12,214 matches
-
un dușman. Platon n-ar fi putut să-i fie prieten... Luciditatea lui - în această privință n-are nici astăzi destul de mulți discipoli - îi permite să facă o distincție clară între Socrate și Platon. Are dreptate atunci când separă net ființa filosofului confecționată ca ficțiune pentru dialogurile sale de realitatea istorică a lui Silene cu cucuta. Pe cât de puțin îi pasă de Platon, pe atât de mult exaltă eroismul lui Socrate: curajos, hotărât, virtuos, dispunând de o imensă putere de convingere, cinstit
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Și apoi, el îl socoate la mare preț pe gânditorul care-și afirmă neștiința. Socrate știe un lucru, acela că nu știe nimic. Faimosul scepticism, considerat la Montaigne drept o constantă, de către istoria tradițională a ideilor, face uitat faptul că filosoful optează nu pentru Sextus Empiricus - care ajunge la concluzia suspendării judecății - ci pentru Socrate, convins că știința nu aduce cine știe ce beneficiu în afara obligației de a căuta iar și iar, deci de a prefera căutarea găsirii. Dacă ar fi un discipol
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în Idei, Diogene îi răspunde cu gestul, cu umorul și cu ironia: contra ideii Omului definit un „biped fără pene”, el nu-și cizelează cine știe ce diatribă în trei puncte ci jumulește de pene un pui și-l aruncă la picioarele filosofului idealist, obligat după aceea, inclusiv de teama glumelor de tot soiul, să adauge definiției sale: „și cu unghiile plate”... Felinarul lui Montaigne luminează lumea reală, realitatea fragmentată, diversă, multiplă, unduitoare, ea iluminează fluxul și descoperă fluviul ca adevăr al lunii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Această separare a domeniului acțiunii posibile și a părții incompresibile pe care trebuie s-o acceptăm deschide și ea căi considerabile în vederea edificării unei morale hedoniste. O criză de litiază renală poate fi stăpânită fără probleme cu categoriile formulate de filosofii din perioada imperială. Cu niște limite, desigur, pentru că Montaigne nu ia apărarea celor care legitimează durerea pretinzând că ea ne permite să ne măsurăm și să ne exercităm puterile. Eseurile abordează în mai multe rânduri și problema sinuciderii. în vălmășagul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ține morțiș ca Montaigne să fie considerat evreu de origine portugheză îmarrane) și argumentează: etimologic, Eyquem aparține onomasticii iudaice. Astfel Montaigne fiind evreu și La Boătie de asemenea, asta ar explica prietenia lor... Eseurile ținând de tradiția hermeneutică evreiască, umorul filosofului n-ar fi decât evreiesc îchiar dacă iudaitatea se transmite prin mamă iar mama lui Montaigne era catolică), a trebuit ca perigurdinul să-și ascundă religia iudaică pentru a evita persecuțiile, dar viața intimă și-o petrecea ca evreu get-beget
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu atenție, să revelăm și să scoatem în evidență afirmațiile care nu se contrazic niciodată: religia lui Montaigne e una subtilă, personală. Utilă și la îndemână. Religia unui om liber, deloc mai stânjenit de Cer decât era nevoie... 17. Ex-voto-ul filosofului. Montaigne se revendică de la un catolicism moderat. Expresia îi poate face pe unii să zâmbească... Cum să definești ca moderat un catolicism într-o vreme când războaiele religioase pustiesc Franța vreme de treizeci și cinci de ani, când masacrul de Sfântul Bartolomeu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
înălțării pâinii și a potirului de vin... Este greu să citești Eseurile ca și cum acest om n-ar fi trăit așa; greu, de asemenea, să privești aceste fapte și gesturi ca și cum Montaigne n-ar fi scris niciodată nici un singur rând... Catolicismul filosofului presupune consimțirea la regula jocului, supunerea față de legea comună a țării în care trăiește. Pe pământ musulman, Montaigne ar fi arătat, probabil, fidelitate față de religia lui Mohamed; la Persepolis, ar fi fost mazdeean; la Geneva, cu un veac mai târziu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Gândind astfel, Montaigne evită să se conformeze unui Dumnezeu antropomorfizat care ar vedea tot, ar auzi tot, ar ști tot, și ar vrea tot, până în cea mai intimă părticică a vieții oamenilor... Dumnezeul său ține în mod evident de panteonul filosofilor, situat departe de acela al lui Abraham și al lui Iacob. Respingând această concepție a unei voințe a lui Dumnezeu confundate cu manifestările lumii, Montaigne intră într-o anumită relație cu adepții deismului îtermenul apare de altfel în 1564 în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
suflet nemuritor, cu adevărat evlavios: cum să nu îndrăgești un asemenea model de virtute antică? Ar trebui oare să i-l preferăm pe Constantin, care convertește Imperiul simultan cu propria convertire la creștinism și căruia îi datorăm - Montaigne este singurul filosof al tuturor timpurilor care a spus-o vreodată - autodafăur ruguri, crime, omoruri, violențe, distrugerea unei părți însemnate a cunoașterii și a înțelepciunii antice? Pentru că Eseurile o afirmă: distrugerea bibliotecilor de către creștini a făcut mai mult rău culturii decât toate năvălirile
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Infernul există, că Iulian este de condamnat și că un Copernic trebuie supus persecuțiilor. Straniu Montaigne! în cursul călătoriei sale la Roma, el îi solicită o audiență papei. Evident, o obține. Grigore al XIII-lea își ridică ușor papucul pentru ca filosoful să i-l poată săruta aplecându-se ceva mai puțin ca alți vizitatori. Detaliile contează ele exprimă grade diferite ale iubirii față de aproape... Filosoful supune Eseurile cenzurii Vaticanului. între 25 decembrie 1580, ziua când asistă la slujba de Crăciun, și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
solicită o audiență papei. Evident, o obține. Grigore al XIII-lea își ridică ușor papucul pentru ca filosoful să i-l poată săruta aplecându-se ceva mai puțin ca alți vizitatori. Detaliile contează ele exprimă grade diferite ale iubirii față de aproape... Filosoful supune Eseurile cenzurii Vaticanului. între 25 decembrie 1580, ziua când asistă la slujba de Crăciun, și 20 martie 1581, dată la care Montaigne își prezintă cartea, el vizitează Roma, patria sa mentală, și partea mentală a copilăriei sale. Oficialii cenzurii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
definește printr-un imens efort de a-i lăsa lui Dumnezeu locul său și religia sa: după care, oamenilor le este deschis un imens bulevard pentru ca ei să-și poată exercita acolo libertatea lor. înaintând pe drumul cunoașterii de sine, filosoful progresează pe calea cunoașterii oamenilor în general: analiza sinelui trece prin considerații despre canibalii din Brazilia văzuți la Rouen, despre vrăjitoare arse pe rugurile Inchiziției, despre nebunia lui Tasso vizitat în închisoarea lui din Ferrara; ea presupune considerații asupra procesului
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a spațiului, înclinația lui pentru eternitate, pentru imensitate, pentru infinit mai bine zis. Indiferența sa radicală față de Istorie. Adepții realității îl cinstesc pe Heraclit și mobilitatea sa, faptul că el înscrie orice realitate în flux, mișcarea, așadar timpul și spațiu. Filosoful sumbru nu întreține niciun fel de relație cu Ideile, el știe că lumea e guvernată de Foc și de Trăsnet... Cuplului Democrit care râde și Heraclit care plânge, Montaigne îi preferă filosoful jovial, râzător... Dar când e să aleagă între
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
realitate în flux, mișcarea, așadar timpul și spațiu. Filosoful sumbru nu întreține niciun fel de relație cu Ideile, el știe că lumea e guvernată de Foc și de Trăsnet... Cuplului Democrit care râde și Heraclit care plânge, Montaigne îi preferă filosoful jovial, râzător... Dar când e să aleagă între Heraclit imanentul și Parmenide transcendentul, optează pentru primul. Apărător al râsului și al imanenței, Montaigne recuză creștinismul care plânge, îndrăgește durerea și face din cor un orizont de nedepășit. Adept al fluviului
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
șeminee - ceea ce denumește el cu o expresie devenită celebră odată cu Nicolas Bouvier: folosința lumii... Montaigne nu formulează nici o idee fără experiența autobiografică care o suscită și o solicită, niciodată ca teoretician și întotdeauna ca practician al lumii: acolo unde toți filosofii procedează ca niște autobiografi - ideile nu cad din cer! - el practică politețea față de cititor și povestește de unde-i vin ideile, care anume experiențe le-au dat naștere. Verbul vine din trup, ideea țâșnește din realitate, dicteul viziunii sale asupra lumii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
experimentat cu întreaga lui ființă, a trăit o experiență irepetabilă - hapaxul: o singură ocurență... -, traumatizantă, în sensul prim al termenului dar, ca orice situație limită în care moartea e adevărul cel mai apropiat, eliberatoare a unor forțe arhitectonice. Pentru că Montaigne filosoful s-a născut cu adevărat în ziua când era cât pe ce să moară într-un accident îcădere de pe cal) care a ocazionat una din cele mai frumoase pagini din literatura filosofică a tuturor timpurilor. Suntem în 1568. La Boătie
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în schimb o mulțime de lucruri bune despre chirurgi: aceștia sunt adepți ai materialismului, sunt mecaniciști, raționaliști și nu se pot juca cu cuvintele. Tăcuți, ei operează, amputează, taie, extirpă răul: operațiile făcute de ei au într-adevăr niște efecte. Filosoful a fost în mai multe rânduri pe câmpuri de bătălie și a asistat la demonstrarea talentelor lor: extrag schije, gloanțe de archebuză, pun la loc țesuturile grav răvășite de ghiulele de tun, de răni de sabie ori de vârfuri de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
deveni aceasta odată cu Sigmund Freud. Dar intuițiile mantaigniene asupra psihologiei adâncurilor nu încetează să ne minuneze: inconștientul, pulsiunea morții, idealul eului, sublimarea, catharsis-ul, actele ratate denegarea - oricare ar fi cuvintele pentru a le numi... - îl reprezintă ca pe un filosof, un gânditor dar și ca pe un psiholog, un antropolog desăvârșit. 29. Ființa pentru moarte. Așadar, marea rațiune e trupul. Trupul, adică altceva decât asamblarea sumară de suflet imaterial și de carne concepută ca închisoarea acestui spirit. Concepția lui Montaigne
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
niște dureri deja dispărute, întrucât conștiința și rațiunea nu mai sunt acolo pentru a le da consistență. în schimb a avea de murit, a ști că vei dispărea, a trăi cu acest gând, iată problema. Ca bun elev al stoicilor, filosoful nostru reține că dacă nu putem acționa asupra materiei înseși a realului - inaccesibil - putem interveni asupra reprezentărilor sale - singurele modalități ale realului. A avea de murit, iată o reprezentare. Ni pot decât să mă imaginez murind, și încă: chiar mort
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
clară și răspicată, subînțeleasă sau insidioasă care să susțină această viziune a lumii. Dacă Isus Hristos și Dumnezeu apar discret, foarte discret în această lume populată de greci, de romani și de canibali, Adam lipsește la apel și Eva de asemenea. Filosoful nu împărtășește această ficțiune care stă la baza idealului ascetic occidental. în vreme ce creștinismul celebrează moartea ca pe o ocazie de a elibera sufletul din trup iar suferința ca pe o șansă de a-l imita pe cel răstignit și de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
voluptate, ea dă o mulțime de răspunsuri, toate opuse acestui adevăr care ține de bunul simț. Montaigne se amuză chiar să-l citeze pe Varro, autor al unei ciudate contabilități: la întrebarea: ce trebuie să căutăm noi la urma urmei? filosofii aduc, desigur, unele răspunsuri. Atâta doar că ele sunt prea multe, căci autorul Satinelor Menippee numără nu mai puțin de două sute optzeci și opt - câte școli filosofice există! Or, încă de la primele rânduri ale faimosului capitol intitulat A filosofa înseamnă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și opt - câte școli filosofice există! Or, încă de la primele rânduri ale faimosului capitol intitulat A filosofa înseamnă a muri, Montaigne dă și el una, care-i pare a fi singura posibilă: scopul nostru este plăcerea... Orice ar gândi preoții, filosofii care le cântă în strună, oamenii de rând, unii sau alții, papa, regele, bărbații, femeile, curtenii cei mai rafinați sau țăranii cei mai neciopliți, cititorii lui Platon și adepții lui Augustin, lăudătorii Bisericii și comentatorii Sumei teologice, cărturarii, erudiții și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
muri cu demnitate nimic nu-i mai potrivit ca un trai plenar în așteptarea momentului trecerii 35. Drumețind cu Epicur. Practica hedonistă presupune și o teorie. Unul din momentele majore ale acesteia constă în aritmetica plăcerilor deja prezentă la Epicur. Filosoful Grădinii îndemna la plăcere, desigur, dar nu la orice fel de plăcere și nicidecum dacă ea ar trebui plătită cu cine știe ce neplăcere. Să ne bucurăm dar nu și dacă, pentru aceasta, trebuie să suferim. De unde un elogiu al abstinenței dacă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
totuși, nici chiar evitarea tuturor acestor situații expuse problemelor și deci suferințelor nu te pune la adăpost de necazuri: ar fi prea simplu! Pentru că moartea, boala și alte lovituri ale soartei nu depind numai de voința noastră. „Nisipul din rinichii” filosofului îsunt chiar cuvintele lui) nu ține de bunul său plac. Stă în puterea voinței sale doar reprezentarea răului întruchipat de orice boală. Montaigne nu poate împiedica răul fizic logic, dar îl poate influența și poate să nu consimtă ca durerea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
toți caută peste tot lănțișorul lui de aur pentru a-l trece în inventarul succesiunii. Nu-l găsesc... Ca frate mai mare, Montaigne prezidează partajul. Cere să se deschidă sipetul soției sale: și, într-adevăr, lănțișorul e acolo. Antoinette, mama filosofului, își salvează nora pretinzând că ea a pus acolo bijuteria într-un moment de zăpăceală. Montaigne nu face nicio obiecție, dar cere ca această versiune să fie consemnată de un notar, în prezența celor trei frați... Acestea fiind spuse, nu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]