5,849 matches
-
ochii. Tot corpul Îi era acoperit de șerpi albi. Senzația dezagreabilă era provocată de zecile de șerpi care i se Încolăceau În jurul gleznelor și Îi alunecau printre picioare, peste piept. Ceva rece alunecă pe fruntea sa. Închise ochii, simțind cu groază cum șarpele i se mișcă pe față, În jos spre nas, apoi pe buze, Îndepărtându-se În cele din urmă. Ascultă sâsâitul reptilelor, gândindu-se la cât de otrăvitori spusese Beth că sunt acei șerpi. Beth, unde era Beth? Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dar curajos. Zâmbi: — Mi-ai salvat viața, Norman... — N-am mai stat să mă gândesc, spuse Norman. Pur și simplu am făcut-o. Și Îi povesti cum, când o văzuse afară, cu norul Învolburat de sedimente apropiindu-se, simțise o groază ancestrală, ceva din memoria Îndepărtată. — Știi cum a fost? Mi-a reamintit de tornada din Vrăjitorul din Oz. Când eram copil, tornada aceea m-a speriat teribil. Nu mai voiam să se Întâmple din nou. Apoi Își zise: „Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pe care n-o putea atinge și nici vedea. O forță amorfă și abstractă care o amenința. Și, pentru a se apăra, Împrejmuise habitatul cu explozibile. „Halal apărare“, Își zise Norman. Doar dacă nu voiai, În secret, să te sinucizi. Groaza inspirată de situația critică În care se afla se contura tot mai clar În mintea lui Norman. — De data asta n-o să-ți meargă, Norman. N-am să-ți permit să-mi faci vreun rău. Beth apăsa pe tastele consolei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pot stîrni decît mirare și spaimă? Se spune că omul le înțelege abia atunci cînd nu le mai poate împărtăși nimănui. Iar cei ce se întorc totuși de acolo, din zona de cumpănă a întelegerii, păstrează un secret ca amnezia groazei capitale. Trăiesc de formă cu zîmbet dureros schimbîndu-le colțul sufletului, cu ochii mari, deschiși asupra secundelor rămase.“ Și are dreptate să i-o spună. Clătinat din temelii, cînd pe o creastă a ideii, cînd pe alta, ca între valuri, înțelegi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
găsească, oricît de puternică iar fi lumînarea, nici oameni, nici zei. S-a molipsit de boala ce a exterminat eroii și a destrămat imperii surpînd cetățile lor. S-a văzut numai și numai pe sine tulburînd limpezimile și lăsînd loc groazei și angoasei de a trăi. Știe că nu în infinit se îneacă omul, ci în el însuși, ca într-o baltă căreia nu-i vede malul. Ea murdărește tot. Chiar și pierderea ființei iubite. Devine suferința propriei știrbiri. Îi e
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
aberație”-spune vocea. „-La ce e bună inteligența dacă nu poate ocupa tot?” Cugetă îndelung asupra celor spuse și simte încet, încet cum o vulcanică putere urcă în el. Adoarme aproape fericit și visează ceva straniu care-l umple de groază. A doua zi se repede și scrie despre Personajul V. care, rănit de lume trăiește o viață obscură, absolut normală, ascunzîndu-și cu grijă dușmăniile; alungîndu-le. Și Personajul V. trăiește singur îngropînd în el toate replicile pe care ar dori să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cîțiva milimetri degetele. Cunoscutele inamiciții îl fac să intre în cercul bănuiților însă distanțele mari ce-l despart de locurile asasinatelor îndepărtează orice suspiciune. V. tînăr, privind la ochii Doctorului care parcurge textul îți retrăiești, la rîndu-ți, visul. Presimți cu groază cum controlul tău se pregătește s-o ia razna. Te vezi înnebunind și știi că atunci vei fi pe jumătate mort rătăcind prin viață ca printr-un astfel de vis. Iar sunetele pe care le scoți în somn nu pot
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
să ucidă persoane nevinovate. Din ce în ce mai multe. Cu zecile pe noapte. „-Ce murdărie zace în tine!”-exclamă Doctorul și replica asta îl întristează pe V. Acolo era doar un artificiu căci unor cititori le place mult sîngele. Personajul V., epuizat de groaza buletinelor de știri, se supune unei ședințe de exorcism. Dar acolo se petrece ceva straniu care transformă materia însăși. Preoților li se revelează că Justițiarul este viața gemă, că singurul mod de a scăpa de vicisitudinile lui e de a
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nopților. Și pentru ce toate acestea de parcă au murit legile sufletului? De acum n-am să mai răspund chemărilor în care toate suspinele dragostei au apăsat peste tâmplele dureroase ale tăcerii prin mine și tainele oarbe ce mi-au schingiuit groaza singurătății. Acum totul pare sfârșit. Nu-mi amintesc decât de fuga eului meu. CELULA ORBITĂ A DRAGOSTEI Nu pot împiedica noaptea să nu-mi ofere surprizele ei. Ea are acel dram de iubire ce ar putea să te facă să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nebunia înecată-n niciunde... Și-n droguri spintecate de negura unui vis, m-ai învitat într-o nebuloasă destindere cețoasă de timpuri. Înlăuntrul sufletului meu, doar ghearele nopții de trupuri grăbeau moartea eului, ce nu va fi îngropată în aceată groază absentă, așezată peste prima ninsoare... Ce nu va fi îngropată până când nu-mi vei spune de iubitele cu flăcări de spume ce mai locuiesc pe această plapumă decapitată a spiritului ce-ți naște și-n mâine o viață de-a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
săruturile imposibile ale vremii. Gesturi furate în cuvintele întoarse pe dos ce bat cu pumnul în uși... Tresar în fața unui înger cu ochii și trupul bărbatului iubit, și-mi smulge otrava pregătită pentru toate speranțele mele astfel încât până târziu O groază în noapte se lasă; Cuvintele tale îmi arseră sufletul, mângâierile tale mi se păreau ploi de toamnă în care spaima mi s-a părut mult prea tristă... Acum pot înțelege de ce cuvintele îmbătrânite ale Bibliei îmi adunaseră sufletul mort pentru
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cântului. El, purificarea agonică, a unui timp plin de lumi încremenite-n Zările tainelor sângerânde. 6-11-2001 CORABIA ÎNTINSĂ DE MOARTE Ea devenise cu timpul suflet de sânge din care nopțile înfometate-n mângâierile vânturilor îi pătaseră peste pleoapele coapselor toată groaza întunericului nins peste o viață-rană de stele cuibărită-n două brațe, corabie întinsă de moarte... Ea devenise dragostea asociată-n ființe de fum și-n tălpi de cuvinte din când în când deschise piepturi de lacrimi să poată pleca măcar
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
au pus-o pe scaunul electric. Sau ceva de genul ăsta, a povestit Helen încântată, nefiind genul de persoană care să lase vreodată detalii insignifiante și enervante precum faptele reale să intervină în procesul de relatare a unei povești de groază strașnice. Sau poate că doar au închis-o sau cam așa, a recunoscut ea fără prea mult entuziasm, lăsând finalul frazei în suspensie. Oricum, asta ai și tu? m-a întrebat ea veselă, revenind la subiect. Noroc că nu stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cam la un nivel de un milion de decibeli. M-am întrebat dacă dormise vreun pic. Am hrănit-o. Apoi m-am băgat din nou în pat. Am adormit la loc, dar peste câteva ore am sărit din nou îngrozită. Groază care nu avea nici o legătură cu tapetul în stil Laura Ashley plin de flori exuberante, cu draperiile sau cu plapuma care mă înconjurau și pe care abia reușeam să le disting prin întuneric. Groaza venea din faptul că eram în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ore am sărit din nou îngrozită. Groază care nu avea nici o legătură cu tapetul în stil Laura Ashley plin de flori exuberante, cu draperiile sau cu plapuma care mă înconjurau și pe care abia reușeam să le disting prin întuneric. Groaza venea din faptul că eram în Dublin, și nu în apartamentul meu din Londra, alături de prea iubitul meu James. M-am uitat la ceas - era (da, ați ghicit) patru dimineața. Ar fi trebuit să mă consolez cu gândul că aproximativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rândul. În orice moment, cel puțin una din noi era trează. Deși similitudinile se opreau aici fiindcă eu, una, nu puteam să spun - cel puțin nu cu sinceritate - „E ora patru și totul e în regulă“. Stomacul îmi tresălta din cauza groazei. Nu-mi venea să cred că eram în casa părinților mei din Dublin, și nu în apartamentul meu din Londra alături de soțul meu. Mi se părea că trebuie să fi înnebunit de plecasem din Londra și-l lăsasem pe James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
chestionat-o în detaliu, dorind să știm dacă fusese martora vreunei încălcări a drepturilor omului în Ungaria. Chiar e adevărat? Sunt nevoiți să poarte haine din materiale reflectorizante și pantofi cu tălpi ortopedice? am întrebat-o cu ochii măriți din cauza groazei. În timp ce Margaret, ca întotdeauna plină de spirit practic, a vrut să afle care era rata de schimb pentru un pachet de gumă de mestecat. —De câte pachete aș avea nevoie ca să cumpăr o casă? Pe cuvânt, fata asta era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Nu știam decât că, atâta timp cât fuseserăm căsătoriți, ceea ce ne ținuse pe linia de plutire fusese salariul lui. Deci acum aveam să fiu săracă. Mă simțeam de parc-aș fi ieșit pe un balcon și dintr-odată aș fi realizat, spre groaza mea, că nu mai aveam nimic sub picioare. Nimic altceva decât un gol nelimitat, un vid prin care să cad. Gândul de a nu avea bani era înfricoșător. Mă simțeam de parc-aș fi fost un nimic. Că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai bine de plăcere admirându-mă în cabinele de probă. Duse erau zilele alea! Ați fi uluiți ce diferită e viața atunci când ai atârnat de piept un copil. Libertatea de mișcare e teribil de îngrădită. Ca să nu mai pomenesc de groaza care mă măcina ca nu cumva cineva să se lovească de Kate și s-o rănească. Sau, și mai rău, s-o trezească din somn. Ziua petrecută în supermarket nu fusese deloc rea, fiindcă avusesem de-a face cu mame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
secret. —Claire, tu ești atrasă de Adam ăsta? m-a întrebat Laura îngrijorată. Am observat amuzată cum Adam trecuse în doar câteva minute de la „Superbul Adam“ la „Adam ăsta“. — Sigur că sunt atrasă de el, i-am răspuns râzând de groaza care se citea pe chipul Laurei. E delicios - sau n-ai sesizat? — Recunosc că e arătos, mi-a spus ea cu prudență. Dar ce știi despre el? — Știu că e drăguț și că mă face să mă simt deșteaptă, frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fost așa de irațională. —Chiar ai fost irațională, a fost el de acord. Însă mi-e frică, i-am mărturisit cu tristețe. —De ce? m-a întrebat el părând mai puțin feroce. — De, de, de... de tot, am spus. Și spre groaza mea, ochii mi s-au umplut de lacrimi. N-am făcut-o intenționat. Jur. Eram la fel de șocată ca și el de neașteptata mea umezire oculară. —Scuze, am spus trăgându-mi nasul. Nu fac asta ca să fii drăguț cu mine. Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sunase ca să-mi ureze noroc. În plus, voia să știe dacă exersasem pusul prezervativului cu dinții, așa cum mă instruise ea. Nu, n-am exersat! i-am spus. Muream de nerăbdare să închid telefonul și să ies din casă. Mi-era groază să nu fiu cumva prinsă. —De ce nu? a vrut Laura să știe. Nu poți doar să-ți faci apariția, iar el să se declare mulțumit cu o porție banală de sex. Trebuie să fii puțin mai inventivă. Dar nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Mori de curiozitate, mi-a amintit vocea. De fapt meriți să știi. Taci naibii din gură, am spus printre dinți. N-o să-l întreb nimic! — Ei, dacă nu-l întrebi tu, a zis vocea, atunci îl întreb eu. Și spre groaza mea, m-am trezit deschizând gura. O voce s-a făcut auzită, iar vocea l-a întrebat pe Adam: — Deci din cauza asta îți plăcea să stai cu mine? Înțelegi? Pentru Kate? Pentru că aveam un copil? Simțeam că plesnesc de rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nici lucrurile mărunte, cum ar fi de pildă tropăitul nocturn În zigzag al vecinului de deasupra. L-aș bate cu bîta. Însă la douăzeci de ani eram turbat, Întărîtarea tinereții - o parte livrescă, cealaltă genetică - justificîndu-se prin povestiri morbide, de groază, exista și furia de a trăi Într-o lume atît de ciudată, de avidă de suprafețe și miorițe. Cu portretul Înțepenit de două mii de ani, pentru că-n urmă cu cinci, pe vremea cînd Imhotep inventa medicina, de pildă, n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
marginea oceanului ca-n filmul cu Jane Fonda și Dashiel Hammet, cu pereți de sticlă, mă plimbam agale pe plajă gîndindu-mă printre pescăruși Împușcați la subiecte și cuvinte, priveam valurile de pe canapeaua albă și scriam. A trebuit să treacă o groază de ani ca să-nțeleg că visul meu de bază, nocturn, erotic ori albastru pastel, divin sau de natură feroviară (tema trenului, daunele ireparabile provocate de navetă, șuierat, călători, spațiul dintre traverse) a fost să devin muzician. Acum este prea tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]