16,377 matches
-
Al lumii iad mizer în paradis. Cultivă-mă, iubito, ca pe-un sfânt Reîncarnat prin karma-i în profan, Călugăr dezlegat de jurământ Să te iubesc pervers ca un satan. Cultivă-mă, iubito, ca pe-un pom Să înfloresc la geamul tău, să ieși Să mă dorești frumos, iubi-ne-vom, Tu frunza mea, eu floare de cireș. Cultivă-mă, iubito, ca pe-un ghid În taina dezmierdărilor din pat, Să fiu întâiul preot ce-ți deschid Al cărnii-altar și ultimul
CULTIVĂ-MĂ IUBITO de ROMEO TARHON în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365778_a_367107]
-
lăsau porțile deschise, legau câinii, și ne așteptau cu nerăbdare și bucurie. Ei considerau colindul copiilor ca pe ceva magic, ce aducea binecuvântarea gospodăriei și a gospodarilor, sporul în casă, rodnicia ogoarelor, pacea și tihna bătrâneții. Noi ne apropiam de geamul luminat și cântam: Lămâiță portocală, Noi suntem copii de școală Și-am pornit a colinda, Pe la case a ura, Maica Domnului ne-ajută La covrigi și la nuci multe. Ne dați, ne dați ori nu ne dați? La anul și
TRADIŢII DE CRĂCIUN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365775_a_367104]
-
tăblița albastră, prinsă la căruțele lor, pe care scria: „Topoloveni”. Gânduri în ajunul Crăciunului În Constanța e o atmosferă de basm, pomii sunt îmbrăcați în straie argintii de chiciură. Lipsește moș Crăciun dar i se aud clopoțeii în zare... La geamul meu a poposit un pescăruș. Mă privește printre jaluzele. Îl iau ca pe un semn bun și ca pe o veste venită din ceruri... În “dicționarul de simboluri”, după un mit al indienilor din Columbia Britanică, pescărușul era, la începuturi
TRADIŢII DE CRĂCIUN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365775_a_367104]
-
să mă prefac în toamnă Să aduc alaiul ei plin de belșug Dar searbădă le-a fost sărbătorirea Și fără bucurie și fața și simțirea. M-am hotărât să fiu o iarnă tandră Flori de gheață să le-aduc la geam Dar nu m-au așteptat cum aș fi vrut Și cu zăpada împreună m-am topit. M-am prefăcut atunci în vara caldă Cu flori și freamăt dulce de zefir Dar nu m-au așteptat cu drag drumeții M-au
SINDROMUL NETĂCERII (2) POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366110_a_367439]
-
buzoian Erou-monah Fala Mănăstirii Cernica. Cine sunt? Un umil inițiator al Bucuriilor autocreate Moralitate! Salut prieten(i)e. Ce am fost și, cine sunt? Un păstrător de mărunte colecții Autor de cărți Locuitor la bloc Bibliotecă-n casă Flori la geam Gânduri pozitive Cu dragoste de țară Uscând o lacrimă... Referință Bibliografică: Cine sunt? / Dumitru K Negoiță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1922, Anul VI, 05 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dumitru K Negoiță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CINE SUNT? de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366117_a_367446]
-
am urcat în vârful piramidei cu înclinătorul care ne-a creat o senzație destul de ciudată. Ajunși aproape de vârful piramidei, aveam sub picioarele noastre aproape un hau, parcă eram suspendți deasupra unei genune. Andaluza n-a putut să se apropie de geam ca să privească în jos. Când s-a apropiat a scos un țipat de groază și s-a retras imediat, a apucat-o amețeala râului de înălțime. Și pentru noi cei mai curajoși, când ne-am apropiat de geam și am
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
apropie de geam ca să privească în jos. Când s-a apropiat a scos un țipat de groază și s-a retras imediat, a apucat-o amețeala râului de înălțime. Și pentru noi cei mai curajoși, când ne-am apropiat de geam și am privit în jos, au fost secunde când ni s-a părut că piramida se învârtește cu noi. De câte ori am prins curaj să privesc în jos, căutăm instinctiv să mă prind cu mâinile de ceva din preajma imensului perete de
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
mă prind cu mâinile de ceva din preajma imensului perete de sticlă înclinată și golul pe care il simțeau mâinile mi se transmitea în tot corpul. Cutremurata, făceam un pas înapoi și că o chemare a genunei, mă apropiam iarăși de geam privind profund tulburata imensul gol de sub picioare. Cred că eram albă la față și la plecare parcă nu-mi venea să dau crezare tălpilor că pot calcă în siguranță. Paris În ziua în care ne-am hotărât să vizităm hotelul
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
continuă cu o serie de confesiuni mediatizate prin imaginile lumii moderne, aflată în suferință dar supraviețuind cu grație. Sau prin grația unui zeu al amintirii, care devorează esența, lăsând uneori vizibilă aparența. Cititorul este chemat să privească prin ochiul de geam rămas neatins, după confruntări reale și confruntări de idei. „Recunosc că alegi ca un scenarist de elită/...dai naștere la un fel de loterie/a simțurilor...” (Îmi dau seama că nu e simplu) Unele texte fac referire la arta poetului
PREFAŢA LA VOLUMUL „ESPRESSO DUBLU LA HAIFA” de CRISTINA CHIPRIAN în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366121_a_367450]
-
de-acolo voi zămisli în vis poeme din simțămintele pe care le trăiesc cu heruvimii eu voi sta la masă iar îngerii îmi vor cânta doar psalmi ... de mă voi trezi din somnul iernii este pentru că îmi vor bate- n geam nerăbdătoare crengile-surori înmugurite-n soare iar ghiocelul vestitor al primăverii îmi va trimite un sărut în floarea-i albă cu urme de omăt ... iar pe tine iubitule te voi aștepta ca o cenușăreasă sub streașina de stihuri plămădite în verdele
ELEGIE METAMORFOZATĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366132_a_367461]
-
nu-mi ajunge să te am!/Prinzându-te în palme-n răsărit,/ Să mă aștern, de tine-acoperit,/Să te pictez în frunza de pe ram. O, dragoste, câte mi-ai oferit!/ Fără de tine, oare, ce eram?/ Aș privit atâtea nopți la geam,/N-aș fi știut cum e să fii iubit”. („Sonet I”) Pe lângă dragoste, iată, în sonetele de față, găsim și împlinirea ca pe o încununare a vieții:” Tu dai un sens aparte vieții mele, / Mi-ai dăruit albastru infinit;/ În
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]
-
și uite, așa, dacă s-ar construi munți din cojile lor aș construi cel mai înalt vârf de munte din țară! Îmi place luna mai, așa cum este ea, pentru că, în ciuda ploii de-afară și a frigului din casă, aud prin geamul deschis de la bucătărie trilurile păsărelelor și mai ales, ciripitul vrăbiilor din grădinița blocului în care locuiesc și mă încântă. Parcă sfidează ploaia, frigul, și cântă mai abitir ca atunci când este cald afară! Mă gândeam așa: uite domnule, ce unite sunt
FRIGUL ÎN LUNA MAI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366144_a_367473]
-
logodnă, semn evident că va fi căsătorit cu cealaltă viață pentru că are încredere că totul se va repeta și Dumnezeu va răsădi „floarea genezei/și totul se va lua de la capăt”. „te invit iubito la o cafea în rai/prin geamul epidermei privesc adânc prin tine/ și ce frumos ai trupul ales făgăduinței/mai am doar să-mi deșir din encefal/un fir de gând ușor ca o visare.” Mi-a plăcut acest gen aparte de creație al poetului Dan Tipuriță
POEZIA BIOGENETICĂ A POETULUI DAN TIPURIŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366149_a_367478]
-
la piept pe ființa care i-a dat viață și care acum era sloi. Colegii de clasă se uitau când la sicriu, când spre căsuța de unde scoseseră moarta. Era mică, doar cu o cameră și un holișor îngust, cu două geamuri și ele destul de mici, la care, în loc de sticlă, era un celofan zdrențuit. Ce diferențe sunt între unii și alții! Când m-am dus cu lumânarea am putut vedea că soba, două paturi și o masă erau înghesuite în acea încăpere
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366161_a_367490]
-
bărbatul oprit din fumat se întoarce să-și privească chipul în oglindă dar tu erai muza care nu erai în stare să dărui cuiva ceva nici măcar o silabă nici măcar o floare te credeai iubită, dar te iubeai... colecționai aplauze sub geam și farduri amețitoare te cuibăreai pe muntele de minciuni uitând că nu ești vultur... ci o simplă agățătoare, plantă, plantă urcă, urcă, simbioză, de-a pururi și încă o zi. הַר הַבְּדֻי
POEME – ESPRESSO DUBLU LA HAIFA (1) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366125_a_367454]
-
Vremuri autumnale Ne-nlănțuie și ne cuprind veral, Împărățind amoruri ancestrale. Sunt treaz... Privesc la luna ca un scai, Ce poposește peste toți și toate, Te-aștept la ceas de ziuă la un ceai, Să ne întoarcem în singurătate. La geamul meu ești unic felinar, Peste păcate, idealuri, dogme... Mai ard în sobă urme, vagi, de jar, Se împletesc în ale tale forme. Tomnatec, anodin... În cartier, Placid și elegiac, privesc în noapte, Orașu-nconjurat e de mister... Mi-e dor de
SOMNUL ORAŞULUI ( III ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366215_a_367544]
-
în local către o masă liberă sau care se făcea imediat liberă la apropierea noastră și, așezându-ne, vocea aceea sublimă cu inflexiuni din „Sara pe deal“ se mai auzea o dată tunând din adâncul plămânilor, încât tremurau îndelung și periculos geamurile de la vitrină: „Aduceți var și cărămidă, că-i lucrarea mare și pustia adâncă!“ Mai apoi zumzetul crâșmei reînvia și se amplifica treptat, până când nu se mai auzea și nu se mai vedea om cu om, prin aerul acela-ngroșat cu fum
STEFAN DIMITRIU'S POETRY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366225_a_367554]
-
Publicat în: Ediția nr. 1817 din 22 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului SIMILITUDINI... Ca într-o oglindă, mă regăsesc în omul meu de zăpadă... Cât am fost de bucuroasă când „l-am înălțat” pe pervazul ferestrei, El, singurul proprietar al geamului și al inimii mele... Acum, ca și sufletul meu, pare o cetate ruinată și părăsită... Încet-încet și-a pierdut gura - deci, adio exprimare prin cuvinte, a rămas fără nas și fără un ochi și stă aplecat către fereastra mea ca
SIMILITUDINI... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366240_a_367569]
-
și revino-ți! îi zise unul dintre boieri. Cu o mișcare automata, tânărul luă paharul și trase totul pe gât, cu o sete de nedescris. Ochii i se împăienjeniră și se făcu beznă. Se trezi într-o altă încăpere. Lângă geam se vedea clar umbra regelui și a unuia dintre boierii din divan. Când își dădu seamă că tânărul se trezi, regele se apropie de pat și îl întrebă: - Ia zi! Învățat-ai ceva din tot ce ai făcut? Îți pot
DE UN TÂNĂR de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366236_a_367565]
-
lume ce desparte, Cerul de cele lumești Unde este cheia, codul Netrecutelor trecute? Alexandre, taie nodul Funiilor revolute! Leșul sforăie întruna Sufletul e plin de vești: Îți aduce-acasă luna, Dar ți-o ia când te trezești Mi-a bătut în geam lumina Ochii galeș îi deschid Purtător mă simt de vină Pelerin și apatrid. Referință Bibliografică: Visul / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 367, Anul II, 02 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate
VISUL de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361610_a_362939]
-
cu buzele. te ridici din pat sfioasă: o madonă în capelă și ești parcă mai frumoasă cu șuvița-n păr rebelă. dacă vântul duce-n șoapte dorul nostru pe vâlcele, m-oi trezi în miez de noapte ca să pun la geam zăbrele. este-o noapte-așa frumoasă! ceru-i plin cu mii de stele! dacă tot ești rușinoasă, o s ă cumpăr... jaluzele. Referință Bibliografică: în lumină de candelă / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 366, Anul II, 01
ÎN LUMINĂ DE CANDELĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361706_a_363035]
-
Acasă > Versuri > Minipoeme > Haiku > IARNĂ ÎN HAIKU Autor: Nicoleta Mîlea Publicat în: Ediția nr. 366 din 01 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului IARNĂ în HAIKU IARNĂ Soare zgribulit- Ferestre înghețate, Ninsoare în prag. INIMA NINSA Întroienire- Păsări mirate la geam Alb sfredelitor. ALTĂ IARNĂ Foc în ninsoare- Vinovată iubire Sclava pe cruce... RUBIN Alb în feresatră- La gură sobei dorul Prima iubire. INDURARE Smochin fulguit- Recviem în troiene Suspina cerul. NOAPTE DE IARNĂ Înzăpezire- Întunericul urca La primul popas. INIMA
IARNA IN HAIKU de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361707_a_363036]
-
cântându-i-l azi, mai frumos ca oricând, atunci când ninge, chiar dacă mai rar ca altădată, când zăpezile de cândva nu mai sunt, iar atunci când cad, sunt peste țară calamitate, nu nămeți albi de poveste și vis. Crăciunul și gutuia din geam ne fac dor de Adrian Păunescu și de artista basarabeană, Maria Mocanu. Iar Crăciunul și clinchetele, strălucirile și colindele lui cu parfumul fumului cuptoarelor, nucilor și cetinilor ne face dor de Fuego, colindător cu iarna în piept dincoace și dincolo de
ADRIAN PĂUNESCU, FUEGO, MARIA MOCANU. ROADELE HARULUI SE POT USCA DIN FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361695_a_363024]
-
și al tragismului ei neînlăturabil sub finita condiție umană a libertăților umane zăgăzuite. Colindele celor trei artiști sunt plăsmuite din cuvânt prevestitor al scurtării de zbucium, din lacrima contradicției tragice dintre durerile umane și dumnezeești simboluri interiorizate în gutuia de la geam, cu parfum de fruct și de timp, ori din „lumina unui Crăciun”, aprinsă nu atât de greu pe cât se menține, apărată de a nu fi stinsă, de Adrian Păunescu, Fuego, Maria Mocanu...! (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință
ADRIAN PĂUNESCU, FUEGO, MARIA MOCANU. ROADELE HARULUI SE POT USCA DIN FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361695_a_363024]
-
piciorul / într-un saxofon. // Du-te, îmi strigă ciocanul, / du-te, / du-te idiotule de cui de fier, / du-te; / nu vezi că te bat în palma / unui crucificat ? («Ce fel de tren» - SOrd, II, 71). XIV. Treapta „fulgului“ de pe geamul din priveliștea ființei: Măreția frigului (1972). Volumul de poeme, Măreția frigului, publicat de Nichita Stănescu în anul 1972, se dorește, după subtitlul purtat, «romanul unui sentiment»; este vorba, desigur, de un indiscutabil sentiment al întomnării eroului liric, care duce și
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]