5,035 matches
-
Dar, iată că de după creastă apare un lup în alergare... Se oprește și se uită în jur prevăzător... Era un animal mare, sur-roșiatic, privește sfios în jur, pășește prudent, lung, trăgând cu urechea și adulmecând în direcția vântului, cu aparentă indiferență. Se așează pe coadă, asemeni câinelui, întinse gâtul lung și gros spre lună, slobozind un urlet spre cer, tânguitor de-ți frângea inima de jale. Pe boier îl lua cu frig. Anuca, fata pădurarului 153 Pădurarul, simțindu-i spaima, îi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Ar fi fost, într-adevăr, nostim! Amărăciunea este întocmai ca durerea de măsea, care, deși provine de la un mădular atât de mic și ascuns cu totul vederii celorlalți, naște dureri suficient de puternice, încât cu greu le poți trata cu indiferență multă vreme. Dacă, pentru mulți alții, alinarea suferințelor spirituale ar fi fost împlinită cu sprijinul etern al viciilor - atributul oamenilor slabi -, se vede că pe Victor nu-l mai îndemna altceva la apropiere acum, decât numai natura, din care răzbătea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
speranțe, odată dezarmonizate de cele ale lui Osvald, acum deveniseră doar o umbră diformă în amintirea unei inimi de mamă rănite. O inimă arsă cu intenție de văpaia împotrivirii cuiva poate rezista ea, oare, îndelungă vreme, dovedind doar bravură și indiferență neclintite? Niciodată! Să-ți plăsmuiești fiul direct în seraiul oamenilor de vază ai lumii întregi, ca apoi să-l vezi dintr-odată cum se îndreaptă, în cădere liberă, spre mocirla de temut a celor săraci și anonimi, este sfâșietor. Mamă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-sii: - Ies doar o fugă până afară! Nu mă duc decât să răsuflu un dram și să-mi răcoresc și eu pieptul! Nu mă aștepta! Și plecă grăbit. Totuși, ca să fiu drept până la capăt, trebuie musai să dezvălui că acea indiferență arătată de dânsul Victoriei nu fu decât o aparență înșelătoare și bine mascată, căci, în realitate, în inima lui încă mai lucra - timid, dar, totuși, semnificativ - glasul întotdeauna surd, dar, totodată, și foarte asurzitor al conștiinței, glas ce-l biciuia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Sunt sigură că într-o altă viață am fost o pianistă renumită. De multe ori mă visez cântând la pian, un Chopin. Și totuși, tu nu mă iubești, Gerard - îmi întrerupea Mona fluxul gândului, intrigată de stările mele de aparentă indiferență - Simt că tu nu pe mine mă săruți, când săruți, că nu pe mine mă îmbrățișezi, când îmbrățișezi, și nu mie îmi mângâi părul când îți răsfeți mâna prin pleata acesta a mea... Sau zadarnic o faci, Gerard, dacă gândul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
oricât l-ar fi dădăcit, el dacă voia so facă lată cu o altă femeie, așa ca militar, tot o făcea) Karin îl înțelegea. Înțelegea și diferența de vârstă dintre ei; când bănuia ceva, ofta. Atât: ofta și trata cu indiferență totul. Astfel încât Epa ar fi jurat, la 79 de ani, că ea, soția lui, habar n-avea de aventurile lui amoroase. De aceea poate că îi purta lui Karin un și mai mare respect decât ar fi trebuit. Ea înghițea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
meu, o voce insista: Numai o astfel de împrejurare ne face să înțelegem că orice moment prin care trecem e unic. E Râul Galben. Râul care nu se mai întoarce niciodată. Dacă-mi reproșez ceva în ceea ce privește unele înmormântări, e aproximativa indiferență neintenționată. Ceva sau cineva din mine mă reține să mă exteriorizez cum ar trebui în astfel de momente, ca și cum mi-ar șopti: Ceea ce vezi și constați e numai o părere. Capitolul III. Începerea goanei 1. Joi, 4 decembrie ’80. Cred
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și pace... Ce-ar fi fost să-i fi zis și eu lui Grig, că cutare banc e răsuflat sau că l-am auzit demult? Mă durea gura să zic? Nu. Nu se face așa. Sau să-l tratez cu indiferență. Nu puteam s-o fac? Nu. Nu se face așa ceva. Fiecare cu darul lui. Dacă lui îi place să fie admirat spunând bancuri, lasă-l, domnule, în pace. Și încă ceva: știe că noi, familia Paloș, nu ducem niciodată vorba
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nedorit. Nu-i poți fi recunoscător cuiva pe care-l cunoști de atât de multă vreme. Primești favoruri și faci favoruri și vorbești puțin despre vreme, fără să te indignezi de-o mângâiere sau să te Întristeze un moment de indiferență, și dacă l-ai văzut În stal, zâmbești o dată sau de două ori În timp ce dansezi, pentru că trebuie să faci ceva cu fața ta, care e una nu prea expresivă, iar unui bărbat Îi place să fie recunoscut de pe scenă. — Ninge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un prieten atât de vechi - „Ne vom Încălzi“, incapabilă să uiți că noaptea se apropia, amintindu-ți tot ce-ți spuseseră, te sfătuiseră și te avertizaseră prietenele, nedumerită și dezgustată la ideea că un bărbat poate simți În același timp indiferență și poftă. Toată dimineața aceea și pe toată durata prânzului zăpada continuă să cadă, acoperind la Passau Într-un strat gros acoperișurile gheretelor vămii, topită pe linii de aburii locomotivelor până se transformă În bulgări cenușii de gheață, iar funcționarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și abuzurile monahilor, constatate și personal, pe când umbla deghizat pe la mănăstiri, ca om sărac, cerând adăpost și hrană. Peste tot sărmanul, sub al cărui veșmânt se ascundea domnitorul, era întâmpinat cu ostilitate, alungat, în cel mai bun caz tratat cu indiferență și dispreț. Problema avea însă și serioase aspecte internaționale. În vizita sa la Constantinopol, dând dovadă de abilitate și spirit diplomatic, Cuza nu vrusese să se angajeze în vreo discuție pe această chestiune. În ianuarie 1863, Ali Pașa îi trimisese
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și spirite; despre Taré și Intié, silindu-i să învețe pe dinafară nesfârșitele Kum-taré sau psalmi de origine divină care alungau orice fel de rău. Existau Kum-taré împotriva mușcăturii de șarpe veninos, a durerii de stomac sau de cap, a indiferenței femeii iubite, a foamei, a ploii, a oboselii și chiar împotriva hemoroizilor... Dar fiecare dintre acești Kum-taré era însoțit, în majoritatea cazurilor, de utilizarea unor anumite ierburi, rădăcini sau fructe, pentru că farmacologia yubani era alcătuită din peste o mie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care îi vor obliga, pentru că va fi în joc viitorul planetei Terra. Misiunea noastră nu e să punem față în față sulițele otrăvitoare cu gloanțele și cu buldozerele într-o bătălie locală, ci să punem față în față acțiunea cu indiferența, adevărul cu uitarea, viitorul cu prezentul... Poate că asta e misiunea ta ca naturalist, admise el. Dar nu este deloc a mea... Ceea ce mă preocupă este să apăr locul în care trăiesc, pământul pe care îl iubesc și indienii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
s-au sfătuit să mă înconjoare precum șalul înfășurat pe umeri, într-o îmbrățișare intimă, atât de apropiată, încât le simt pulsul dureros, inconfundabil. Deși adunate la gura sobei, încurajate de flăcările vii, mâinile rămân reci și mă privesc cu indiferență totală. Inima își numără bătăile până când îmi dă fiori de gheață. Privirile agitate caută răspuns printre rândurile ascunse, deși la vedere, din Cartea Cărților. În cui se agită uitată de timp, ca o slabă speranță, oglinda veche, regăsită printre amintiri
Hora g?ndurilor by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83360_a_84685]
-
realului sau imposibilului... prezența ei care îmi dă încredere este un miracol... Am văzut la ea primăvara... * Aș fi vrut să-i schimb numele lui macky în Angela. Doar pentru că mi-am dat seama că dincolo de insensibilitatea ei aparentă, dincolo de indiferență, răceală și rezervă, ea poate chiar să simtă, să fie fragilă și vulnerabilă, să sufere și să se teamă. Mi-am dat seama de asta, în nenumăratele dăți în care eu însumi am suferit lîngă ea din cauză că nu pot să
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de ceva sau altceva? De ce te preferă atunci cînd ești adaptabil la distanță și răceală, cînd ești împietrit - ca și ei -, cînd ești intolerant - ca și ei -, predispus la bîrfe - ca și ei - cînd ești gata să tratezi totul cu indiferență ca și ei , cînd nu te îndrăgostești și preferi distanța - ca și ei , cînd ești lipsit de scrupule - ca și ei , cînd ești la fel ca și ei?... Ce rost mai are răspunsul la această întrebare?... Ce rost mai are
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
chiar exasperant... adeseori... De ce îmi pasă mie de cineva care nu prețuiește sentimentele mele, de ce îmi pasă de cineva care e prea departe în inaccesibilitate, de ce îmi pasă de cineva care nu răspunde la ceea ce simt, de ce nu pot arăta indiferență dacă mie asta mi se arată, de ce mă face să sufăr cineva care nu merită, de ce sînt aproape de cine nu mă vrea și nu sînt aproape de cine ar însemna totul și ar merita să se afle lîngă mine și nu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
dai seama, te trezești că îți zboară mintea și simțirea spre acea persoană, îți este necesară și o dorești aproape, fără să vrei, intuitiv, imperceptibil, imprevizibil și total... Aceeași senzație e poate să îți fie necesară primăvara, absolut și infinit... * Indiferență... inconștiență... ce înseamnă toată această lipsă de sentimente? Oare chiar trebuie să ne dăm cu capul de același perete de o mie de ori pînă să înțeleagă și sufletul că nu există iubire acolo unde am sperat să fie?... Chiar
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
în jur, toate par dintr-o dată întunecate și prăfuite, parcă din altă lume pierdută în îngheț și nepăsare... nu știe cum să plece mai repede de acolo... iar ea este satisfăcută de această situație, ba chiar arată un dispreț, o indiferență și o atitudine triumfătoare pe care el nu le înțelege - ea... cine e ea? Nimeni pentru el, așa pare a fi concluzia... e neașteptat, e de necrezut, de neînțeles... Iluzia realității înlocuită de o nouă iluzie, mult mai neplăcută... unde
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
aș fi vrut eu, este doar personajul meu... de aceea concluzia nu e aceea care ar fi fost ideal să fie... este alta... sau chiar nici nu e. * Iarăși un nou dialog, iarăși de la capăt, iluzia se schimbă... Îmi arăți indiferență, atunci această atitudine poate să devină foarte ușor reciprocă..., îi spun eu. Tu mi-ai arătat indiferență în ziua aceea, îmi întoarce ea acuzația. Eu? Nu era indiferență, aș fi vrut eu să fi simțit indiferență!... Chiar nu știi cît
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
fost ideal să fie... este alta... sau chiar nici nu e. * Iarăși un nou dialog, iarăși de la capăt, iluzia se schimbă... Îmi arăți indiferență, atunci această atitudine poate să devină foarte ușor reciprocă..., îi spun eu. Tu mi-ai arătat indiferență în ziua aceea, îmi întoarce ea acuzația. Eu? Nu era indiferență, aș fi vrut eu să fi simțit indiferență!... Chiar nu știi cît de mult îmi placi?... Te-aș fi luat în brațe, dar erau prea multe persoane acolo... În
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Iarăși un nou dialog, iarăși de la capăt, iluzia se schimbă... Îmi arăți indiferență, atunci această atitudine poate să devină foarte ușor reciprocă..., îi spun eu. Tu mi-ai arătat indiferență în ziua aceea, îmi întoarce ea acuzația. Eu? Nu era indiferență, aș fi vrut eu să fi simțit indiferență!... Chiar nu știi cît de mult îmi placi?... Te-aș fi luat în brațe, dar erau prea multe persoane acolo... În plus, tu și el rîdeați împreună, rîdeați de mine... Nu rîdeam
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
se schimbă... Îmi arăți indiferență, atunci această atitudine poate să devină foarte ușor reciprocă..., îi spun eu. Tu mi-ai arătat indiferență în ziua aceea, îmi întoarce ea acuzația. Eu? Nu era indiferență, aș fi vrut eu să fi simțit indiferență!... Chiar nu știi cît de mult îmi placi?... Te-aș fi luat în brațe, dar erau prea multe persoane acolo... În plus, tu și el rîdeați împreună, rîdeați de mine... Nu rîdeam de tine. Tu ai văzut mai mult decît
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ca să le asculte vociferările. Sînteți niște boi, niște animale abrutizate. Îmi bat gura degeaba cu proștii. În afară de rachiu... Nu te supăra, dom' doctor, îmi dai un pic de rachiu? Paharele sînt umplute din sticla gestionată de Tureanu. Concesivi, bețivanii arată indiferență la chestiile astea superioare. Nouă nu ne trebuie Mercedes. Și nici măcar Dacia. Pe muiere o căpăcesc de cîte ori am chef și ea înghite cu noduri. Nu-mi trebuie alta, că mă înădușă destul una. Nu vorbesc de voi, vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
brațe la Sfînta Maria și șoptea abia auzit: Și al meu are... Nu chiar așa din aur ca Iisus, dar, așa, un picuț tot are. Judecătorul lui Bostan Iosif Bostan s-a prezentat la proces cu un sentiment ciudat de indiferență. Pierduse la prima instanță la Judecătorie și era convins că nici la Tribunal nu va cîștiga. Își făcea socoteli și scenarii care implicau plătirea la fisc a celor 15.000 Ron care i se solicitau. Bostan urmărea Judecătorul cel Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]