4,899 matches
-
mai putând duce în spate atâta “bogăție”, își dădeau drumul în gol... Nu știu de ce, atunci mi-am pus tot felul de întrebări: “Cine determină momentul când o frunză se desprinde de pe ram și pornește către pământ în acea plutire imprevizibilă? Și cine îi spune unde să se așeze? Când s-a ivit din mugure, știa cât are de trăit până în clipa finală?” Și, ca un făcut, în auz a prins a-mi răsuna cântecul ardelenesc, cu miez plin de adevăr
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
fi cel care va trebui să ia hotărârile peste un an. — Și Cáceres? — Vă rog, prietene! Nu vorbiți de funie în casa spânzuratului, râse el, amuzat. Dacă opoziția ajunge la putere, dumneavoastră veți pierde un aliat. Cáceres este un demagog imprevizibil. Lui îi poate fi indiferent dacă vinde țara la prețul de 32 de cenți de dolar pentru un sfert de hectar, așa cum fac azi brazilienii, sau o declară Monument Național. — Treizeci și doi de cenți de dolar pe un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
așa... Tineretul din ziua de azi... Dar cînd n-a fost tineretul în ziua de azi?... Tineretul este mereu în ziua de azi și mereu trecutul acuză prezentul că s-a schimbat în mod revoltător, în mod inadmisibil, în mod imprevizibil, în mod inevitabil, în mod revoluționar, în mod revoltător cu siguranță... cine să mai înțeleagă aceste schimbări, aceste adevăruri dintotdeauna?... Tineretul din ziua de azi... să-i vezi cum umblă pe stradă... cum se îmbracă și cum se comportă... chiar
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
astfel de descrieri. Legenda spune că de ziua copiilor este ziua oricui... dacă așa i-ar plăcea acelui oricui și pentru adevărul că un spirit care e mult prea deosebit și evoluat ar fi inevitabil atașat magiei și miracolului copilăriei, imprevizibilului adolescenței și infinitei energii a “tinerilor din ziua de azi”... Există o anume inocență, o seninătate pură și indescriptibilă, o încredere nemărginită în infinitul vieții, o copilărească și incomparabilă afectivitate, o energie cu valoare inestimabilă, o unicitate paradoxal universală, care
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ar reuși să fie cel mai aproape?... Orhideea sentimentală, perla care mă însoțește dincolo de aparențele realității... * Ce înseamnă să te simți tînăr, adolescent, copilăros, plin de energie, de dorința de a explora această lume, de a te asemăna acestui univers imprevizibil mereu gata să ofere ceva în plus, ce înseamnă să ai chef, să fii gata pentru miracolul inspirant al fiecărei secunde în care te simți viu și miraculos, entuziamat și nerăbdător să fii mai mult, să simți mai mult, să
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
fii atent și miraculos, entuziasmat și alert, intens și însorit, să simți și să vrei mereu altceva, mereu mai mult, mereu mai aproape de fericire, să dorești și să crezi, să evoluezi și să percepi acest întreg univers așa cum este, adică imprevizibil, diversificat, creativ și infinit... să alegi să fii, nu numai să exiști la întîmplare. Fără preferințe sau aspirații, fără un scop și un sens, cum să găsești fericirea? Fără fericire sau înseninare, cum să se cheme că ești prezent mai
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
avea formă de porumbel... mi-am dat seama că dacă acesta nu e un răspuns la întrebarea mea, altul mai clar nici nu poate fi... am privit la norul porumbel și am zîmbit... * Viitorul... cine cunoaște vreodată viitorul cu exactitate? Imprevizibilul este mereu dincolo de insesizabil. Viitorul este mereu în schimbare. Dar poate defapt e destinat sa fie într-un fel anume, poate nu e chiar ușor de schimbat acest viitor... poate toate alegerile noastre ne duc inevitabil la anumite rezultate, chiar
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
știu dacă e posibil să fie așa... cred că am căpătat o oarecare nesiguranță în privința asta, o oarecare ezitare în a alege un răspuns decis, deși nu e genul meu să îmi lipsească hotărîrea. Dar viitorul poate că e incert, imprevizibil și independent de noi, în mare măsură. Dacă e să fie, e oricum. Ce trebuie să fie, este. Poți să faci tot posibilul în ceea ce te privește, dar cît îți e norocul sau destinul sa împlinești din ceea ce plănuiești, asta
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
care îți secționează sufletul pentru o secundă, chiar fără să te aștepți sau să-ți dai seama, te trezești că îți zboară mintea și simțirea spre acea persoană, îți este necesară și o dorești aproape, fără să vrei, intuitiv, imperceptibil, imprevizibil și total... Aceeași senzație e poate să îți fie necesară primăvara, absolut și infinit... * Indiferență... inconștiență... ce înseamnă toată această lipsă de sentimente? Oare chiar trebuie să ne dăm cu capul de același perete de o mie de ori pînă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
și vă veți lua lumea-n cap măcar pentru o zi sau pentru o oră, că veți lăsa amîndoi timpul și spațiul și orice alt detaliu undeva departe, în uitare, pentru a fi împreună, absolut liberi... și speri că poate imprevizibilul îți va aduce acest moment, dar nu e așa... însă tu tot speri, chiar fără să vrei, chiar fără să-ți dai seama. Astfel se înfiripă miracolul. Astfel ajungi uneori sau adeseori la tot ceea ce sperai, sau poate la mai
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
lumea aceasta și care este rostul ei pe pămînt". Eram într-o campanie atipică, cu o arie vastă și în mare parte necunoscută. Față de campaniile pe care le-am dus pînă acum aceasta este cea mai dificilă și cu rezultate imprevizibile, mă plîng amicului meu. Nu prea cred, îmi spune amicul care se transformase în umbra mea. Orașele dau tonul și acolo stăm foarte bine. Abia așteptam să ajung acasă și, la drept vorbind, orice rezultat era de acceptat. În fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tîrziu, după miezul nopții. Patul alb cu plapuma ridicată Într-o parte mă respinge rece la atingere ca o zăpadă nouă, străină, neîncercată Încă de nimeni. Și somnul Îmi pare de fiecare dată o experiență inedită, pătrunderea Într-un spațiu imprevizibil; intru mereu În inconștiență cu incertitudinea zilei de mîine. Așa ne culcăm eu și el de cîțiva ani Încoace, lipindu-ne trupurile, ghemuindu-ne unul În altul, gemînd. Dintre toate actele zilnice ale omului doar În somn și În dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
poetului. — Da, interesant, fără ironie, e chiar un vis cu tîlc, asta e soarta artistului. Toți sîntem sacrificați lent sau brutal, n-are importanță. Există nenumărate forme de a ucide artiștii, poate unde sîntem mai vulnerabili, exaltați, cabotini, alteori introvertiți, imprevizibili, un fel de clovni pe dos, dacă vrei, cum să-ți spun, noi rîdem și plîngem pe dinăuntru. Nu sîntem ca toată lumea, nu ne Înscriem În baremul unei unanim acceptate normalități; geniul se plătește cu nenumărate infirmități. — Vai, ce emoționant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dintr-o carte, ceva ce Își spuneau Stephen Dedalus și Leopold Bloom În plimbările lor prin oraș fără să se Întîlnească. O Întîmplare ca o ecuație simplă cu două necunoscute după care se pune semnul egalității și apoi urmează misteriosul imprevizibil. Și deodată fără nici o explicație apare imaginea cu o fetiță Într-un șorțuleț negru, În curtea mînăstirii, mușcînd dintr-un săpun roz. Aș vrea să alung această halucinație, apa ei tulbure care tinde să mă acopere cu un somn ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de vieți fremătătoare de plante distilate În retortele unui laborator modest. Iată că titlul primei poezii pe care mi-a dictat-o Tiberiu cînd nu avea decît trei ani - pe atunci voia Încă să ne semene - un titlu derutant și imprevizibil la un copil care abia Învăța să vorbească „Concentratul de femeie“, Își găsește acum o perfectă motivație În definirea acestei cărți pe care o scriu. Bătăi scurte, timide, În ușa de la intrare. Cine-o mai fi? Probabil că iar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
unei determinări libere și deliberate a acțiunii umane, și mai ales a unei determinări libere și deliberate a opțiunii politice individuale, era probabil rezultatul unei confuzii Între libertate și imprevizibilitate. Turbulențele curentului de apă lângă piciorul unui pod sunt structural imprevizibile; totuși, nimeni nu s-ar gândi să le califice drept libere. Își turnă un pahar de vin alb, trase perdelele și se Întinse ca să mediteze. Ecuațiile teoriei haosului nu făceau nici o referire la mediul fizic În care au loc manifestările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
conținutul unui tub de Rohypnol, adăugă un pic de apă și zahăr. Nu simțea nimic, doar o tristețe de ordin extrem de general, aproape metafizică. Așa era organizată viața, se gândea ea; În trupul ei se produsese o bifurcare, o bifurcare imprevizibilă și nemotivată; iar acum acest trup nu mai putea fi o sursă de fericire și bucurie. Dimpotrivă, treptat, Însă În fapt destul de repede, avea să devină, pentru ea Însăși ca și pentru ceilalți, o sursă de suferință și de nefericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se îmbracă și trăiește din gunoaiele unei civilizații pe care n a creat-o el. În loc ca, prin abrutizare, să silească la adaptare pe purtătorii unor vechimi, noua orînduire ar fi trebuit să-și făurească propria cultură. Inventînd cu consecințe imprevizibile reguli, omul a creat un mod de supraviețuire care a ucis forme ce-ar fi trebuit salvate măcar atîta vreme cît rezistau supraviețuitorii lor. Goilav continua să monologheze. Creator ori nu, omul rămîne un creat. În răstimpul milioanelor de anotimpuri
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Din interes, din ordin ori pur și simplu din sadism, specia noastră își suprimă fără rațiune semenii: pentru asta dictatura e cea mai lesnicioasă cale. Interesul a inventat lingușirea. Dictatorul se lasă lingușit. Prin propria noastră natură sîntem spontani, adică imprevizibili. A gîndi, pentru asemenea ființe, un mecanism logic înseamnă a le ignora natura; ignoranță încă mai distrugătoare decît o voință deliberată. Împreună cu un sistem dirijat, dictatura ne pulverizează specia. Norocul e că-i greu ca societatea să dispară în întregime
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
întîmpinat cu acel pompos „să trăiți”. Forfetarul m-a privit înspăimîntat. Faptul cel mai curios era că, unora, ciudățeniile mele le inspira teamă: „Bă, vedeți că ăsta are spate!” Cei jupuiți de piele ca mine au reacții ciudate, cu consecințe imprevizibile. Mi-am adus aminte de bătrînul Goilav și mi s-a părut că înțeleg felul lui de a se comporta. Gîndea cu o libertate totală. În schimb eu cuget paralizat de frică. Cînd judeca, pictorul avea orizontul leului. Eu nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de tot felul, foști amici și inamici, admiratorii ipocriți, zeloșii stupizi, foste iubite, tineri oficianți ai artei se trezesc alături de păgubosul lor prieten într-un act de solidaritate și bravură. Țin să afișeze elanul unei regăsiri esențiale, alături de sucitul și imprevizibilul maladiv. Prezența lor pare iarăși, ca altădată, cândva, în tinerețe, provocatoare. El acceptă plecăciunile ceremonioase, sărutările, frenezia atâtor afecțiuni înnoite. Li se înfățișează, în eleganța costumului și a gesticii, pacificat, ospitalier, dar își rotește rapid în toate părțile privirea vie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de capete congestionate, ciufulite, țepene sau bălăbănindu-se somnolente în jurul ovalului retezat și colțuros al Siei Hariga, care își păstrează nemișcarea obsesivă. Pare la un pas : obrazul de argilă uscată, fumurie deschide coline și văi, intrânduri abrupte : peisaj nesfârșit și imprevizibil, cu porii mari, uscați de vânturi. — Renașterea s-a vrut o cultură trăită, replică erudiților de cabinet. Laura și Beatrice își găsesc replica în femeia lui Botticelli. Plasată și în centrul unor poeme, la celebrul Poliziano... Asta e Florența dintotdeauna
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
n-ar înțelege serviciile pe care le aduc împiedicându-l pe omul dumitale să urce către cercul mic de conducere, poate și în centru, până la urmă. N-ar bănui plăcerea unui joc atât de rar și delicat. Cu o miză imprevizibilă și pe un câmp încă alb, al viitorului. — Nu te mira, mă pricep mai bine decât brutele care ți-au urlat că n-a mai rămas nimic din subversiune. Pentru unul ca mine, situațiile s-ar putea să nu se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mișcate de goana vreunei mașini, depărtându-se repede, ca o insectă rătăcită. Se prinse de marginile ferestrei, desfăcând mult brațele. Ferestrele aveau gratii groase de fier. Cer hașurat. Încă alb, totuși, senin. „Închisoarea, boala, singurătatea, nenorocirile acestei vieți ciudate. Scurtă, imprevizibilă durată, de care să ne bucurăm. Dacă nu mi-ar fi silă că am auzit cuvintele de la dânsul, cine știe, le-aș fi spus chiar eu.“ În spatele ei încetase orice mișcare. Adormise, cumva, pe masă ? Sau o urmărea, cu ochiul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fierbinte al fetei care încerca, vorbind despre Sia, să-și înțeleagă propriile prăbușiri și dorinți, să provoace înțelegere pentru pătimașele ei plecări și întoarceri și pentru viitoare apeluri. Toctoc, toctoctoctoc, ciocăneau pantofii suprafața străzii sticloase și cuvintele perforau în ritm imprevizibil ecranul dimineții tulburi și reci. „E stearpă acum ! Tot ce a citit despre florentinul acela nu e decât umplerea golului care s-a tot căscat într-însa. Dar atunci, atunci a fost ca el ! De o minuție excesivă, dementă. Fantastice
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]