4,992 matches
-
Cei câțiva bețivi care așteptau să se închidă restaurantul știau tot ce mișcă în comună. Dacă ne dați două țigări, vă spunem. S-au uitat unul la celălalt și au început să râdă. arătându-și dinții stricați. Am scos din geantă pachetul de B.T. abia desfăcut și l-am pus pe masă în fața celor doi săteni. Au plecat pe zare amândouă camioanele. V-au lăsat intenționat să vă descurcați singure, așa cum s-au descurcat și ei când au venit la ședință
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
inclusiv de la firma "ochiul și timpanul", diplomat etc.: să arate cât de cât bine, să fie corect îmbrăcat, să vorbească 2-3 limbi străine, să-și cunoască meseria... "Delegatul" nu îndeplinea nici una din aceste condiții. În plus, târâia după el o geantă mare, urâtă, de plastic, despre care n-aveam habar la ce-i folosește. După discuția la ambasadă, înainte de a pleca la întâlnirea cu amicul importator, a deschis "diplomatul" și a extras din el câteva cravate dintr-o pânză ordinară de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
din Peru, s-a găsit un alt partener interesat să importe Dacii și cei de la Uzina din Pitești s-au gândit să le vândă pe cele abandonate în vamă. Zis și făcut. Au trimis la Lima un tehnician cu o geantă plină cu plăcuțe noi cu seriile motoarelor și șasiurilor, schimbând anul fabricației. Ghinionul a fost că "delegatul" a fost surprins de autorități în "flagrant" și toată ispravă a trecut cu text și fotografii în massmedia! Între țările de care mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
astfel de prăvălie, deschisă tocmai unde nu mă așteptam, în centrul unui târg de munte, frecventat de numeroși "întreprinzători comerciali" contemporani. Era acolo, pe vremea lui Ceaușescu, o marochinărie care avea o firmă cu adevărat extraordinară: "Atelier la comandă, confecționăm genți diplomat din conlocuitori". (Am fotografiat odată aceasta cumplită firmă.) După câți conlocuitori mișună acum prin acel târg de munte, se vede că majoritatea nu a fost transformată în genți diplomat. Atelierul de marochinărie și-a dat duhul printr-un faliment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care avea o firmă cu adevărat extraordinară: "Atelier la comandă, confecționăm genți diplomat din conlocuitori". (Am fotografiat odată aceasta cumplită firmă.) După câți conlocuitori mișună acum prin acel târg de munte, se vede că majoritatea nu a fost transformată în genți diplomat. Atelierul de marochinărie și-a dat duhul printr-un faliment obișnuit și în atelier au fost instalate rafturi de lemn geluit, pe care stau fotografiile ("piesele", cum le spune un tânăr care le păzește, un tânăr gras și leneș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
minune blondă de acum un secol care te privește provocator, poți să-l cântărești cât de critic vrei pe acest grăsan înțolit la patru ace, cu mustăți ca două tirbușoane agresive. Acolo, în fostul atelier de preparat cetățenii conlocuitori în genți diplomat, te înscrii într-o fostă viață, cu un fost stil de viață și foste idei și foste convingeri, te înscrii în trecut. Sunt acolo tot felul de imagini, în care se închide o uriașă literatură. Îmi amintesc de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
spre Poiana Stânii, și să te întâlnești cu urși care de obicei îți fură mâncarea de la pick-nick este iarăși banal pentru cunoscători, atât de banal încât ultima oară când am văzut acolo o scenă cu urși, o doamnă dădea cu geanta în cap unuia dintre ei, țipând ca din gură de șarpe: „Checul, dă-mi checul înapoi!”. Dar, mai ales, nimic nu e mai banal, pentru absolut toată lumea ca satele românești să aibă ulițe, ca șoselele să aibă niscai turme și
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
doctoranzii. Nu dispun de abonamente electronice la reviste de specialitate, accesibile și pentru studenți, nu au bani și/sau abilități să producă suporturi și să caute resurse electronice pentru cursuri. Desigur, unii profesori ignoră astfel de alternative, își cară vechea geantă diplomat cu manuscrise de la pașopt de la un curs la altul, de la o universitate la alta și dialoghează liniștiți cu veșnicia. Carierele universitare sunt, mai ales pentru cei tineri (asistenți, lectori, conferențiari), „un sport periculos” și mai ales hazardat, dacă nu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
M. Rașcu a evocat (simbolist statornic) provincia, barierele, duminecele, iar acuma, catolic practicat și rigid, este poetul recluziunii melancolice, al sfintelor bucurii bucolice îngăduite ființelor neprihănite, și intră cucernic în salonul de țară al copilăriei, depunând la ușă marea lui "geantă cu volume prăfuite": În salonul vechi de țară am pășit ca-ntr-un altar, Sfiicios, copilăria mă privea de prin unghere. Prins de zid, același ornic urcă-al timpului calvar Și aceleași bibelouri dorm pe-nguste etajere... În acest salon
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe-nguste etajere... În acest salon de țară cu miros uscat de cimbru Ce nepotrivite-s ale traiului cerinți moderne!... În tăcerea ce-l apasă sorb al veacurilor timbru Și-ale ornicului clipe răbdătoare par eterne. Am lăsat la ușă geanta cu volume prăfuite, Cu muncite file pline de trunchiate însemnări, Ca să fiu din nou copilul cu privirile-nsorite, Când neștiutor de toate alergam spre larg de zări. G. V. BACOVIA G. Bacovia moștenește de la Traian Demetrescu sentimentalismul proletar, ținuta de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mea că sunt bine... Vă aduceți aminte În ce an v-au eliberat? Cum să nu? În ’64, pe 13 aprilie. În noaptea dinspre 12 Înspre 13 a venit unu’ Îmbrăcat Într-un halat negru, un fâș de ăla ca geanta aceea a dumneata... Și dimineața s-a suit acolo, că era așa ca o prispă, cum s-ar chema, și un bolovan mare. Și s-a urcat pe bolovanu’ ’cela... Și pe cutare, cutare, cutare, patruzeci de persoane ne-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
După o bătaie în ușă, în camera mea de redactor a intrat profesorul I.D. Lăudat. Venit la rudele băcăuane, a trecut să-mi lase o culegere din studiile sale despre Dimitrie Cantemir, multiplicată la imprimeria Universității. A scos, totodată, din geantă și un dosar cu o recenzie la volumul Ienăchiță Văcărescu. „Nu spun do ut des”, mi-a precizat înmînîndu-mi-o, dar a lăsat să se înțeleagă că ar vrea să apară cît mai curînd. Are - mi a zis - și un mesaj
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dat de organizatori sună destul de complicat), la unitatea de artilerie. Sublocotenentul care sînt s-a simțit mîndru că-l salută maiori și colonei. Din fericire, împieptoșarea asta a durat doar cîteva minute, la sosire și la plecare. Pe stradă, bănănăindu-mi „geanta de funcționar”, m-am simțit integral al „mulțimii anonime”, neînsemnat și cu un început de dezgust. *M-am întîlnit cu „vara lui Cârneci”, care mi-a fost studentă. Grasă, roșie în obraji și cu buzele parcă abia smulse de sub o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
merită observat. Azi, după ce a citit cronica lui Alex ștefănescu din „Amfiteatru”, mi-a spus: „E doar un punct de vedere...” Eu tăcînd, a adăugat: „De altfel, nici nu-mi place unanimitatea...” Am împăturit revista. Pînă s-o pun în geantă, a izbucnit destul de iritat: „însă tînărul ar trebui să știe că charmant nu se pune în relație cu ceea ce e feminin (sic!). Asta m-a învățat, în urmă cu douăzeci de ani, o damă care știa bine lucrurile; fusese și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pahar de vin pe la oameni. Sînt mîndru, dle profesor, că am putut să mă păstrez curat!” V.P. are ochii mici, dantură și veșminte de om care se neglijează, poartă o pălărie cu boruri largi, mai neagră decît sutana și o geantă veche, burdușită cu pîine și cărți. M-am despărțit de el cu un sentiment contradictoriu: de compătimire pentru inima sa îndărătnică, opacă, de admirație pentru cinstea sa sufletească, rară și în rîndurile cinului căruia îi aparține. *Am terminat de citit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cărei acoperiș era din draniță, i-a fixat suma de 160 de lei; altora, al căror acoperiș era din tablă, tare, sume de o mie și cinci sute de lei. „Le-ai făcut și ’mneata după cum ți-au pus în geantă”, i-a zis ea. „Am să ies la marginea satului să văd cît de încărcat pleci de aici...” Individul s-a dovedit surd la vorbele ei... în biroul președintelui Consiliului Popular din Faraoani a intrat o femeie în doliu. E
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
poarta și s-a repezit în fugă la vale spre cei doi. Nedumerit, băiatul a întrebat-o: „Ce s-a întîmplat, mamă?” „S-a întîmplat - a răspuns ea înțepată - că dumneaei (și a arătat spre viitoarea noră) nu știe că geanta are două torți. Am venit să-i arăt!” A apucat de-o „toartă”, Ionică de alta, și tustrei au urcat în tăcere dealul. * Cînd citesc ori aud laude la adresa Conducătorului, ceea ce mă jenează e lipsa lor de măsură. Multe dintre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
stau pe loc ceva mai mult, dar ceasul nu-mi dă răgaz. Mă grăbesc, cu întreruperi scurte la fiecare 20 de metri. Chiar ajuns în stație, calvarul nu se termină: trenul e tras undeva departe, în dreapta. Pe ultimii metri tîrîi gențile aproape împleticindu-mă. Le aburc în vagonul de marfă, plătesc ceferistului bacșișul, apoi mă întorc acasă pentru a telefona copiilor că le-am lăsat lui cutare (urmează portretul). Cînd pun jos telefonul, mîinile încă îmi tremură de efort. *O ascult
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și delicați! În modestia vieții mele, eu mam străduit să-i mulțumesc, dar ei s-au Întrecut! Culmea a fost oferirea unui ceas de mână cu brățară de aur (fabricație germană) la fel cu cel de pe brațul Cateluței. Apoi o geantă de oraș, plină cu toate bunătățile. M-am Întrebat de ce atâta recunoștință? Pe lângă bunătatea lor, au și mari posibilități, câștigă mult cu arta!... I-am plimbat cu funicularul pe vârful Postăvarului, de unde cu greu i-am desprins. Vederea spre Predeal
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
beznă, iar șoseaua plină de gropi. Milițianul întâi s-a uitat la inițiala mașinii noastre ca să știe sigur din ce țară venim, apoi, pe un ton vehement și agresiv, ne-a cerut actele, pe care le-a băgat imediat în geanta lui. După asta ne-a comunicat că am depășit viteza legală cu circa 30 de kilometri pe oră. Ciudat e că n-avea asupra lui niciun fel de aparat cu care să și dovedească spusele, nici măcar un aparat de emisie-recepție
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
parter, lângă lift. A apărut la 11 și 20. Un bărbat scund și slab, părul rar, blond, zâmbetul timid. Obrazul palid, ochii albaștri, mereu umezi. Uniforma albastră era, ca de obicei, mototolită, mâinile Îi tremurau ușor. Se clătina sub greutatea genții grele. A Început să scoată teancurile, le-a așezat pe calorifer. L-am lăsat să-și Împartă marfa, să-și termine treaba. Când se pregătea să plece, am ieșit din Întuneric. L-am salutat, i-am Întins mâna. L-am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
proaspăt ras, ceea ce nu se Întâmpla În fiecare zi. Am intrat, l-am invitat să ia loc. Pe masă, erau pregătite sticla și paharele. Am turnat. I-am Întins paharul. Am ciocnit. N-a Întrebat nimic. Și-a scos doar geanta grea de pe umăr. Apus-o jos, la piciorul scaunului. S-a așezat. Mă privea și aștepta. Nu știam cum să Încep. * De ani de zile mă preocupa un text. Rula În minte În mereu alte variante, dar nu m-am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ajunsese „factor poștal”. Mi-a explicat. Fusese muncitor tâmplar, se Îmbolnăvise de plămâni. A stat mult prin spitale, a schimbat apoi profesia. Nu era ușor să cari zilnic, dimineața și după-amiaza, pe arșiță și ploaie, pe frig și străzi desfundate, geanta aceea grea, plină de ziare și plicuri. Altceva decât la tâmplăria unde nu mai avea voie să continue. Câștigul nu era chiar rău. Destinatarii cărora le aduci o scrisoare sau bani, sau anunțul unui colet Îți dau câte ceva. Într-un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
grija. Vedeți-vă de treburi. Vreau să zic, vedeți bine cum stă treaba pe-acolo, gândiți-vă bine. Poșta, cu poșta se aranjează, n-are importanță. Nu asta să vă fie grija”... S-a Înclinat, stânjenit, mulțumind. Și-a luat geanta, s-a furișat spre ușă. Nu bănuia cât de importantă fusese prezența sa În fiecare și În toate zilele. * BERLIN! numele-oroare al copilăriei. Ceea ce ni se Întâmplase, mie și alor mei, a venit doar dinspre Berlin? Ceea ce am trăit și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și vioiciune. Îl văd cum se oprește În fața vreunei bătrâne sau unui tânăr care Îl Întreabă, probabil, mereu același lucru. Nu se grăbește, stă de vorbă, chiar când Îl rețin mai mult decât ar fi firesc. Pe umăr poartă o geantă totdeauna plină, iar În mână un teanc de plicuri. Începe totdeauna traseul cu casa În care locuiesc. Poate pentru că aici trăiesc mai mulți oaspeți din străinătate, deci scrisorile sunt mai multe. Ziua Începe În jurul orei zece. * Micuța mașină galbenă, parcată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]