10,350 matches
-
filosofice. P. se arată interesat și de studierea influențelor clasice asupra literaturii române. În lucrarea Filosofia antică în opera lui Eminescu (1930), el studiază metodic izvoarele antice ale poemelor cosmogonice eminesciene sau ale poeziilor despre viață și suflet și subliniază inspirația directă - iar nu prin intermediar schopenhauerian - a poetului din gândirea indiană, precum și esența platonică a unor scrieri ca Luceafărul. Împreună cu G. Popa-Lisseanu și Iuliu Valaori, P. publică pentru uzul elevilor de liceu gramatici ale limbilor latină și greacă și lucrări
PAPACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288666_a_289995]
-
împinsă până la punctul în care carnalul trece în spiritual, în vreme ce copilăria se revelează ca o experiență originară și reversibilă, scrutată cu uneltele poetului psiholog. O asemenea lirică imnică e pândită de grandilocvență, redundanță și discursivitate, capcane în care, contând pe inspirație și prea puțin pe elaborare, P. cade adesea, mai ales în Cariatidele iubirii (1986) și în Asceza voluptății (1996). Versuri prețioase se pierd astfel în sterilul poemelor nesupravegheate ca întreg. O selecție riguroasă ar putea să dea seamă de o
PAUNESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288729_a_290058]
-
sau imoral”, ea îndeplinește o funcție morală exclusiv în virtutea realizării de sine. Înalță sufletul prin faptul de a înfăptui Frumosul, de a crea Forma, ce include prin definiție Ideea. Idee și Formă fiind una, opera perfectă nu se obține prin „inspirație”, ci prin travaliu. Cu cât materia în care se împlinește obiectul artistic e mai refractară prelucrării în acest scop, cu atât meritul creatorului e mai mare. Poetica parnasiană implică înțelegerea artei ca dificultate învinsă. În actul de creație, poetul are
PARNASIANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288697_a_290026]
-
esențială ar fi „relația de tip agonal între personajul-Autor și personajul propriu-zis fictiv”, deslușește procesul de „deconstruire a subiectului” ș.a.m.d. Obiectivul identificării în autorul studiat a unui „scriitor tipic postmodern” este mărturisit tranșant și urmărit cu energie, cu inspirație și empatie, lucrarea fiind una din cele mai bune monografii eseistice din ultimii ani. Întrucâtva asemănătoare este a doua carte publicată de P., Ionesco. Anti-lumea unui sceptic (2002), consistent eseu monografic, care își propune „să dezvolte, în paralel, mai multe
PAVEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288733_a_290062]
-
Rampa”, 1912), el a transpus în românește toate poemele lui José-Maria de Hérédia (o bună parte vor fi publicate în „Adevărul literar și artistic”, 1936-1937). A tradus în franceză sonete de Mihai Codreanu („România nouă”, 1920). Câteva poezii sunt de inspirație istorică. O alta se vrea o replică, de colorit sumbru, la un mit (Sfârșitul lui Don Juan). „Spectrul morții” (Hanul blestemat) se strecoară, aparent neașteptat, în versurile tânărului P. E, desigur, un mimetism livresc („parcul mort”, „vântul plânge” - Toamna), dar
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
de spirit au fost adunate abia postum (Epigrame și epitafuri, 1925). Cinice sau glumețe, vezicante și surâzătoare, uneori licențioase ori mizând pe simple jocuri de cuvinte, producțiile epigramatice ale lui P. sunt lucrate atent, chiar și atunci când țâșnesc dintr-o inspirație de moment. Spontan, ca mai orice umorist, autorul nu pregetă să se angajeze în dueluri literare. Victimele sunt alese dintre scriitori (printre ei, surpriză, și frățânele Cincinat), dintre cei care se cred mai importanți decât sunt, actori, pictori, medici, oameni
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
iar în Transilvania de cele două publicații ale lui George Barițiu, „Gazeta de Transilvania” și „Foaie pentru minte, inimă și literatură”. Denunțând „mania primejdioasă” a imitării literaturilor străine, Mihail Kogălniceanu recomandă în Introducția la „Dacia literară” valorificarea surselor autohtone de inspirație: „Istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre țări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitorești și poetice, pentru ca să putem găsi și la noi sujeturi de scris, fără să avem pentru aceasta trebuință să ne împrumutăm de la alte nații
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
Cel dintâi volum, Rod (1968; Marele Premiu al Festivalului Național de Poezie de la Iași), deschide un ciclu în care vor intra Rod III (1975) și Rod IV (1977). Poet senzual și fantast, în opera căruia rafinamentele moderniste se îmbină cu inspirația folclorică și lirica trubadurescă, I. are personalitatea originală și stranie a unui aed din vechime rătăcit printre contemporani. De la semnul exclamării cu care își începe fiecare strofă la tonalitatea arhaizantă, incantatorie a expresiei și la tendința reluării versurilor în refrene
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
a ocupat și de tălmăcirea poemelor lui Nicolae Labiș, oferind, în anii ’60, cititorului german două culegeri reprezentative. Alte traduceri au în vedere fie literatură mai nouă (Gellu Naum, Așa-i Sanda, 1956) sau mai veche, fie pe cea de inspirație folclorică (Petre Ispirescu, Tinerețe fără bătrânețe, 1962, Anton Pann, Povestea vorbii, 1973). Multe versiuni la poezii românești și maghiare i-au apărut în publicații periodice ca „Rumänische Rundschau” și în antologii. Traduceri: Marcel Breslașu, Doncas Wiegenlied, București, 1955, Gedichte, București
KORNIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287721_a_289050]
-
modern state, în S. Hall, D. Held, D. Hubert, K. Thomson (ed.), Modernity. An Introduction to Modern Societies, Blackwell, Londra, 1996, p. 62. A. Minc, Le Nouveau Moyen Age, Gallimard, Paris, 1993. Realismul, constructivismul și deconstructivismul, ca orientări metodologice de inspirație filosofică, în special epistemologică, polemizează intens pe această temă. Vezi G. Thomas, J.W. Meyer, F. Ramirey, J. Boli, Institutional Structure: Constituting State Society and the Individual, Sage, Beverly Hills, 1987. A. Smith, An Inquiry into the Nature and Causes
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
conflictului, mereu favorabil factorului etic, fie în adoptarea istorismului în manieră tipologică clasică), abordarea dramei citadine pe teme contemporane (care evoluează de la melodrama cu teză la teatrul conflictului de idei), ori, în fine, tendințele contradictorii ale comediei și dramei de inspirație rurală. În Jocul situațiilor dramatice (1978), M. abordează, pe de o parte, chestiuni teoretice specifice genului (definirea poeziei dramatice, raportul între social și individual în structura situațiilor dramatice, condiția scenică și calitatea literară a dramei, despre dialog și monolog, feerie
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
încercare de a echilibra folclorul cu lirica modernă. Pajura cu două capete (1978) e o altă carte legată de sat, tradiție, legende, obiceiuri, ceea ce e vizibil și în „subiectul” ciclurilor: ocnarii, harambașii, răzbunarea lotrilor, răscoală, represalii. Unele versuri sunt de inspirație istorică, un filon epic fiind de asemenea ușor de depistat. În Efemerele anotimpuri (1983) intră mai multe pasteluri și meditații asupra naturii, cu toate nostalgiile și căutările vârstei, dar și poezii din lumea satului cărășean, cu datini și expresii populare
MIU-LERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288192_a_289521]
-
la realizarea monografiei județului Alba, ca autor al volumului consacrat românilor din acest județ (Alsófehér vármegye román népe, 1899). A scris în tinerețe poezii modeste. Mai reușite vor fi nuvelele și povestirile sale inspirate din viața satului românesc. Din aceeași inspirație s-au născut piesele de teatru Szép Iliána (1878), A falu ládája (1881) și Flórika szerelme (1901), jucate cu succes pe scena teatrelor maghiare ale epocii. SCRIERI: Nyílt levelek Urechia A. Lászlóhoz [Scrisori deschise către V.A. Urechia], Cluj, 1894
MOLDOVÁN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288228_a_289557]
-
modele, fiecare cu istoria sa relaționată în mod specific cu ruralul de la noi. Satul tradițional, cvasiagricol, izolat, ca o lume închisă este modelul care pare a fi dominant în stereotipurile populației. Satul modern, nonagricol i se opune. Modelul colectivist, de inspirație sovietică este și el prezent. Experimentul asociațiilor îl completează. Satul participativ, pe modelul dezvoltării contemporane, este propovăduit în general de ideologia contemporană a dezvoltării. Fiecare din aceste alternative de organizare socială funcționează ca tipuri ideale, iar combinația lor determină probabil
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
plaseze în dezbaterea din mediul rural subiecte precum dezvoltarea comunitară, păstrarea culturii și a tradițiilor, solidaritatea socială, elaborarea de proiecte și solicitarea de fonduri. De aceea, am inclus exemple concrete (reportaje) despre acțiuni comunitare care puteau fi o sursă de inspirație pentru proiecte câștigătoare. În plus, am inserat adrese și contacte utile, informații practice despre diverse aspecte ale aderării la Uniunea Europeană și efectul asupra satului românesc. Din punct de vedere tehnic, publicația a fost realizată într-un limbaj accesibil, format tabloid
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior). Misionarismul culturaltc "Misionarismul cultural" Nevoia de convertire a culturii la misionarism ținea în primul rând de credința augustiniană în univocitatea conceptului de „iluminare”. Binele, adevărul, frumosul predate în școli nu puteau fi valori lipsite de inspirație divină. Din punct de vedere structural, misionarismul cultural nu reprezintă decât transformarea ancestralei funcții sacerdotale, care presupune actul inițierii și al mijlocirii în numele unei comunități religioase. Profesoratul, de pildă, era la origini o licență sacră. Treptat, în contextul pluralității seculare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
respectul și neștirbita dragoste pentru toți cei care s-au ostenit la realizarea unor proiecte de succes (conferințe, pelerinaje, expoziții), trebuie să recunoaștem că unele filiale ASCOR se constituie în asociații cvasi-familiste, lipsite de verticalitate duhovnicească și clarviziune teologică de inspirație patristică. Nu puțini ar îndrăzni să spună că programul de rutină al acestei organizații este, totuși, „omenesc, prea omenesc”. Pe lângă tendințele para-ecleziale deja menționate, unii membri ai cluburilor ortodoxe de tineret afișează câteva stranii complexe pseudomonahale într-un context urban
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
priveghind în ea cu mulțumire” (Coloseni 4, 2). Desigur, pentru a redescoperi deopotrivă echilibrul și radicalitatea ortodoxiei Părinților, ar fi fost nevoie de implicarea deschisă și părintească a ierarhilor în activitățile germinale ale ASCOR-ului. Cu rare și meritorii excepții, inspirația și prezența mult sperată s-a lăsat așteptată. ASCOR ar fi putut pleda mult mai convingător pentru autentica reabilitare a iconografiei bisericești, dar mai ales a muzicii bizantine. Aceste tradiții vechi ale Bisericii Răsăritene rămân încă necunoscute, când nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
România, socotind că nici un demers cultural și duhovnicesc din partea tinerimii ortodoxe nu va conduce la o adevărată renaștere spirituală? Nimănui nu-i mai trece prin cap că am putea asista la apariția unei mișcări asemănătoare cu „Rugul Aprins”, ivită sub inspirația Duhului, acum șaizeci de ani, la mănăstirea Antim din București. Acel moment de inspirație unică și entuziasm profetic pare atât de ireal, încât este greu de crezut că aparține istoriei românești recente. „Rugul Aprins” a fost o mișcare născută sub
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la o adevărată renaștere spirituală? Nimănui nu-i mai trece prin cap că am putea asista la apariția unei mișcări asemănătoare cu „Rugul Aprins”, ivită sub inspirația Duhului, acum șaizeci de ani, la mănăstirea Antim din București. Acel moment de inspirație unică și entuziasm profetic pare atât de ireal, încât este greu de crezut că aparține istoriei românești recente. „Rugul Aprins” a fost o mișcare născută sub înrâurirea unor energii insuflate de o jertfelnică dragoste pentru adevăr. Fără prezența discretă și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Profesoratul și programatc " Profesoratul și programa" În ceea ce privește programa de învățământ, sunt mult mai multe lucruri de spus. Teologia este ultima dintre disciplinele academice care s-a dovedit pregătită să-și modifice schemele de predare ori să-și înnoiască sursele de inspirație. Metoda actuală de introducere a studentului ortodox în tainele teologiei este tocmai cea mai contraindicată de Părinții Bisericii. În loc să se înceapă cu instrucția ascetică (lectura Scripturii, mai cu seamă a Cărților Sapiențiale și a Psalmilor), pentru ca, abia apoi, trecând prin
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
metodic, cu răbdare, ca un acoperiș de catedrală gotică. Paradigma excelenței nu mai este acum elocvența, ci precizia. Summele medievale vor ca silogismul să epuizeze toate resursele inteligenței. Inteligența însăși devine „gândire calculatoare”. Astfel, tot mai puțin loc rămâne pentru inspirația sofianică a teologiei sau măcar pentru curiozitatea rebelă a poeziei. Dacă este să-l urmăm pe Martin Heidegger, „sistemul” propriu-zis avea să apară totuși abia în modernitate, când filozofia rivalizează cu rigoarea științelor naturii. Descartes și Galilei sunt cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la tradiția Bisericii Răsăritene, era dezirabilă o confruntare a altor modele metafizice născute în interiorul creștinismului decât cele îndatorate scolasticii sau revoluției protestante. Unde se ascunde unicitatea teologică a Răsăritului? Lucian Blaga a surprins tensiunea acestei lumi încă neînțelese vorbind despre „inspirația sofianică” și „transcendentul care se coboară”. Păstrând mireasma tainei revelației, gânditorii ortodocși au refuzat obiectivarea conceptuală a Dumnezeirii și imaginarea divinului sub titlul de Ființare supremă. Un mistic capadocian de mare influență, Sf. Grigorie de Nyssa (†394) - socotit de cel
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a disocia ferm între ființă și Dumnezeu, respectiv între natura umană și natura divină 3. Această suită de gânditori moderni este responsabilă pentru „constituția onto-teologică a metafizicii” (Martin Heidegger). Construcția eminamente discursivă a teologiei scolastice contrastează cu elaborarea retoric-poetică și inspirația mistică a teologiei răsăritene. Treptat, definiția lui Dumnezeu pierde elementul personal (înlocuit printr-un simplu construct metafizic 1). Dumnezeu redevine „Primul motor” sau „Arhitectul-ceasornicar” ce nu poate primi rugăciuni sau jertfe 2. Mistica sfinților se detașează de gramatica teologică a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
13, 12). O hermeneutică generală a istoriei incomplete poate fi făcută numai sub o rezervă eshatologică, în speranța că sfârșitul va conferi deplina iluminare despre lucrurile veacului. Teologia istoriei n-ar trebui să devină niciodată o metaphysica specialis ce înlocuiește inspirația Duhului cu „omeneasca, prea omeneasca” explicație a realității. Iar dacă ne reamintim că istoricul își face întotdeauna treaba cu titlu de ipoteză, atunci aportul subiectiv al credinței în constituirea unei panorame a deșertăciunilor lumii este indispensabil. Memoria suferințeitc "Memoria suferinței
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]