6,001 matches
-
zgudui cu mînie, Ca robul ce se luptă cu-n jug neomenos, Ca leul ce izbește a temniții tărie, Și geme furios.” Este figura contestației, dublată de figura dorinței (eminesciene) de repaos. În limbajul lui Gr. Alexandrescu, asta Înseamnă a gusta pacea. Amorul este, acum, o sursă de nefericire: privirea Întinde curse, lanțuri, desfătarea naște amărăciune. SÎnt patimi mai nobile, mai mari, mai vrednice pentru un bărbat decît amorul. În limbajul lui uscat didactic, Gr. Alexandrescu se Întîlnește cu misoghinul Schopenhauer
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
alege, de a Începe: „Dar unde o să punem privirea mai fntîi? Tu, fiu al ignorinții, ce nemișcat rămîi CÎnd arta Îți arată divina strălucire, Oricare-ar fi răceala și-adînca-ți nesimțire, Tu poți să vii aice, cît de nepăsător. Căci vei gusta tu Însuți un fermec răpitor. Vederea se Îmbată, se-ncîntă, se uimește, Nu știe ce s-admire, căci tot aici răpește. Și sufletul rămîne, o dată ce-am privit, Sub farmecile artii, aicea lănțuit, Sclavie mult mai dulce decît chiar libertatea!...” neliniște
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lumea fizică și pasională) este, cu precădere, o sărbătoare a voluptăților molatice, a răsfățului. Sentimentul securității Începe la Bolintineanu de la frontiera plăcutului, dulcelui, dalbului, desfătării, cu alte cuvinte: de la un anumit grad de corupere a matinalului, verguraului, suavității etc. „A gusta dulcea bucurie”, a bea „dulcea/roua de cerești plăceri” și, În genere, viața În acest eden dulce sugerează o Întîrziere În desfătare, o prelungire a plăcerii, o moleșire a gesturilor. Murmurul apei invită, spune chiar poetul, la „dulce moliciune”. Privind
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Să-nclini a ta frunte la cine nu vrei. Să nu se cunoască ce bine vei face! Să plîngi! Însă lacrimi să nu poți vărsa, Și orice dorință, și orice-ți va place Să nu poți, tirane, să nu poți gusta! Să crezi că ești geniu, să ai zile multe Și toți ai tăi moară; iar tu să trăiești! Și vorba ta nimeni să nu o asculte, Nimic să-ți mai placă, nimic să dorești!” unde sînt invocate pedepsele lui Ianus
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Va da și flori și frunze, etern fiind udată Cu apa cea din vale În gura ta carată. Iar păn-atunce, iasmă ce a născut Păcatul, Legată-n Înfrățire cu Răul nempăcatul, În viață și-n mormîntu-ți În veci să nu guști pace Și cugetul din tine s-auzi că nu mai tace. Să nu privești tu cerul și omenirea-n față! De foc să-ți fie apa, și soarele de gheață! Să bată-n tine biciul urgiilor turbate Păn’ n-a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
unei mari prefaceri: „Din prieteșugul dulce În amori cu Înfocare, Ah, crede-mă-ți, inimioară, că o așa Înălțare Dintr-o norocire mică În norocirea cea mare Suie pe om lîngă Îngeri și lîngă dumnezeire Și-l face trăind să guste a raiului fericire...”. Însă pînă a ajunge la „stepîna acea mare”, cît efort, ce chin, cîtă durere, ce lungă răbdare!... Conachi este un martir fericit, muncile lui l-au dus la izbîndă: nenorocita Zulnie este, În fine, a lui, dar
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
e că Într-adevăr se cheltuiește prea multă subtilitate În raport cu un autor sau altul: „Sentimentul securității Începe la Bolintineanu de la frontiera plăcutului, dulcelui, dalbului, desfătării, cu alte cuvinte: de la un anumit grad de corupere a matinalului, verguralului, suavității etc. «A gusta dulcea bucurieă a bea «dulcea / rouă de cerești plăceriă și, În genere, viața În acest eden dulce sugerează o Întîrziere În desfătare, o prelungire a plăcerii, o moleșire a gesturilor”. La asemenea eventuale Întrebări se poate Însă răspunde și (e
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
piele maro. Deschise cartea cu pasiune și profundă afecțiune. Începu să citească în latină. Ștefan se relaxa deoarece incantațiile în latină deveniră melodioase dar nicidecum pure. Aveau într adevăr puterea de a te subjuga și de a te face să guști din ele ca dintr-un măr otrăvit. Dar ce mai conta? Începu să își simtă trupul greu și istovit așa că se abandonă. Simți cald, rece, cald, din nou rece pănă cănd nu mai simți nimic. Viața părăsi trupul ce deveni
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
mai bine din anatomia unei furnici și a unui fir de iarbă decât din toate cărțile scrise de la începutul veacurilor și până acum. Se gândi în toate zilele acelea, în care i se interzisese să-l urmeze pe Lucrețiu, să guste magia moleculelor. Simțea nevoia să-și lămurească înainte de toate o dilemă proprie: natura sau cărțile, scrisul sau viața, rugăciunea sau lectura? Simțea în inimă ceva ca un cheag; rumega în minte vorbele Starețului auzite la spovedanie și revedea complicitatea cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
drumul acela l-ar fi dus la fruntariile orașului. Era drumul principal spre Napoli, pe care trăsurile, trecând în goană, ridicau nori de praf. Puțin mai încolo era o cârciumă veche din care răsunau voci agitate și puse pe sfadă; gustă în amintire un pic din viața satului său Stilo: bărbații la birt jucau cărți și fiecare partidă o însoțeau cu o înjurătură, ca și cum în felul ăla, prin aroganța vorbelor, ar fi putut să-i vină de hac nenorocului. Când și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu oamenii aceia la drum. Mai molipsiți decât suntem nu putem fi răspunde bătranul Rocco îți vine să crezi, eu n-am mai mâncat carne de cel puțin trei ani, poți să-ți închipui ce bine mi-ar prinde să gust și eu oleacă. Da, dar la ora asta or fi tăbărât pe ea câinii, șacalii, muștele. Tacă-ți gura! Șacalii n-au fost pe fază, iar câini nu prea există pe-acolo. În privința muștelor, vai de cei mici care intră
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ne însurăm devreme, să ne putem vedea nepoții. La patruzeci de ani ești bătrân. Mare lucru dacă nu te scoate și la pensie. Rada se așeză în fața lui, hotărâtă să ia paharul în care își înmuie buzele. Îi plăcu, mai gustă o dată. — Ar trebui să-mi fie milă de dumneata ? întrebă. — N- are de ce să vă fie, zic eu. Noi știam asta când ne-am angajat. Așa a fost mereu. Acuma, de când s-au tot închis minele, oamenii nu prea mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
hrană și băutură veșnică și nemuritoare; și se vede de către unii ca un sân luminos vârât în gura minții lor și care alăptează pe câți sunt prunci după Hristos (I Cor., 3, 1-3) și nu sunt încă în stare să guste hrană tare, cărora li se face deodată hrană și băutură și le produce o asemenea dulceață, încât nu mai vor sau, mai degrabă, nici nu mai pot să se smulgă de El; iar față de cei înțărcați se poartă ca un
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
va străluci în această lumină, care va face să dispară lumina soarelui, dar pe care nu o vor vedea decât cei drepți<footnote Arhiepiscop B. Krivocheine, op. cit., p. 257. footnote>. Sfinții, ca unii ce s-au făcut asemănători cu Dumnezeu, gustă încă din această viață anticipat nesfârșitele bucurii ale vieții veșnice. Harul Duhului Sfânt este prezent în sfinți nu numai în timpul vieții , ci și după moarte: când sufletul cu aureola lui nemuritoare se va despărți de trup, atunci harul Sfântului Duh
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
a citi o carte în întregime, după ce făcuse totuși la Iondra foarte bune studii. Smărăndache știa totul din vremea școlarității și din auzite, nimic mai mult. Ratase orice carieră, iar protecția atâtor persoane influente îi dăuna, fiindcă acei care îi gustau prezența și anecdotica nu credeau totuși că e cazul a-l scoate din acest rol de familial simpatic. Când era ministru, Pomponescu îl reținea la masă, ca să afle de la el ce spune lumea despre ministerul său, nu se gândea cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu era totuși un simplu colportor. El rotunjea știrile, le dădea aspectul unor ficțiuni, le prevedea cu o poantă și cu o sociologie, transformîndu-le în documente pentru uzul intelectualului, știind cu toate acestea să retragă orice aparat filozofic când ascultătorul gusta anecdota simplă. În consecință, Smărăndache răspunse că Conțescu s-a făcut sănătos "subit" și a plecat în explorație științifică în munți. Despre Ioanide spuse că construiește un templu pentru la Venus bête (cum ajunsese această știre la urechea lui Smărăndache
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
carne și oase. Butoiescu căutase la acesta o platformă joasă de piatră, pe care șezuse originar statuia, Hagienuș o găsise în pivniță, deasupra unui butoi de murături, și fiindcă auzise că Ioanide e la Bellu, ținuse să-l vadă, să guste emoția lucrării începute. Adusese cu el și două sticle de vin negru vechi, de pe vremea când avea moșia nevestei, să le bea în amintirea răposatei, pe pragul locașului ei veșnic. Hagienuș, văzând mormântul pe care ședea Ioanide, spuse că știa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
profesional audiență, căutând a șterge cu cât mai multă modestie respectul pe care prestigiul său il impunea. Recepția se încheie cu un scurt pro G. Călinescu gram muzical, aranjat și acesta spre a da posibilitatea unui mare pianist român foarte gustat în Franța să intervină la diplomația subțire a recepției. Cu acest prilej fu solicitată și Ioana să cânte câteva arii franceze cu acompaniamentul pianistului, și se pune întrebarea dacă invitarea ei nu pornise la sugestia lui Pomponescu. Adevărul este că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
semnalează prin astfel de simboluri. Exaltarea vitalității fără nici o rezervă poate să ducă la cultul senzației și la egotism. E tocmai ceea ce detest. Fabrice și Julien sunt eroi romantici, cultivând eul, personalismul, căutând să se promoveze brutal ca indivizi, să guste viața solitar. Ei vor să violeze conștiința umanității prin cinismul egoismului lor. Într-un cuvânt, sunt avizi de celebritate. Byron era un astfel de tip. Noi însă urâm personalismul și semnătura și, dacă am pomenit de Napoleon și de Cromwel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
formăm un arbore ca mărgeanul ce nu se poate amesteca niciodată cu lumea peștilor sau a melcilor. Fabrice del Dongo era mândru de a fi Fabrice, eu sunt fericit de a face parte din decuria și centuria mea și a gusta din plin viața, adică pericolele ei, în mijlocul unei unități de calitatea aceasta. (Ioanide: "Ce erezii! Tudorel nu are sensul valorii omului, crezând că individualitatea e în conflict cu corpul social".) Am un egotism social și în felul acesta caut și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca acela al Mișcării, existând de facto într-o organizație constituită. (Observația lui Ioanide: "N-am știut că băiatul meu are instincte criminale! E juristul unei galere!") Am citit și Les caves du Vatican 1 de Andre Gide, așa de gustat, din păcate, chiar de unii din centuria noastră. Cartea mi se pare o aberație a spiritului unui popor îmbătrînit , bolnav de egotism și de senzualism individualist. (Observația lui Ioanide: "Dar ce faci tu nu e romantism patologic?") Contrafăcând pe Raskolnikoff
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide de G. Călinescu un cretinism total, efect nedigerat al lecturilor de jurnale cu pretenții doctrinare. Întoarse paginile scîrbit.) Măcar în acea zi ora lui Gavrilcea a făcut mare impresie asupra tuturor, chiar și asupra celor mai indiferenți, care au gustat mult acest soi de lecție fără examinări. Pe urmă impresia s-a șters (la ceilalți, nu și la mine), fiindcă e mult mai comod pentru unii să învețe pe dinafară și să ia note. Când, mai târziu, am cunoscut amănunțit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
moment însă nu aduse vorba de politică, de Dan Bogdan, de Pomponescu, de nimic ce-ar fi putut să stânjenească pe vreunul G. Călinescu din cei prezenți. Dimpotrivă, vorbi de virtuțile femeilor, luîn-du-și de mijloc soția și sugerând astfel că gustă armonia matrimonială a familiei Suflețel. Ca o recompensă, le promise ceva imposibil de acceptat în cazul de față: - Am să-mi fac plăcerea să vă invit la o vînătoare! Bârfeala se îndreptă mai ales în direcția Gonzalv Ionescu. Smărăndache spuse
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-i plăcea să citească romane.) Vezi dar că sfiala față de tine are o rațiune. Îmi trebuie o primire excepțional de bună ca să mă conving că nu sunt ironizat asupra vârstei mele. - Doamne, ce idee! se miră Indolenta. De fapt, ea gusta sincer oamenii în vârstă, avea o singură nedumerire la vorbele lui Pomponescu. Sfiala de care acesta pomenea nu i se părea lucru serios, gîndindu-se la privirea aprigă a lui Ioanide, la gesturile lui decisive. Chiar când Pomponescu desfășura teoria sfielii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca și la început. Piesa se juca mecanic, fiindcă actorii își știau rolurile pe dinafară, și la nevoie improvizau ca în commedia dell'arte. Tocmai aceste abateri parodice de la text constituiau atracția piesei, și unii veniră de două ori ca să guste diferențele. În acea zi, prin voia soartei, finală, reprezentația se deschise ca de obicei, Jack intră pe G. Călinescu scenă din sală însoțit de convoiul de cagularzi și fu învestit pe scenă șeful bandei. Nimeni nu observă din personalul teatrului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]