4,829 matches
-
final al tainei este îndumnezeirea sa prin înclinația către Dumnezeu. Se îndumnezeiește prin participarea la iluminarea dumnezeiască și nu prin transformarea sa în ființă dumnezeiască”( Sf. Ioan Damaschin: Dogmatica, p. 99.). Prin alcătuirea lui, omul e deci, cea mai complexă făptură a lui Dumnezeu. Două înclinări principale însă se pot lămuri din acest complex, ca trup material și muritor, înclinarea către pământ și lucrurile lui; ca spirit nemuritor, înclinarea către cer și binefacerile lui. După predominarea pe care o capătă în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Această convingere că sensul culturii e în ultim termen un sens religios ne determina să scriem în 1930 (Gândirea, Decembrie, anul X): „Ce este arta decât o schimbare la față pe muntele Taborului? Puterea ei transformă realitatea particulară într-o făptură nouă, în trăsăturile căreia recunoaștem imaginea a ceea ce a fost, dar dogorită cu înțelesuri vaste de lumina misterioasă a înălțimilor. Arta e salvarea particularului în universal, a vremelnicului în etern. Mările își trimit respirația aburoasă văzduhului și acolo sus, ea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
atunci când ea s-a prăbușit în ticăloșia vieții și încă mai mult atunci. Această iubire îndurerată, care trece dincolo de orice motive raționale, e una din tainele adânci ale vieții ce nu-și are prototipul decât în iubirea lui Dumnezeu pentru făptura căzută. Ea e un element paradisiac, care continuă sub imperiul păcatului. Raiul e zona spirituală a iubirii universale. Sub această formă, de perfecțiune lăuntrică a inimii, el ar fi posibil chiar în această lume. Copiii nu urăsc, ei știu să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe aproapele tău ca pe tine însuți, iată ce este esențialul, iată ce este totul fără să mai fie nevoie de nimic: imediat veți ști cum se rezidește paradisul!” Dar Dostoievski știe de asemenea ce adâncă e rana patimii în făptura lumii. Paradisul evanghelic, pe care îl visează, rămâne astfel în domeniul nostalgiei, o nostalgie care în geniul lui se manifestă cu atâta putere încât creează halucinația acestui paradis de o frumusețe fără pereche în arta modernă. De la marii asceți ai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe care îl căutăm? în ierarhia personajelor lui Dostoievski, copiii reprezintă, ca în Evanghelie, treapta cea mai de sus a nevinovăției. Geniul lui descoperă fărâmele frumuseții veșnice în frunzele fragede, în flori, în raze, în păsărele, dar mai ales în făptura fără păcat a copiilor. Lumea noastră nu se poate schimba în icoană a paradisului nici prin bătrâni, nici prin adulți, ci prin acești copii, dacă vor izbuti să rămână copii până la sfârșit. La ei ne trimit bătrânii, care încarnează concepția
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în simplitatea spiritului și în curățenia inimii, care sunt totdeodată caracterele copilăriei și ale sfințeniei. „O inimă ortodoxă înțelege totul”, zice Dostoievski; dar inima ortodoxă e aceea care, în simplitatea copilărească a curățeniei, a regăsit acea natură primordială din profunzimile făpturii și se face una cu ea în iubire universală. Când arta izbutește și ea să stăpânească o asemenea inimă, intuiește cu ochi nespus de vii fârâmiturile frumuseții edenice din lume, le adună cum ai aduna cioburile unui vas de mare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care participă la amândouă și care e genul ambigen sau neutru. Dacă socotim genul masculin ca o teză, iar pe cel feminin ca o antiteză, genul ambigen sau neutru ne apare ca o sinteză a lor. În ordinea vieții, există făpturi de sex bărbătesc și de sex femeiesc; sinteza lor însă, care e categoria androginului, nu există pe plan concret, ci e o ficțiune logică, dacă e vorba de un concept filosofic, sau un simbol, dacă e vorba de o plăsmuire
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ființe cerești, anterioare oamenilor. Din pricină că s-au revoltat împotriva divinității, la fel cu Titanii, au fost pedepsiți despicându-li-se ființa în bărbat și femeie. După mitul platonic, deci, omul în forma lui actuală, căutânduși mereu întregirea ființei într o făptură de sex contrar, e ceva nedesăvârșit, care ispășește astfel o greșeală primordială. Această explicație poetic-filosofică a suferinței, a dramelor și a tragediilor ce se nasc în lume din nepotrivirea sexelor, e dovada uneia dintre cele mai adânci intuiții ale adevărurilor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și echilibrul desăvârșit al celor două principii din viața pământească, sunt îngerii. Creaturi de lumină spirituală, îngerii sunt impasibili. În ființa lor fără prihană nu străbate nici umbra vreunei pasiuni pământești. Ei nu cunosc nimic din uraganele ce biciuie biata făptură omenească, absorbită în antagonismul sexelor de instinctul erotic. E o problemă ce rămâne deschisă din punct de vedere teologic, dacă amorul sau dragostea erotică e de origine paradisiacă sau e o urmare a păcatului strămoșesc. Părerile clasicilor creștini sunt împărțite
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e atât de aproape de setea de moarte încât amândouă se confundă în haosul nebuniei și însăși voluptatea satisfacției are ceva din gustul amar al neantului. Berdiaev are profundă dreptate în considerațiile sale asupra erotismului, când declară că omul e o făptură bolnavă, sub imperiul păcatului. Insuficiența naturii noastre iese cu prisosință la iveală în căutarea fără spațiu și fără frâu a unui alter ego erotic, prin care simțim nevoia să ne întregim ființa. Nesațul voluptății e trandafir cu ghimpi înveninați. Nesațul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Pentru a pătrunde adâncimea strofei care urmează, e nevoie să reamintim că în viziunea mistică a contemplației ceea ce descoperă omul de un preț fără pereche e cunoașterea de sine, e vederea propriei obârșii cerești, e intuirea rădăcinii sale ontologice. Suntem făpturi concrete în timp și în spațiu, dar ca idee trăim din veșnicie în Dumnezeu. Adevărul acesta al existenței noastre ideale metafizice, al nemuririi noastre create, dă perspectivă infinită strofei ce urmează: îngemănând potrivnice silințe, Cobor zâmbind din alba-ntâietate, Din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
androginului e, după cum am observat, un gând de limită extremă. Plăsmuirile artei, determinate de puterea naturală a geniului, culminează în el ca în vârful cel mai înalt al posibilității. Tocmai de aceea sunt puțin artiștii care, idealizând prin analogie frumusețea făpturilor lui Dumnezeu, au izbutit să se ridice până la această regiune a enigmei în care se închide viața omenească de dincolo de moarte. Simbolurile imaginate de ei în zona supranaturală, unde stihia omenească se sfârșește ca să reapară transfigurată în lumina de dincolo
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în desăvârșită puritate a inimii. El vede în ea un sens metafizic; în frumusețea ei, un reflex al frumuseții divine. Aceeași puritate supraomenească se manifestă în hotărârea lui uluitoare de a se căsători cu Nastasia Filippovna. El vede că această făptură alunecă spre dezastrul final și se sacrifică pe sine oferindu-i mâna dintr-un sentiment de milă nesfârșită. Dar între mila lui evanghelică și între pasiunea demonică a lui Rogojin, Nastasia se decide pentru acesta din urmă, care o va
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca sub bolta unei zile înnorate compact, când nu vedem soarele, pe care îl știm dincolo de nori. În ceasul dimineții, am zărit numai luciul zorilor, trimis de dincolo de dunga pământului să împrăștie întunericul haotic și să dezvelească din noapte formele făpturilor din apropierea noastră. Orice dimineață seamănă cu momentul creației. În ceasul amurgului, contemplăm luciul auriu, adumbrit de nu știu ce tristețe și neliniște, trimis pieziș de după cealaltă dungă a orizontului. Razele se retrag treptat de pe fiecare făptură ce asfințește în negură. Lumina s-
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și să dezvelească din noapte formele făpturilor din apropierea noastră. Orice dimineață seamănă cu momentul creației. În ceasul amurgului, contemplăm luciul auriu, adumbrit de nu știu ce tristețe și neliniște, trimis pieziș de după cealaltă dungă a orizontului. Razele se retrag treptat de pe fiecare făptură ce asfințește în negură. Lumina s-a absorbit în adânc și nimic nu se mai vede. Orice amurg seamănă cu sfârșitul acestei lumi Dar inima îngrozită de spaimele beznei vrea soare, soarele marii amiezi, care dogorește ființa toată, care nimicește
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
moarte. Iată motivul pentru care Biserica noastră socotește arta ca un vehicul al revelației și pentru ea a dus dramatica luptă împotriva iconoclaștilor. Ce sunt oare capodoperele culturii europene decât testimoniile acestei tainice atracții de sus? Evident, există și în făptură frumusețe. După doctrina creștină, ea e reflexul fărâmițat în lucruri al unicei frumuseți divine și ca atare, nu e lipsită de atracție. Dar examinând marile creații ale artei, care dau măsura geniului, vom descoperi că suveranitatea atracției n-o exercită
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
au înfruntat Până când te-ai înălțat. Ai crescut mândru sub soare Cu curaj și cu răbdare. Eu sunt tu și tu ești eu Și la bine și la rău! Vei simți în vine o forță sporită fizică, iar în adâncul făpturii o măreață tărie sufletească, necesară înfruntării cu stoicism și împrejurărilor nefaste din viață. O adevărată putere magică! Trepetnicul cel mare (pentru semnele omenești sau ce ți se întâmplă dacă ți se zbate, deodată, un mușchi, o încheietură, o venă etc.
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
văzute cu ochii, / Totuși mereu ca întreg înapoi îndreptate statornic, / Pot să s-arate privirii răsfrânte de fața oglinzii; / Cum lămurire-ai altfel că-s atâta de bine păstrate / Și că trimise-s leit c-un lucru la chip și făptură?"37 Mintea este reprezentată ca oglindă, iar rolul acesteia este dublu: în primul rând reflectă realitatea, dar o și întregește. Ea are rolul de a transforma partea în întreg. Imaginea reflectată însă nu este una rece, obiectuală, ci dimpotrivă, una
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
-l ducă de la statutul de înger până la cel de fiară. Omul are drept de judecată asupra existenței și posibilitatea să "cerceteze cu atenție înțelesul unei atât de mari înfăptuiri, să-i îndrăgească frumusețea, să-i admire măreția"105, fiind singura făptură terestră capabilă de o astfel de cunoaștere. El mai trebuie să-și stabilească propriul său statut, să-și organizeze singur propria existență. Plasat în centrul universului, omul deține toate potențialitățile: "Omului însă, Tatăl i-a dat la naștere semințe ce
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
pentru a descrie proiectul său și pentru a arăta beneficiile pe care le poate aduce știința în urma aplicării lui. Scopul pentru care ar fi trebuit construită "casa științelor" era acela de a asigura un cadru adecvat pentru cercetarea "lucrurilor și făpturilor lui Dumnezeu"135, cercetare ce ar fi dus la "cunoașterea cauzelor și a mișcărilor tainice ale lucrurilor (a puterilor lăuntrice din natură) precum și lărgirea hotarelor puterii omenești pentru înfăptuirea tuturor lucrurilor posibile"136. Pentru împlinirea acestui scop era nevoie de
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
identifică cu cea protestantă a răului radical, teorie potrivit căreia natura este în întregime alterată, harul substituindu-se faptelor pentru a asigura mântuirea umană. În concepția protestantă, nu se discută despre transfigurare, întrucât "faptele sunt ale harului și nu ale făpturii transfigurate". În plus, la protestantism, este vorba de mântuirea individuală, în timp ce în Ortodoxie este vorba de mântuirea colectivă. În prelungirea aceleiași disocieri occidentale între natură și har, protestantismul consideră harul "ca ceva esențialmente exterior naturii umane ce se mântuiește; și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ipostaza juridică, în Occident. Exemplul elocvent al acestei diferențe fundamentale îl constituie învățătura privitoare la Sfânta Fecioară. Dogma catolică a zămislirii ei fără de prihană este expresia acestei teologii naturaliste 11. În schimb, Tradiția răsăriteană vede în Sfânta Fecioară podoaba întregii făpturi, "termenul cel mai înalt al unei pregătiri de a reprimi pe Dumnezeu, care se urmează în generații încă de la cea dintâi remușcare a lui Adam"12. Prin urmare, libertatea Sfintei Fecioare de a primi pe Dumnezeu este primordială; ea nu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
reprimi pe Dumnezeu, care se urmează în generații încă de la cea dintâi remușcare a lui Adam"12. Prin urmare, libertatea Sfintei Fecioare de a primi pe Dumnezeu este primordială; ea nu mai este un simplu instrument, ci cea mai curată făptură care îl primește pe Creator, cea care s-a înălțat spre Dumnezeu peste păcat. Cu siguranță, aici conlucrează și Harul, dar Maica Domnului purcede din lume către Dumnezeu în aceeași măsură în care primește Darul lui Dumnezeu către lume în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Ion Barbu crede că locul întîi în Cetate e al Preotului, celelalte, urmînd, ale învățatului și Luptătorului. Dar, fără îndoială, al patrulea loc îndată după acestea se cuvine Poetului. Lumea ar pierde o podoabă de preț dacă tribul ciudatelor, încîntătoarelor făpturi s-ar stîrpi. În Cetatea Isarlîk, aflată La mijloc de Rău și Bun, sînt versuri în care îl aflăm pe poet ca neguțător de rose, stranii mărfuri: "Deschideți-vă porți mari!/ Marfă-aduc, pe doi măgari,/ Ca să vînd acelor case/ Pulberi
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cei răi plouă primejdiile; foc și pucioasa și un vînt dogoritor, iată paharul de care au ei parte"; versete din Cartea înțelepciunii care evocă pedepse, " Ca să învețe că prin ceea ce păcătuiește cineva, prin aceea se și pedepsește" (Înțel. 11, 16), "făptura, slujindu-Ți Ție, Celui care ai făcut-o, se încordează pentru pedepsirea celor nedrepți" (Înțel. 16, 24), "risipiți au fost, și înspăimîntați amarnic și tulburați au fost de năluciri" (Înțel. 17, 3). Sînt amintite amenințările înspăimîntătoare care figurează în Eclesiast
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]