9,375 matches
-
ca procurist, iar din 1930 ca director la Editura Cartea Românească. Primele scrieri, încercări în proză, i-au apărut în „Calendarul «Minervei»” din 1926. Tot proză, dar și articole pe teme culturale publică în „Adevărul literar și artistic”, „Munca literară”, „Gloria României”, „Pământul”, „Buletinul Asociației Editorilor Români”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Vremea” ș.a. A îngrijit editarea lucrărilor „Anuarul general al Editurii și Librăriei Cartea Românească” (1937, în colaborare cu Bogdan Varvara) și „Anuarul general al industriei grafice din România” (1938
TONEGHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290225_a_291554]
-
pe el) apoi vorbim de amor, eu arăt o poză”. Disparate în versurile apărute înainte de Suav anapoda, modalitățile umoristice sau, în tot cazul, neobișnuite, bizare predomină aici și în Mașinării romantice, iar în majoritatea celor următoare - La lumina zăpezii (1974), Gloria ierbii (1975; Premiul Academiei Române), Ninive (1982), Prea târziu, prea devreme (1984) ș.a. ori în Ierbar de nervi (1978), care, potrivit declarației autorului, nu ar conține „literatură”, dar se dovedește o carte cu adevărat bună - înlătură aproape cu totul alte modalități
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
Mihai Gafița, București, 1972; Tanit, București, 1972; Mașinării romantice, București, 1973; Muzeul ploii, București, 1973; Carul cu mere, București, 1974; La lumina zăpezii, București, 1974; Negru Vodă, București, 1974; Războiul de treizeci de ani dintre dulăi și motani, Iași, 1974; Gloria ierbii, București, 1975; Istoria unei amfore, București, 1976; Țara lui Făt-Frumos, București, 1976; Poema Patriei, București, 1977; Ierbar de nervi, București, 1978; O oră de iubire, București, 1978; Peregrin valah, București, 1978; Amintiri despre mine, București, 1980; Carte de citire
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
U. iubirea devine soluție soteriologică, numeroasele poeme construite în jurul acestui nucleu tematic venind să reducă anxietatea provocată de excesul imaginilor centrate pe reflectări ale cataclismelor (Stele albe se-aprind, Visul de aur, Atât de suavă, Bântuiam universul). Poezia Unde ești, glorie, rezultat al sintezei influențelor - mai evidente fiind cele preluate din Ecleziast și din Vita nuova a lui Dante -, se remarcă prin acuratețea adaptării la contextul modernist, poetul găsind actualizarea optimă a substanței lirice tradiționale: „Unde ești, glorie și vanitate, / unde
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
Poezia Unde ești, glorie, rezultat al sintezei influențelor - mai evidente fiind cele preluate din Ecleziast și din Vita nuova a lui Dante -, se remarcă prin acuratețea adaptării la contextul modernist, poetul găsind actualizarea optimă a substanței lirice tradiționale: „Unde ești, glorie și vanitate, / unde, iubito, ai dispărut / cu picioarele tale ce sprijineau universul / unde-ai plecat, ce drumuri ai mai bătut, / ce gropi aprinse ai sărit, / pe unde ai mai plâns cu pumnii în gură?” Obstinația de a păstra formula odată
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
la Redacția publicațiilor pentru străinătate (1971-1973), „Flacăra”(1973-1974) și „Luceafărul” (1974-1980). A fost bursier în Franța și în Republica Federală Germania (1979, 1980, 1981). Publică primele versuri la revista „Amfiteatru”, în 1967. Debutul editorial îl reprezintă volumul Mic tratat de glorie (1973; Premiul Uniunii Scriitorilor). La începutul anilor ’80 ia atitudine împotriva politicii opresive a partidului unic și a autorităților totalitare ale vremii. Demersul lui avea să se radicalizeze rapid, odată cu reacția severă a autorităților. Demisionează din Consiliul Uniunii Scriitorilor, din
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
aluzivă, recursul la alegorie și parabolă, la metafora substanțializată, procedări susținute de iscusința tehnică, alimentată de erudiție și de naturalețea referințelor livrești. De fapt, catalogarea rămâne valabilă mai ales pentru prima etapă, în care se înscriu volumele Mic tratat de glorie, Cântec de trecut Akheronul (1975), O zi în natură și Uneori, plutirea, ambele apărute în 1977 și distinse cu Premiul Uniunii Scriitorilor. O adevărată „schimbare la față” a expresiei lirice are ca reper volumul Respirație artificială, apărut în 1978. Tranziția
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
în raport cu excelența „mijloacelor”, observație aparținând tot lui Nicolae Manolescu. Primele patru volume sunt, sub mai multe raporturi, net diferite între ele, fiind articulate sub formă de „cicluri autonome, geometric rotunjite, programate calendaristic pe etape” (Valeriu Cristea). În Mic tratat de glorie poemele sunt ca niște definiții lirice. Unele se pot cita în întregime: „eu vin către voi tulbure și bolnav/ clătinându-mă de porunca pe care o port/ apropiați-vă cu ochii în palme// precum cerșetorii cu degetele arse/ de monedele
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
factură epopeică și vag mitologizantă, structurat de obsesia dispariției, scrise în versuri lungi, albe, par dacă nu bolovănoase, în orice caz aspre, austere, severe și, totodată, bogate semantic, afectând o alcătuire narativă, de fapt o consistentă concatenare de imagistică simbolică: „gloria și orgoliul nopților mele zăbrelite cu trestii/ akheronule nu vrei să-mi tai încă preatimpuria cale / din când în când vocea ta mă împresoară ca pe un vânat: / rămâi! rămâi! akheronul meu e mereu lângă tine, / întâmpinarea florilor de gheață
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
Sarcasmul vizează în special două categorii de fenomene: manipularea individului în unele din societățile moderne, distrugerea personalității, domesticirea, îndobitocirea; și rolul poetului, cu lupta lui, adesea disperată, contra celor care-l disprețuiesc sau ucid. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Mic tratat de glorie, București, 1973; Cântec de trecut Akheronul, București, 1975; Martori oculari (în colaborare cu Eugen Seceleanu), Iași, 1976; O zi în natură, București, 1977; Uneori, plutirea, București, 1977; Biografia debuturilor, Iași, 1978; Respirație artificială, Cluj-Napoca, 1978; Pasaj de pietoni, București, 1979
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
bilingvă, tr. Marcel Corniș-Pop, pref. Ion Bogdan Lefter, București, 1999; Tânărul Ulise, pref. Mircea Mihăieș, Iași, 2000. Repere bibliografice: I. Negoițescu, Debutul unui poet, ARG, 1972, 2; Dana Dumitriu, Când înfloresc poeții, RL, 1973, 38; Adrian Popescu, „Mic tratat de glorie”, ST, 1973, 23; Nicolae Prelipceanu, „Mic tratat de glorie”, TR, 1973, 39; Piru, Poezia, II, 510-513; Ulici, Prima verba, I, 27-31; Dan Laurențiu, Utopie erotică, LCF, 1977, 8; Florin Manolescu, „Uneori plutirea”, FLC, 1977, 12; Ion Stratan, Chipul de prisos
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
1999; Tânărul Ulise, pref. Mircea Mihăieș, Iași, 2000. Repere bibliografice: I. Negoițescu, Debutul unui poet, ARG, 1972, 2; Dana Dumitriu, Când înfloresc poeții, RL, 1973, 38; Adrian Popescu, „Mic tratat de glorie”, ST, 1973, 23; Nicolae Prelipceanu, „Mic tratat de glorie”, TR, 1973, 39; Piru, Poezia, II, 510-513; Ulici, Prima verba, I, 27-31; Dan Laurențiu, Utopie erotică, LCF, 1977, 8; Florin Manolescu, „Uneori plutirea”, FLC, 1977, 12; Ion Stratan, Chipul de prisos, AFT, 1977, 3; Nicolae Manolescu, Poezie intelectuală, RL, 1977
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
lui Friedrich Dürrenmatt), sunt cele din volumul Moscuna (1975). Piesa titulară e o narațiune pseudopolițistă, un fel de replică parodic-fantastă la Emil și detectivii de Erich Kästner, cu accente inteligent satirice. Și celelalte povestiri (Mario Martin, Un sandviș cu șuncă, Gloria doctorului Odel ș.a.) combină ingrediente bine administrate: umorul negru, observația moravurilor dublată de satira caustică, recursul la fantastic, miraculos, la panoplia literaturii SF etc. Cu Pegasul troian (1976) V. inițiază exploatarea unei zone care avea să îi aducă un oarecare
VASILIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
Părăsit, personajul va încerca să revină la convențiile firești, dar nu va mai găsi pe nimeni și nu va recunoaște nimic, ca într-un fel de amnezie. „La anii treizeci...” este cel mai interesant roman erotic al lui U., după cum Glorie (1987) este unul al vanității omului de a-și închipui că e divin. Ca într-un déjà vu al realităților paralele, unde indivizi banali se confruntă cu eroi generici „așteptați”, scriitorul provoacă iar, prin arsenalul schimbărilor, într-o poveste despre
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
și se încearcă o falsă intrigă de policier: descifrarea enigmei legate de caseta portocalie a Micului Nogai, între plictiseala de a găsi piatra filosofală, de a fi nemuritor și îndrăzneala celui ce se amăgește absurd cu „tentația unei clipe de glorie”. Și Memoria (1983), ca temă în conexiune cu „La anii treizeci...”, este o carte care îl reprezintă pregnant pe U. și pendulările lui între revelație și taină. Autorul reconstituie afectiv evenimente de după primul război mondial, „încredințând” unor personaje din Așteptându
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
Vladia, București, 1982; ed. pref. Dan Silviu Boerescu, București, 1997; Memoria, Cluj-Napoca, 1983; ed. Constanța, 2002; 1784. Vreme în schimbare, București, 1984; ed. pref. Alex. Ștefănescu, Iași, 1999; Stăpânirea de sine, București, 1986; ed. pref. Dan Silviu Boerescu, București, 1999; Glorie, București, 1987; ed. pref. Ion Simuț, Pitești, 2002; „La anii treizeci...”, București, 1989; ed. (Pentimento), București, 2000; Complotul sau Leonard Bâlbâie contra banditului Cocoș, București, 1990; ed. București, 2003; Navigare, București, 2001. Traduceri: Ettore Capuano, Poema d’amore. Opt sigilii
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
București, 1973, Pan Wolodyjowski, pref. trad., București, 1974, Potopul, I-III, pref. trad., București, 1977, Hania, București, 1986, Paznicul farului, îngr. și pref. trad., București, 1987 (în colaborare cu Teodor Holban), Familia Polaniecki, pref. trad., București, 1987, Pe câmp de glorie, pref. trad., București, 1992, Prin pustiu și junglă, pref. trad., București, 1992, Quo vadis, pref. trad., București, 1993; Slawomir Mrożek, Teatru, pref. trad., București, 1986, Dragoste în Crimeea, București, 1998, Croitorul și alte piese, pref. trad., Iași, 2002; Zygmunt Krasinski
VELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
te-aș fi ales eu oare? De ce mă lași acuma? Te smulgi și te dezlegi? Tăiat în jumătate și-n pulberea zdrobirii, / Cum am să port eu singur poverile iubirii?” Când se împlinește prin înfrângerea cărnii, prin asceză, prin transsubstanțiere, „gloria iubirii”, în înțelegerea sonetistului inspirat de Shakespeare, „nu este îmbuibarea, / Ospețe de săruturi, orgii de-mbrățișări, / Ci dorul lung și taina-mpletită cu-așteptarea”; iubirea „nu stă-n trup, stăpână a cărnii și-a plăcerii”, ea e „sfințită de marea-i
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
atâtea daruri. Și nici altul care să-l întreacă în modestie. [...] Când au venit încercările, Mircea Vulcănescu le-a primit senin și încrezător; într-un anumit fel, misterios, se integrau vieții lui religioase. În câteva zile a pierdut tot: avere, glorie, situație socială și academică, familie, libertate. Dar a rămas același. Nu s-a îndoit și nici n-a tăgăduit, a continuat să mărturisească, cu aceeași senină fermitate, credința și încrederea lui de totdeauna. Ce știm cu toții ne e de ajuns
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
tot spre cel ce a inițiat proiectul: „D. Haret a făcut din ziua de 10 Mai o zi de sărbătoare pentru Întreaga suflare românească, de la copil până la bătrân... D. Haret este singurul ministru care a făcut ca zilele ce amintesc gloria neamului nostru să fie sărbătorite cu un deosebit fast” . Un an mai târziu (1900), Revista Societății Corpului didactic din județul Neamț descria În paginile sale serbarea organizată cu prilejul aniversării zilei naționale a României. Programul oficial anunța desfășurarea festivităților În
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
a Olteniei, Noua Revistă Pedagogică, precum și revista pentru elevii școlilor primare Școlarul (Alexandria) punctau În paginile lor, prin diverse articole, importanța evenimentului. Într-una din reviste, ziua de 10 Mai era văzută drept: „Cununa tuturor sărbătorilor naționale pentru că ne amintește gloria străbună și bărbăția neamului nostru... ne amintește momentul cel mai Însemnat din viața poporului român, când marele Căpitan, regele Carol și conducătorul Armatelor române, după victorii strălucite repetate pe câmpiile străine Împreună cu mama răniților viteji, În fața Altarului și Înaintea Dumnezeului
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
să vedem cel puțin două elemente cultice: mai întâi, obligativitatea imaginii interzise a divinității, potrivit canoanelor artistic-spirituale (A. Besançon, 1996, p. 36, precizează, cu exemplificări din panteonul grec: Corpul zeilor posedă, prin natura sa, o constantă de frumusețe și de glorie ... El poate să devină invizibil pentru oameni ... Ascunzându-se de ochii muritori, el îi protejează. Fiindcă pentru greci, ca și în Biblie, a-i vedea pe zei în față poate fi mortal); în al doilea rând, credem că este vorba
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
în versurile din următoarele două decenii - O casetă cu șerpi (1970), Bunica se așază în fotoliu (1971), Sufletul obiectelor (1972), Trecătorul de demult (1975), Iepuri și anotimpuri (1976), O nuntă de cenușă (1977), Un potop de simpatii (1978), Copleșit de glorie (1980), Prognoză meteorologică (1981), Întrebare retorică (1983), Numai dulceața porumbelor (1985), Tango și alte dansuri (1989), Visul vine pe scara de servici (1992) -, unde se fixează formula caracteristică a poetului. Trei sunt elementele specifice acestei faze. Mai întâi, „îmblânzirea” obiectelor
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
București, 1970; Orologiul, București, 1970; Bunica se așază în fotoliu, București, 1971; Sufletul obiectelor, București, 1972; Trecătorul de demult, București, 1975; Iepuri și anotimpuri, București, 1976; O nuntă de cenușă, București, 1977; Un potop de simpatii, București, 1978; Copleșit de glorie, București, 1980; Prognoză meteorologică, București, 1981; Amintirile unui fost corector, București, 1982; Întrebare retorică, București, 1983; Caligrafie și culori, București, 1984; Numai dulceața porumbelor, București, 1985; Suvenir, pref. Gheorghe Grigurcu, București, 1986; Viața mea la țară, București, 1988; Tango și
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
Eseuri, 209-215; Raicu, Critica, 294-296; Alexiu, Ideografii, 155-157; Felea, Aspecte, I, 127-130, II, 75-84, III, 60-66; Dorcescu, Embleme, 144-148; Poantă, Radiografii, I, 131-137, II, 52-55; Raicu, Practica scrisului, 322-325; Alboiu, Un poet, 102-103; Grigurcu, Poeți, 464-468; Al. Cistelecan, „Copleșit de glorie”, F, 1980, 9; 1; Cristea, Faptul, 96-99; Lit. rom. cont., I, 647-650; Negoițescu, Alte însemnări, 134-138; Raicu, Contemporani, 111-114; Victor Felea, Petre Stoica - 50, TR, 1981, 9; Tomuș, Mișcarea, 115-122; Mircea Scarlat, Registre, notații, inventare, RL, 1982, 6; Dana Dumitru
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]