gloanțele împroașcă scântei pe caldarâm chiar în fața mașinii urmăritorilor. Șoferul acesteia ezită, ceea ce face să piardă câțiva metri, dar revine în forță năpustindu-se înainte ca un berbec înfuriat. Așa n-o mai scoatem la capăt, strigă Manfred înghesuindu-se să intre înăuntru. Trebuie să terminăm cu ăștia. O scurtă pauză urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
timp să se bucure de micul lui succes. Bubuitura împușcăturii percutează violent zidurile clădirilor din jur. Urlând animalic, se prăbușește la pământ cu rotula sfărâmată. Următoarea detunătură, face ca țeasta să-i crape ca un pepene copt. Celălalt, văzând figura, ezită câteva secunde. Cuprins de panică, o ia la fugă cu viteză uimitoare. Mai mică totuși decât a celor doua gloanțe bine țintite trase din pistolul lui Marius care se opresc în spatele lui. Manfred se sfârșește iute. Marius își scoate haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sprâncenele groase scormonește neobosit cu privirea împrejurimile. Brusc, se lasă pe vine, cu pumnul înmănușat ridicat deasupra capului ca avertizare pentru ceilalți. Atitudinea lui arată că ceva nu este în regulă. Ascuns în spatele unui zid rămas ca prin minune întreg, ezită să mai înainteze și cercetează dezolantul peisaj cu acel instinct propriu al veteranilor care îl ajuta să presimtă o primejdie iminentă. Nu este timpul pentru acțiuni pripite sau prost gândite. Minutele așteptării încordate se scurg greoi, însoțite de palpitațiile date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
folosind o priză de judo îl aruncă peste cap pe Darie. Lovește scurt cu bocancul, având satisfacția să vadă cum fierul aducător de moarte zboară din mâna dușmanului său. Rapid, Novăceanu se rostogolește către carabina neamțului. Luat prin surprindere, Wilhelm ezită o fracțiune de secundă, de ajuns ca să audă cum este introdus cartuș pe țeavă. Face un pas înainte, dar știe că este prea târziu. Nici nu aude pocnetul împușcăturii. Cade în genunchi, cu brațele încrucișate peste pieptul invadat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
el. Ce e, Romulus? Am primit o scrisoare de la soție. Se așează lângă locotenent fără să spună nimic iar tăcerea lui gravă previne pe Marius de frământarea celuilalt. Pune deoparte arma și cârpa plină de ulei. Și? Vești rele? Păi...ezită un moment, apoi continuă neliniștit. Nu, dar nici bune. Îmi scrie că la Constanța, rușii au făcut liste cu românii de etnie germană. Au trecut și pe la noi acasă iar acum Ileana, nevastă-mea, stă cu frica în sân pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Locotenentul Menzel se apropie cu oamenii lui. Încep să caute minuțios și sistematic eventualii supraviețuitori. Herr Major, am găsit în viață doi partizani. Unul dintre ei nu o mai duce mult. Prea bine. Observă că locotenentul dorește să vorbească, dar ezită să o facă. Mai este ceva, Willy? Cred că ar fi mai bine să vedeți dumneavoastră. Intrigat de aerul misterios al tânărului, von Streinitz îl urmează îndeaproape pe poteca îngustă către capătul celălalt al taberei. Printre copaci zărește conturul întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pătrund în câmp deschis. Instinctiv, se opresc cu toții, fără nici un ordin. Ascunși până atunci în relativa siguranță a pădurii, își dau seama că de acum înainte nimic nu-i mai protejează. Sunt expuși total. Culcați pe marmura albă a zăpezii, ezită pentru scurt timp, ca apoi să reia înaintarea într-un ritm mult mai impetuos. Nu mai au mult. Obiectivul e la cel mult câțiva zeci de metri. În continuare liniște. Nimic nu pare să tulbure calmul acesta sinistru care pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dintre camarazii săi. Niciodată nu se gândise că va face asta și la mormântul iubitei. O ciudată stare de confuzie pune stăpânire pe el, cuvintele sacre devin doar o simplă înșiruire vocală și atunci realizează nepăsător că își pierduse credința. Ezită un moment înainte să arunce cu pământ peste silueta fragil desenată de faldurile pânzei kaki. Își dă seama că a rămas mai singur ca niciodată. Smaranda, prietenii, camarazii, cu toții s-au dus, spulberați ca norii de vânturile mari ale înălțimilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de Asociere a României la Uniunea Europeană și a Acordului Interimar, adâncirea cooperării cu A.E.L.S. (Asociația Europeană a Liberului Schimb), semnarea Parteneriatului pentru Pace cu N.A.T.O. (România fiind prima țară care a semnat acest document, atunci când cele mai multe state europene ezitau), obținerea statutului de partener asociat la Uniunea Europei Occidentale (U.E.O.), precum și participarea activă în cadrul Conferinței pentru Securitate și Cooperare Europeană (C.S.C.E.) la negocierile pentru întărirea încrederii și securității și pentru dezarmare în Europa, la mișcarea de idei pentru definirea
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
Revnic, nu este o rivalitate între mine și N. Manolescu. Îl consider un mare critic, unul esențial pentru literatura postbelică. Nu avem totdeauna aceleași păreri și aceleași opțiuni, și este normal să fie așa. Ca președinte al Academiei Române, n-am ezitat să-l propun, atunci când faptul a fost posibil, membru al Academiei. După 1990, el a intrat în politica activă, eu - făcându-mi toate socotelile - am rămas pe margine. De aici mi-a ieșit reputația (rea, mizerabilă, rușinoasă) de tip apolitic
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
de noblețe al acestui interior. Biroul la care lucra Baconsky aparținuse doctorului Danielopolu". Sancțiunea era așadar remarcabil de blîndă... În vreme ce Petru Dumitriu se stabilise definitiv în Occident, e drept fără a lăsa acolo o urmă foarte prestigioasă, A. E. Baconsky ezită a face un atare pas decisiv. Călătoriile pe care le-a întreprins în Vest se soldează cu o decepție provocată în speță de ceea ce socotea a fi "xenofobismul francez", "suficiența culturală", "penibila autarhie spirituală" a hexagonului. Însingurat, de bună seamă
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
se pregătea să-i distrugă sprijinind gigantul U-North ale cărui produse, așa cum o arăta un studiu secret, erau extrem de toxice producînd leziuni ale țesutului uman. Adversarul numărul unu al lui Eddens devine consilierul-șef Karen Crowder (Tilda Swinton) care nu ezită să utilizeze orice mijloace, inclusiv asasinatul, pentru a opri demersul acestuia în justiție. Cum am spus, povestea nu are nimic spectaculos, intriga este construită cu acuratețe, însă miza lui Gilroy nu cade pe efecte surpriză, și nici pe o critică
Avocatul diavolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8712_a_10037]
-
qu'on devait regarder ce traité non pas comme une paix, mais comme une trêve" și că "le nom d'amis ne convenait pas aux Russes", pe care Poartă nu putea conta absolut deloc 22. Cu toate acestea, Poartă Otomană ezita să întreprindă vreo măsură concretă vizând revizuirea tratatului, situație datorată, potrivit opiniei lui Alexandru Ipsilanti, nepriceperii în treburile publice a marelui vizir Izzet Mehmed pasă, "et à la pusillanimité" care îl caracteriza pe reis efendi, Raif Ismail pașa23. Încerca, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]