4,532 matches
-
Polianki, Câmpulung pe Ceremuș (Câmpulung Rusesc) și Stebni. Principalii afluenți ai Ceremușului Alb sunt râurile Ialovicioara și Lăpușna (pe partea dreaptă) și Probina (pe partea stângă). În 1950, pe acest râu a fost construită Hidrocentrala Iablonița, pentru captarea de energie hidroelectrică. Apele Ceremușului Alb sunt propice pentru practicarea de sporturi nautice: rafting și sporturi montane extreme. Ceremușul Alb curge de-a lungul frontierei dintre regiunile istorice Bucovina și Galiția, care aparțin astăzi Ucrainei. În trecut, apele sale au fost folosite de
Râul Ceremușul Alb () [Corola-website/Science/319189_a_320518]
-
Dunăre ducând la scăderea dramatică a capturilor de morun în România. Pe Nistru reproducerea morunului s-a observat în trecut la Soroca și mai sus de Moghilău. În prezent, morunul din Nistru nu se poate ridica mai sus de Centrala Hidroelectrică Dubăsari. Pe Bugul de Sud morunul se urca până la Voznesensk (nordul regiunii Mîkolaiv); în prezent, el nu se poate urca mai sus de centrala hidroelectrică din Nova Kahovka. Pe Nipru morunul se urca mai sus de Kiev, în prezent se
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
de Moghilău. În prezent, morunul din Nistru nu se poate ridica mai sus de Centrala Hidroelectrică Dubăsari. Pe Bugul de Sud morunul se urca până la Voznesensk (nordul regiunii Mîkolaiv); în prezent, el nu se poate urca mai sus de centrala hidroelectrică din Nova Kahovka. Pe Nipru morunul se urca mai sus de Kiev, în prezent se urcă până la centrala hidroelectrică DneproGES de la Zaporoje. În prezent, populația morunului din Marea Neagră este pe cale de dispariție. Din Marea Caspică morunul intră pentru reproducere în
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
de Sud morunul se urca până la Voznesensk (nordul regiunii Mîkolaiv); în prezent, el nu se poate urca mai sus de centrala hidroelectrică din Nova Kahovka. Pe Nipru morunul se urca mai sus de Kiev, în prezent se urcă până la centrala hidroelectrică DneproGES de la Zaporoje. În prezent, populația morunului din Marea Neagră este pe cale de dispariție. Din Marea Caspică morunul intră pentru reproducere în râurile Volga, Ural, Kura, Terek, Sefidrud. În trecut în Volga ajungea până în cursul ei superior și era întâlnit în
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
intră pentru reproducere în râurile Volga, Ural, Kura, Terek, Sefidrud. În trecut în Volga ajungea până în cursul ei superior și era întâlnit în: Oka, Sheksna, Kama, Sura și alți afluenți. În prezent arealul morunului în Volga este limitat de barajele hidroelectrice. În Marea Azov morunul aproape a dispărut; în trecut până la construirea de baraje se ridica în râul Kuban până la Ladozhskaya, în râul Don până în regiunea Voronej. În mare, morunii trăiesc solitar și se hrănesc în principal în zona pelagica la
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
Shangri-La" în cartea lui James Hilton "Lost Horizon" în 1933. În timp ce guvernul Chinei a declarat instituirea "Rezervației Naționale a Canionului Yarlung Tsangpo" au existat, de asemenea, planuri guvernamentale și studii de fezabilitate pentru un baraj major care ar valorifica potențialul hidroelectric și ar redirecționa apa în alte zone din China. Dimensiunea barajului din canion ar depăși pe cea a Barajului celor trei Defileuri, deoarece se anticipează că o astfel de instalație ar genera electricitate de 40000 MW, aproximativ de două ori
Canionul Yarlung Tsangpo () [Corola-website/Science/321051_a_322380]
-
pe râul Madeira au fost aprobate de către guvernul brazilian. Acestea au fost contestate de ecologiști și de organizațiile drepturilor indigene, invocând amenințări la adresa migrației speciilor de pești, defrișări și presiunea asupra zonelor de conservare și teritoriilor populațiilor indigene. O centrală hidroelectrica va fi construită la Jirau (3300 MW) și va fi finalizată în 2012 și alta la Sânto Antônio (3150 MW) care va fi finalizată în 2015.
Râul Madeira () [Corola-website/Science/321269_a_322598]
-
din Sud, o fostă filială a SNCF, astăzi Grupul SUEZ). O priză de apă a fost construită în amonte de Sala Verna. Noul proiect urmărește, de asemenea, scopul de a pregăti situl pentru o deschidere posibilă pentru public. Acest baraj hidroelectric subteran de la Verna la Sainte Engrâce (Pyrénées-Atlantiques), cu o capacitate de 4 megawați a fost pus în funcțiune la 02 aprilie 2008. Marți 5 august 2008, abisul de acțiuni (-1122 m, 24 km) este conectat la rețeaua de la Pierre-Saint-Martin de
Peștera Pierre Saint-Martin () [Corola-website/Science/320795_a_322124]
-
un cazan, care a intrat în serviciu în anul următor și care a fost ultima extindere a centralei. Odată cu intrarea în vigoare în anul 1944, a Legii 2002-Legea de Electrificare Națională, care a dat prioritate absolută pentru producerea de energie hidroelectrică, Centrala Tejo a trecut pe un loc secundar în sectorul electric, datorită construcției primei mari centrale hidroelectrice, barajul Castelo do Bode, care a început să funcționeze în anul 1951, făcând ca Centrala Tejo să devină treptat o centrală de rezervă
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
centralei. Odată cu intrarea în vigoare în anul 1944, a Legii 2002-Legea de Electrificare Națională, care a dat prioritate absolută pentru producerea de energie hidroelectrică, Centrala Tejo a trecut pe un loc secundar în sectorul electric, datorită construcției primei mari centrale hidroelectrice, barajul Castelo do Bode, care a început să funcționeze în anul 1951, făcând ca Centrala Tejo să devină treptat o centrală de rezervă. Cu toate acestea, Centrala Tejo s-a menținut în funcționare continuă între anii 1951 și 1968, cu excepția
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
acestea, Centrala Tejo s-a menținut în funcționare continuă între anii 1951 și 1968, cu excepția anului 1961. În anul 1972, în urma unui atac împotriva regimului Salazar, au fost distruse liniile electrice de înaltă tensiune care transportau energia electrică de la centrala hidroelectrică Castelo de Bode până în Lisabona, ocazie care a făcut ca centrala Tejo să fie pusă din nou în mișcare, producând energie electrică pentru ultima dată în istoria sa. Închiderea oficială a fost în anul 1975. După închiderea și naționalizarea companiilor
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
amplificare la crearea unui nou centru de producție, adică o nouă centrală termoelectrică. În același an,a fost aprobată Legea de Electrificare Națională, care a indicat o schimbare în politica energetică portugheză, acordând prioritate absolută sistemului de producere a energiei hidroelectrice; aceasta a implicat ca proiectul unei noi centrale termoelectrice să fie refuzat, pentru că era contrar legii. După câteva apeluri făcute la guvern, a fost în sfârșit acordat, în anul 1948, autorizația ca CRGE să facă o marire minimă a Centralei
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
înregistrarea și citirea datelor de operare ale cazanului, în cenușare exista șase buncăre de expulzare a cenușei și cărbunelui (în celelalte doar trei) și, de asemenea,prezintă dimensiuni ușor mai mari. Legea de Electrificare Națională a acordat prioritate absolută producției hidroelectrice și, deasemenea, uniformizarea electrică a țării printr-o rețea națională de transport. Din aceste motive, începând din anul 1950, Centrala Tejo a fost clasificată ca centrală de rezervă, trecând pe un plan secundar de sprijin a sectorului de producție de
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
fost clasificată ca centrală de rezervă, trecând pe un plan secundar de sprijin a sectorului de producție de electricitate și, deci, începând inevitabil declinul. Întradevăr, la 21 Ianuarie 1951 a fost inaugurată oficial Centrala Castelo do Bode, prima mare centrală hidroelectrică dintre multe altele,pe care Legea de Electrificare Națională le-a stabilit în proiectele sale, pentru furnizarea energiei electrice la marile centre de consum cum era cazul orașelor Lisabona și Porto. Începând din acest moment, Centrala Tejo a devenit ca
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
Centrala hidroelectrică de la Stânca-Costești este o hidrocentrală pe râul Prut, construită în dreptul localităților Stânca (Ștefănești), Botoșani, România și Costești din Republica Moldova. Acordul prevedea în principal ca: Amplasamentul lucrărilor se află la 576 km de la vărsare, într-o zonă în care lățimea albiei
Centrala hidroelectrică de la Stânca - Costești () [Corola-website/Science/322453_a_323782]
-
pentru riveranii din aval. - Energia se exploatează prin 2 centrale cu câte un agregat de 15 MW, la debitul de 2 x 65 m³/sec, cu o energie medie anuală de 2 x 65 GWh. Graficul de exploatare a centralelor hidroelectrice este subordonat celorlalte folosințe. Nodul hidrotehnic Stînca-Costești este constituit din principalele obiecte: - frontul de retenție: barajul principal, deversorul de ape mari, baraje de închidere a versanților calcaroși, barajul de închidere a unei foste cariere de calcar de pe malul stâng, consolidarea
Centrala hidroelectrică de la Stânca - Costești () [Corola-website/Science/322453_a_323782]
-
închidere a unei foste cariere de calcar de pe malul stâng, consolidarea umărului mal drept; - nodul de presiune: canalul de aducțiune, priza de apă, galeriile de aducțiune a CHE și golirile de fund pentru devierea apelor și evacuarea debitelor mari, centralele hidroelectrice cu bazine de liniștire și deznisipatoare, lacul de compensare, stăvilarul lacului de compensare; - lucrările de protecție, etanșare, drenaj și consolidare a frontului de retenție; - consolidări de mal, lucrări anexe, amenajări. - Cu o înălțime maxima de 47 m și o lungime
Centrala hidroelectrică de la Stânca - Costești () [Corola-website/Science/322453_a_323782]
-
debitelor de viitură și goliri de fund. Parțial au fost folosite și pentru devierea apelor în timpul execuției lucrărilor. Galeriile de alimentare a centralelor și golirile de fund sunt unite într-un bloc monolit și sunt fundate pe calcar. - Clădirea centralelor hidroelectrice este amplasată la piciorul barajului, fundată pe calcar. În cladirea comună pentru cele două centrale, desparțite de graniță, sunt amplasate două turbine Kaplan cu ax vertical cu palete reglabile de Ø=3,6 m, instalate în camere spirale din beton
Centrala hidroelectrică de la Stânca - Costești () [Corola-website/Science/322453_a_323782]
-
a arătat că în conformitate cu Constituția, președintele este cel mandatat să reprezinte țara pe plan internațional, inclusiv la conferințe de genul Consiliului European de la Bruxelles. Ponta transferase însă, prin ordonanță de urgență, controlul asupra Monitorului Oficial, de la Parlament la Guvern. Compania Hidroelectrica, o companie de energie aparținând statului, a intrat în insolvență, pe fondul secetei prelungite care a redus productivitatea hidrocentralelor din subordinea sa și pe fondul unor contracte neprofitabile cu niște intermediari, denumiți în discursul public de președintele Băsescu „băieți deștepți
Criza politică din România, 2012 () [Corola-website/Science/326997_a_328326]
-
în care compania oferă servicii sunt: Africa (în întregime), Europa (în întregime), Orientul Mijlociu (în întregime), Rusia (părțile importante), Australia (partea de nord), Americile, India, Indonezia. Având în vedere creșterea necesității pentru energie naturală regenerabilă, numărul parcurilor eoliene, centralelor fotovoltaice și hidroelectrice, microhidrocentrale a crescut, fiecare având nevoie de o conexiune rapidă și stabilă la internet prin satelit. Principala problemă în furnizarea serviciilor de comunicații acestor unități este că ele se află în locații izolate. a dezvoltat soluții dedicate pentru a le
Lamit Company () [Corola-website/Science/326698_a_328027]
-
acest institut a reușit să atragă un grup de tineri ingineri, aparținând aceleiași generații, entuziaști și bine pregătiți, care, sub îndrumarea profesorilor Dorin Pavel și Cristea Mateescu au a constituit nucleul tehnic prin care a elaborat primele proiecte pentru centralele hidroelectrice și lucrările hidrotehnice aferente. Inginerului Aristide Teodorescu a primit însărcinarea de șef de proiect pentru barajul și hidrocentrala Gureni de pe Râul Mare prima lucrare ce trebuia promovată pentru amenajarea hidroenergetica a barajului Râul Mare. De asemenea, a fost direct implicat
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
Teodorescu a primit însărcinarea de șef de proiect pentru barajul și hidrocentrala Gureni de pe Râul Mare prima lucrare ce trebuia promovată pentru amenajarea hidroenergetica a barajului Râul Mare. De asemenea, a fost direct implicat în elaborarea primului plan de amenajare hidroelectrica a fluviului Dunărea. Printre primele amenajări hidroenergetice a caror execuție a fost promovată imediat a fost centrală hidroelectică Sadu V (Sibiu), de pe râul Sadu. Pe lângă funcția de șef de proiect al lucrării, Aristide Teodorescu a îndeplinit și sarcina de inginer
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
lucrări, din care trebuie menționate: Sistemul de gospodărire a apelor Baia Mare amenajează resursele de apă ale râului Firiza în principal pentru satisfacerea cerințelor de apă potabilă și industrială din zona municipiului Baia Mare. În subsidiar, sistemul permite și producția de energie hidroelectrica. Sistemul Baia Mare, executat în perioada 1960-1964 cuprinde următoarele lucrări hidrotehnice: Barajul Strâmtori, situat la 10 km amonte de municipiul Baia Mare este un baraj de beton cu contraforți, având o înălțime de 51,5 m și o lungime la coronament de
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
o capacitate de 50 mc/sec, instalată în galeria de deviere: casă vanelor acestei goliri e amplasată subteran, imediat amonte de puțul derscarcatorului de ape mari, utilizind pentru evacuarea debitelor galeria acestuiagolire La piciorul barajului s-a executat o centrală hidroelectrica cu o putere instalată de 10 MW. Centrală este echipată cu două turbine de tip Francis. Barajul Ighiș este situat pe râul Ighiș, afluent al Târnavei Mari, și are drept scop alimentarea cu apă potabilă și industrială a municipiului Mediaș
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
Două goliri de semiadincime cu capacitatea de 200 mc/sec debușează în construcția evacuatorului de ape mari. Golirea de fund cu capacitatea de 90 mc. /sec. e montată în galeria de deviere de pe malul drept. Galeria de priză a centralei hidroelectrice e amplasată pe malul stâng. Execuția barajului Măneciu a început în 1977; s-a finalizat după ieșirea la pensie a ing Aristide Teodorescu (1990). Din necesitatea extinderii Sistemului hidrotehnic Baia-Mare, a fost executată galeria de deviere Runcu -Firiza, prin care
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]