9,472 matches
-
personajului Mozart (compozitorul), lăsând impresia unui film mental, în care sunt incluse fragmente de pastel. Performanța prozatorului o constituie romanul În căutarea miresei pierdute, comparabil în parte cu Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov. V. cultivă și aici absurdul oniric, ficțiunea realizând relativizarea aspectelor antinomice, pentru a dovedi precaritatea convenției realului. Realitatea pare traversată continuu de o mișcare destinată să proiecteze o punte între contrarii. Se creează un senzațional absurd, care în ultimă instanță aduce destrămarea iluziei prin transformarea elementelor ficțiunii
VELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
ficțiunea realizând relativizarea aspectelor antinomice, pentru a dovedi precaritatea convenției realului. Realitatea pare traversată continuu de o mișcare destinată să proiecteze o punte între contrarii. Se creează un senzațional absurd, care în ultimă instanță aduce destrămarea iluziei prin transformarea elementelor ficțiunii (personaje, evenimente, obiecte etc.) în opusul lor. Protagonistul-narator are o existență ce adună simboluri cu valoare alegorică, privind, dincolo de umorul imediat, dramatismul condiției umane. Un bărbat care își amintește că este căsătorit și are șapte copii poposește într-o seară
VELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
conectându-l cu ezotericul („Cutremură-te pentru misterele ce le porți fără să știi și fii puternic pentru a le putea desluși”). Mierea e o parodie a literaturii șablon, roman politic la limita dintre vis și realitate, construit pe schema ficțiune - nonficțiune, folosită și în următoarele cărți inspirate din contemporaneitate. Nichifor Goreac se întoarce în orașul său, unde totul e „nou” și mereu poate interveni „ceva”. El vrea să scrie o carte despre instaurarea comunismului la douăzeci de ani după acest
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
de sine”. Complotul... este alt exercițiu de imaginație, o farsă unde motivul Vladiei e reactualizat sub pretextul senzațional al unei afaceri. Aici autorul brodează pornind de la un fapt real, cu un personaj ilar, care, scăpând de sub „controlul” guvernului (și al ficțiunii), poate produce haos și de aceea trebuie suprimat. E o lume de automate, de marionete cu creierul spălat, unde „cineva”, Păpușarul, Sforarul-Șef, pune mereu în scenă, voit redundant, aceeași piesă, cu alte măști. Dacă personajele sunt vizionare și acțiunile
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
1975, 2; Ion Vartic, Vladia. Trei comentarii, ST, 1975, 7; Ulici, Prima verba, I, 37-40; Mihai Ungheanu, „Rug și flacără”, LCF, 1977, 17; Nicolae Manolescu, Romane istorice, RL, 1977, 18; Mircea Zaciu, Un roman antipatetic, ST, 1977, 7; Dan Cristea, Ficțiune și istorie, LCF, 1977, 30; Dumitru Micu, „Rug și flacără”, CNT, 1977, 31; Dana Dumitriu, Realitate și iluzie, RL, 1978, 24; Iorgulescu, Scriitori, 257-262; Poantă, Radiografii, I, 55-58, II, 144-147; Stănescu, Jurnal, I, 117-126; Zaciu, Alte lecturi, 33-44; Laurențiu Ulici
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
Tuchilă, Adaptarea la realitate, LCF, 1981, 36; Valentin F. Mihăescu, „Așteptându-i pe învingători”, LCF, 1981, 42; Tomuș, Mișcarea, 273-276; Petru Poantă, „Vladia”, ST, 1982, 3; Livescu, Scene, 194-195; Valentin F. Mihăescu, „Vladia”, LCF, 1983, 47; Mircea Iorgulescu, În captivitatea ficțiunii, RL, 1983, 49; Vlad, Lectura rom., 255-259; Valentin Tașcu, Memoria viitoare, ST, 1984, 2; Ion Simuț, „Memoria”, ST, 1984, 2; Ion Pecie, „Memoria”, R, 1984, 9; Laurențiu Ulici, „1784. Vreme în schimbare”, CNT, 1984, 44; Valentin F. Mihăescu, „1784. Vreme
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
vs imaginație, ideea de exil sau radicalismul ideatic al scriitorilor romantici sunt tot atâtea paradigme semiotice în configurarea și înțelegerea liniilor de forță caracteristice literaturii române din veacul al XIX-lea. Z. și-a încercat talentul și în literatura de ficțiune. Poveste de iarnă (1987) urmărește, pe fondul cenușiu și înghețat al Bucureștilor anilor ’80, zbaterea psihologică a lui Mircea Stere, intelectual rafinat, condamnat la o existență mediocră de sistemul „egalitar” comunist, prins într-o relație fără orizont cu o femeie
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
axează schițele, povestirile și publicistica pe această tematică. Abordarea lirică, atent controlată, face casă bună cu prezența unor elemente oferite de realitate și de cunoașterea îndeaproape a felului în care viețuiesc păsările și animalele pădurii etc. Ritmul prozei este accelerat, ficțiunea stă în marginea miracolului, o nuanță de mister tensionează adesea acțiunea. Protagoniștii narațiunilor, îndeobște puștani, adolescenți, se aventurează în locuri nestrăbătute încă, aparținând unui areal care prinde să se transforme într-un spațiu fantastic, invadat deopotrivă de visurile copilăriei și
ZLOTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290744_a_292073]
-
nimic fără dragoste, JL, 1998, 15-16; Constandina Brezu, Alice Voinescu sau „Voința de a birui”, JL, 1998, 15-16; Gheorghe Grigurcu, Între dragoste și obiectivitate, VR, 1998, 6; Simion, Fragmente, II, 243-245; Dicț. esențial, 897-899; Popa, Ist. lit., I, 320-321; Simion, Ficțiunea, III, 312-324; Virginia Șerbănescu, Alice Voinescu în celula de la Jilava, LCF, 2002, 20; Iulia Popovici, Scrisorile lui Alice, RL, 2002, 23; Virginia Șerbănescu, Doamnă Voinescu, am fost colege, CL, 2002, 7; Carmen Mihalache, Dans în fața oglinzii, ATN, 2002, 9; Vasile
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
cum ar fi epica de spionaj). El știe că ingredientele unui roman polițist reușit nu sunt numai suspansul, inteligența investigației detectivistice a unui caz sau atentul control al materialului factologic. Dorința sa pare a fi aceea de a transforma în ficțiune viabilă o specie a literaturii de consum și, spre deosebire, de pildă, de George Arion, nu mizează pe efecte de ordin parodic, ci acționează în conformitate cu regulile genului. Z. fie inventează „o crimă aproape perfectă”, precum în romanul astfel intitulat (1969
ZINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290740_a_292069]
-
critici, 62-65; Val Condurache, „Dispărut fără urmă”, CL, 1974, 4; Martin, Pro Patria, 161-164, 181-183; Sorin Titel, Două romane polițiste, RL, 1975, 48; Cristea, Domeniul, 305-309; Dumitru Micu, Volume de proză, CNT, 1977, 14; Ioana Crețulescu, Războiul secret: document și ficțiune, LCF, 1977, 36; Virgil Mazilescu, „Dragul meu Sherlock Holmes”, RL, 1977, 40; Dimisianu, Opinii, 131-141; Radu G. Țeposu, „Toamnă cu frunze negre”, RL, 1979, 12; Sultana Craia, Dincolo de creație, LCF, 1980, 23; Sorin Titel, Pasiunea pentru istorie, RL, 1981, 2
ZINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290740_a_292069]
-
având și ea cam aceleași virtuți, pe care istoricul literar le așază în relief la Heliade-Rădulescu, Duiliu Zamfirescu, E. Lovinescu și îndeosebi la Ion Barbu, ale cărui scrisori către Tudor Vianu „trebuie citite ca literatură, ele fiind investite cu farmecul ficțiunii”. Cel puțin la fel de constant este interesul pentru jurnalul de călătorie, în care descoperă un caracter neașteptat de modern prin detașarea de orice canoane estetice, prin narațiune epică sau meditație lirică, notație sociologică sau „reportericească”, situată la hotarul dintre nuvelă și
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
2001, 576; Întoarcerea învinsului. Întâlniri cu Mircea Zaciu, îngr. Aurel Sasu și Mircea Petean, Cluj-Napoca, 2001; Cristea-Enache, Concert, 467-471; Manolescu, Lista, III, 187-197; Nicolae Oprea, Opera și autorul, Pitești, 2001, 131-141; Pop, Viață, 42-55; Popa, Ist. lit., II, 1141-1142; Simion, Ficțiunea, III, 384-408; C. Rogozanu, Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar, RL, 2002, 16; Titu Popescu, O comemorare neconvențională, JL, 2002, 5-10; Mircea Iorgulescu, Monument și document, „22”, 2003, 674; Săndulescu, Memorialiști, 319-324. Al. S.
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
Eminescu-Labiș, 188-200; Marius Pop, V. Voiculescu în amintirea contemporanilor, București, 1989; Florescu, Itinerarii, 13-101; Negoițescu, Ist. lit., I, 301-305; Octavian Soviany, Din „preistoria” poeziei voiculesciene, RL, 1992, 13; Cornel Ungureanu, Abstracție și hierofanie, O, 1992, 16; Aurel Martin, Religie și ficțiune, RL, 1992, 29; Octavian Soviany, Vasile Voiculescu, prozator, CNT, 1993, 22; [Vasile Voiculescu], JL, 1993, 41-44 (semnează Nicolae Florescu, Andrei Voiculescu, Mihaela Constantinescu, Sandu Lăzărescu); Nicolae Manolescu, Vasile Voiculescu față cu Securitatea, RL, 1993, 48; V. Voiculescu. Contribuții buzoiene, îngr
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
în umor, o delicată fructificare lirică a suprapunerilor trecut - prezent, limpezime clasică, glacială, transformând trăirea în ceremonie. Majoritatea așa-ziselor „novele” din Fără titlu, ca și câteva din celelalte volume, aparțin mai mult memorialisticii și biografismului romanțat decât prozei de ficțiune. Amintiri din vremuri (Pagini din viața lui Depărățeanu) compun biografia sentimentală a celui care a semnat culegerea Doruri și amoruri, într-o narațiune convențională, cu elemente factice de senzațional, Blaue Donau dezvăluie momente intime din viața lui Johann Strauss, Din
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
unesc însă registrul grav, observația cvasirealistă și modul secvențial, cinematografic prin care sunt definite cadrele narațiunii. Scrierile captează atenția încă de la primele rânduri, autorul intrând, de cele mai multe ori, abrupt în miezul faptelor. Sunt exploatate unele date ale istoriei recente, limita ficțiunii fiind plasată în imediata apropiere a unor întâmplări reale. Schemele narative simple ilustrează, voit sau nu, ideea renunțării la opacizare și ambiguizare semantică; în prim-plan este situat evenimentul, și nu comentarea, analiza acestuia. Astfel, în nuvela Celălalt asediu, cu
SUCEAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290003_a_291332]
-
diferitelor strategii de reprezentare sunt „variante” ale celei reale, vocile și figurile protagoniștilor par transpuneri ale unor prezențe ușor recognoscibile. Modelul viu facilitează înțelegerea, iar desprinderea de acesta nu presupune alunecarea în fantastic, ci spre o altfel de întemeiere, prin ficțiune, a dimensiunii istorice. În prozele sale își găsesc locul studenți și profesori, militari de toate naționalitățile, foști lideri comuniști îngrijorați de degradarea imaginii lor publice, un combatant din cel de-al doilea război mondial ce vrea să rescrie istoria conflagrației
SUCEAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290003_a_291332]
-
transfigurată a unui eu profund, inaccesibil nici lui însuși, revărsându-se neastâmpărat peste orice intenție artistică, pentru că arta e resimțită dacă nu ca o cenzură propriu-zisă, măcar asemenea unei capcane burghez-mistificatoare în fața transcendenței și a originarului. Alternând reportajul, confesiunea și ficțiunea, romanele și povestirile lui S., prolixe, rar preocupate de construcție, dezvăluie vocația tumultului interior care se transferă în conflicte insolubile, în puternice neliniști ce stârnesc viziuni halucinante, cât și privirea atentă, cu decupaje veriste dintr-o realitate concret istorică. Deși
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
din producția sa anterioară și condiționându-i destinul. Romeo și Julieta, Iuliu Cezar, Richard al III-lea și altele sunt antrenate în turbionul unui proiect generalizat de refacere. Paralel cu fabricarea piesei, „coautorii”, Shakespeare și S., îi întocmesc, cu mijloacele ficțiunii, o Addenda, unde chestiunile de procedură sunt consemnate în pas cu descoperirea și, mai ales, reduse la numitorul metodologic comun: recitirea. Într-un elan de certă ținută borgesiană, „vărul” Shakespeare scrie ca și cum ar citi, eventual ca și cum ar cita. Ineditul Hamlet
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
altora. Din exterior uneori jocul lor poate părea foarte complex, dar printr-o observație atentă se vede caracterul stereotipic și rigid. Unii citesc anumite tipuri de cărți, ca science fiction, dar interesul este limitat și repetitiv. Ei confundă realitatea, cu ficțiunea și visele. Când li se povestește o întâmplare fictivă ei cred tot ceea ce li se spune. Mulți prezintă lipsuri în capacitatea de a înțelege sensul oricărei activități, care presupune descifrarea limbajului vorbit și asocierile complexe (de exemplu: conversația socială, umorul
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
Când li se povestește o întâmplare fictivă ei cred tot ceea ce li se spune. Mulți prezintă lipsuri în capacitatea de a înțelege sensul oricărei activități, care presupune descifrarea limbajului vorbit și asocierile complexe (de exemplu: conversația socială, umorul subtil, literatura, ficțiunea). Există un inconsecvent nivel de motivare pentru a fi implicat în aceste activități, chiar dacă dețin abilitățile necesare. Se pot depista cu ușurință: activități motrice repetitive ce implică însuși persoana sau obiecte; preocupări restrictive, rigide transformate în obiceiuri/rutine; activități academice
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
Animal planet”, “National Geografic” și subiectele sunt disecate până la epuizare. Profesorii au rolul de moderator, de a pastra caracterul științific al dezbaterii, acesta având de multe ori tendința de a luneca spre povestire, imaginația lor depașind granițele dintre realitate și ficțiune. “*” Serate științifice. Prin acestea s-a urmarit consolidarea la elevii pasionați de acest domeniu a convingerii privitoare la capacitatea omului de a dirija dezvoltarea plantelor și animalelor, pe baza cunoașterii corespunzătoare. Exemple de teme: “Metode de trnsformare a eredității viețuitoarelor
Educaţia ecologică în viziune interdisciplinară. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Tanasă Radu Bogdan () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1230]
-
pasională a acestor indivizi este rezultatul unei „structuri endogene” de tip constituțional, caracterizată prin următoarele: o forță pulsională anormală a instinctelor, hiperactivitate, trăiri afective de o intensitate deosebit de puternică, producție imaginativă și interpretativă sau halucinatorie care duc la crearea unei „ficțiuni delirante” de tipul „gândirii dereiste” (E. Bleuler). În cadrul acestor constituții pasionale de factură patologică, M. Dide și P. Guiraud, disting două grupe principale: 1) Pasionalii egoiști Din punct de vedere clinico-psihiatric, această categorie de indivizi realizează tabloul „psihozei revendicative” de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Repere bibliografice: Valeriu Cristea, „Un om în halat vișiniu”, GL, 1968, 22; V. Fanache, „Cui îi bate inima”, TR, 1970, 26; Nae Antonescu, Tradiții culturale, TR, 1973, 41; Aurel Șorobetea, „Soldați fără arme”, ST, 1974, 2; Valeriu Cristea, Documentare și ficțiune, RL, 1973, 51; Vasile Netea, „Virtus Română Rediviva”, „Revista de istorie”, 1974, 7; Ion Oarcăsu, „Virtus Română Rediviva”, TR, 1975, 39; Gavril Scridon, Rădăcini adânci, TR, 1978, 5; Valentin Tașcu, „Virtus Română Rediviva”, „Făclia”, 1978, 9 757; Zaharia Sângeorzan, „Virtus
TANCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
lectura se transformă într-un proces de „însușire/asimilare” (appropriation) și de „înțelegere de sine” (self-understanding). Această fază este posibilă numai printr-o mediere, care diferă de la un cititor la altul. Reynolds (1985) crede că textele teoretice, în calitate de „cuvinte ale ficțiunii”, postulează lumi fictive în care sinele poate fi clarificat, în care cititorul poate sălășlui. Lectura textului este un travaliu prin care „eul” se autentifică, adică își clarifică esența. Dacă în text recunosc doar un „non-eu” și dacă meditația mea se
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]