4,971 matches
-
perioada de început își trage originile din post-punk, dar a ajuns în cele din urmă să încorporeze influențe din mai multe genuri de muzică pop. De-a lungul întreprinderilor muzicale, cei patru și-au menținut un sunet construit pe muzică instrumentală melodică, scoasă în evidență de sunetul de mare varietate timbrală al chitarei lui The Edge și pe vocea expresivă a lui Bono. Versurile lor, adesea împodobite cu imagistică spirituală, se concentrează pe o tematică personală și socio-politică. s-a format
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
aceasta lansându-se un parteneriat cu și cu pentru lupta împotriva SIDA. Cântecele urmează să fie lansate pe un viitor album produs de . De la formare, U2 și-au dezvoltat și menținut un sunet ușor de recunoscut, cu accent pe bucățile instrumentale melodice și pe bucățile vocale expresive. Această abordare își are rădăcinile, parțial, în influența inițială din partea producătorului de discuri Steve Lillywhite, influență venită într-o vreme când formația nu era cunoscută pentru prodigiozitatea muzicală. The Edge a utilizat în mod
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
Television și Joy Division, și au fost descriși ca având „o senzație de euforie” ce a rezultat din „chitara radiantă” a lui The Edge și „vocea arzătoare” a lui Bono. Sunetul U2 a început din rădăcinile post-punk și din bucățile instrumentale simple și minimaliste de pe "Boy" și "October", dar a evoluat după albumul "War" incluzând aspecte de funk și dance, devenind mai versatil și agresiv. Cele două albume au fost etichetate ca „solide și asertive” de "Rolling Stone", influențate în mare
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
În 2011, piesa Norvegiei a fost cântată în engleză și swahili, folosind în premieră o limbă africană. O altă regulă, care a existat dintotdeauna, este că toate cântecele trebuie să aibă și o parte vocală — nu sunt permise cântecele pur instrumentale. Fiecare televiziune participantă este obligată să transmită integral și în direct programul, inclusiv toate cântecele, trecerile în revistă, votarea și interpretarea de la final a cântecului câștigător, înlocuind doar intermediul cu pauze publicitare dacă dorește. Din 1999, posturile care au dorit
Concursul Muzical Eurovision () [Corola-website/Science/299763_a_301092]
-
6 km față de orașul Horezu, 50 km de municipiul Râmnicu Vâlcea) care pătrund în cadrul natural al munților, constituie un element ce favorizează "activitatea turistică în zona". Portul național tradițional, pitoresc și autentic al locuitorilor, existența unui folclor bogat și nealterat, instrumental și coregrafic, a unui artizanat specific constituie de asemenea atracții turistice. Nedeia păstoreasca anuală de la Vaideeni, ""Învârtita Dorului"", de la "Sânziene", la care participă, de fiecare dată, zeci de mii de vizitatori din țară și de multe ori din străinătate, pe lângă
Comuna Vaideeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/299779_a_301108]
-
Mustaine este coautor, cu James Hetfield și Lars Ulrich (The Four Horsmen, sau The Mechanix-cum se numea original pe demo, Jump în the Fire, No Remorse și Metal Miliția) restul sunt scrise de Hetfield și Ulrich, excepție fac Anesthesia (cântec instrumental, solo de bass, dar în combinație și cu bateria lui Ulrich de la minutul 2:24 până la final) ce aparține lui Cliff Burton și Motorbreath aparținând exclusiv lui Hetfield. Jonny Z și soția sa și-au amanetat toate valorile pentru a
Metallica () [Corola-website/Science/299797_a_301126]
-
versuri cât și ca sunet. Piesele “Creeping Death”, “Fight Fire With Fire”, “Trapped Under Ice” sau “Escape” rețin rapiditatea primului album, insă Ride The Lightning aduce în prim-plan cântece care conțin aranjamente simfonice precum “Fade to Black” sau piesă instrumentala, de aprope 9 minute ce va închide albumul “The Call of Ktulu”. Albumul conține de asemenea și piesele “Ride the Lightning” și, una din favoritele publicului, piesa cântată aproape în fiecare concert “For Whom The Bell Tolls”. Din punct de
Metallica () [Corola-website/Science/299797_a_301126]
-
Hetfield a vorbit,în versurile sale, mult mai direct pe acest album despre societate. Însă, în ciuda stilului agresiv al lui James de a cânta, versurile nu vorbeau de revoltă sau nu instigau la violență. Albumul mai conține și o piesă instrumentala „To Live Is To Die” care conține riff-uri scrise de Cliff, precum și o poezie citită de James la mijlocul cântecului (ce are 9:48,cu 3 secunde mai mult decat „...And Justice For All”). Albumul este mai complex și mai direct
Metallica () [Corola-website/Science/299797_a_301126]
-
a avut mare succes la vremea respectivă, dar ei au fost, bineînțeles, influențați de muzica grupului Phoenix”". Astfel, pe albumul „Farfarello Geschichte 1984 - 1986” apar piesele: „Jovano” (corespunzător lui „Jovano, Jovanke”) și „Die Lerche” („Ciocârlia”). Piesa „Der Gallier”, o prelucrare instrumentală a melodiei „Norocul Inorogului”, apare pe albumele „Traumzeit” și „Ich Fühle”, iar Balada se găsește pe albumele „Farfarello und Freunde Live 98” și „Farfarello Classics”, pe ultimul împreună cu „Sylvanna” („Strunga”). „Walpurgisnacht” de pe albumul „Ich Fühle” reprezintă solo-ul pe care
Phoenix (formație) () [Corola-website/Science/299249_a_300578]
-
face conform regulilor stabilite în 2000, dintre care cele mai importante sunt: Vocabularul bielorus se înrudește, în ordine, cu cel ucrainean, cel polonez și cel rus. Iată câteva cuvinte și expresii uzuale: Substantivele au 6 cazuri (nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, instrumental, locativ), la care se adaugă vocativul, mult mai puțin folosit.
Limba bielorusă () [Corola-website/Science/299337_a_300666]
-
isi formează propria orchestră cu care acompaniază pe popularul cântăreț, Fracisco Fiorentino. Împreună lansează 24 de titluri, printre care faimoasele tangouri ""Nos encontramos al pasar"", ""Viejo ciego"" și ""Volvió una noche"". În această perioadă înregistrează și primele sale două tangouri instrumentale, ""La chiflada"" și ""Color de roșa"", compuse încă în stil tradițional. Până în 1948 lansează peste 30 de tangouri imprimate pe discuri, dintre care unele au deja valoare antologica: ""Taconeando"", ""Tierra querida"", ""La rayuela"", ""Pară lucirse"" sau ""Contratiempo"". Piazzolla se dovedește
Astor Piazzolla () [Corola-website/Science/299371_a_300700]
-
Primește un contract din partea editorilor muzicali "Harms Publishers", specializați în "Musicals", pentru 35 USD pe săptămână. Adopta pseudonimul "", la fel ca și fratele său Israel, care devine "Îra Gershwin". În 1920, directorul de orchestră Paul Whiteman îi comandă o bucată instrumentala pentru formația să. Rezultatul a fost celebra ""Rhapsody în blue"", o compoziție pentru pian și orchestră, care este executată în primă audiție la 12 februarie 1924 în "Aeolian Hall" din New York cu un succes enorm. Între timp, George Gershwin începe
George Gershwin () [Corola-website/Science/299404_a_300733]
-
1784), aceasta din urmă prezentată pentru prima dată ca o lucrare a compozitorului Gluck, intitulată "Tarare" "d'Ormus" (1788), "Palmira, Regina di Persia" (1795) și "Falstaff o sia Le tre burle" (1799)). A compus un număr relativ mic de lucrări instrumentale, printre care se pot menționa două concerte de pian, un concert pentru orgă scris în 1773, un concert pentru fluier, un concert pentru oboi și orchestră (în 1774) și un set de variațiuni având la bază lucrarea "La Follia di
Antonio Salieri () [Corola-website/Science/298766_a_300095]
-
rock progresiv, ce face adeseori apel la mijloacele muzicii culte (înțeleasă de muzicienii rock în chipuri mai mult sau mai puțin oportune, ceea ce aduce la o atitudine rezervată din partea mediului muzical academic). Este epoca unei mari diversificări stilistice, a momentelor instrumentale solistice extinse (aducând cu desfășurările de acest fel din lumea muzicii de jazz). Se cuvin amintiți ca promotori ai acestui stil: Genesis, Yes, King Crimson, Emerson, Lake and Palmer, Van der Graaf Generator, Renaissance (Marea Britanie), Amon Düül II, Can (Germania
Muzică rock () [Corola-website/Science/298419_a_299748]
-
închidă porțile. Haendel încearcă să-și reprezinte noile compoziții (""Ezio"" - 1732, ""Ariodante"" - 1735 și ""Alcina"" - 1735) într-un teatru mai mic, dar se îmbolnăvește și proiectul eșuează. Haendel se orientează spre compoziția de oratorii pe teme laice și spre muzica instrumentală, în tradiția muzicii engleze a lui Henry Purcell. Astfel dă la iveală oratoriile ""Athalia"" (1733) și ""Saul"" (1739) și compune concerte pentru orgă și orchestră (1736), precum și cele 12 "Concerti grossi" opus 6 (1739). În 1742 realizează celebrul oratoriu ""Messiah
Georg Friedrich Händel () [Corola-website/Science/298452_a_299781]
-
de la folosirea modelelor convenționale la tratarea dramatică a recitativelor, ariilor și părților corale. Marile sale opere se caracterizează printr-o magistrală îmbinare a patosului, scenelor dramatice și interludiilor orchestrale, prin folosirea modulațiilor armonice, instrumentalizării colorate, ritmului pregnant și intervenției soliștilor instrumentali sau vocali. El a influențat generațiile următoare de compozitori, ca Joseph Haydn, Ludwig van Beethoven sau Felix Mendelsohn Bartoldy.
Georg Friedrich Händel () [Corola-website/Science/298452_a_299781]
-
Ea nu are așadar limite, ceea ce-i conferă întotdeauna o notă de inedit, de noutate. În cursul vieții, imaginația traversează o traiectorie complexă: exuberantă, irezistibilă și nearticulată în copilărie, devine structurată, persistentă și orientată finalist constructiv în adolescență, productivă și instrumentală în tinerețe și slabă, rigidă, la vârstele avansate. Pe măsura dezvoltării și consolidării structurilor gândirii, imaginația se mulează din ce în ce mai mult pe probleme reale, integrate activităților sociale actuale în domeniul artei, tehnicii, științei. Din punct de vedere al mecanismelor interne prin
Imaginație () [Corola-website/Science/298494_a_299823]
-
a subiectului. Spațiul mintal reprezentațional are o alcătuire eterogenă, multistratificată, incluzând imagini cu grade diferite de vivacitate, completitudine și fidelitate. În același timp, organizarea acestui spațiu are un pronunțat caracter dinamic, producându-se permanent modificări de poziții și de semnificații instrumentale ale imaginilor componente: unele scad în intensitate, claritate și importanță, altele sporesc. Aceasta dovedește atât caracterul activ al procesului reprezentării, cât și implicarea lui permanentă în mijlocirea și reglarea cotidiană a activității și comportamentului. În plan ontogenetic, mecanismele reprezentării se
Reprezentare (psihologie) () [Corola-website/Science/298495_a_299824]
-
cea mai cunoscută și mai interesantă dintre aceste transcripții fiind aceea a "Concertului pentru patru viori (Op. 3 Nr. 10)" în "Concertul pentru patru clavecine (BWV 1065)", asigurând astfel, fără să fi intenționat, supraviețuirea lucrărilor modelului său. Importanța creației lui instrumentale, simbolizată ideal de seria celor patru concerte inspirate de cele patru anotimpuri, vine din autoritatea cu care el a știut să respingă structura de "concerto grosso" a lui Corelli, pentru a impune foarte repede forma mai scurtă (între opt și
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
mai mare strălucire genului numit concerto, în perioada barocului. De altfel, o analiză în "grilă concerto" a întregii creații vivaldiene, ar putea constitui argumentul principal al "ideii spiritului concertant " care traversează de la un capăt la altul nu numai creația sa instrumentală, dar și cea de scenă sau religioasă. Dezvoltându-se la fel ca și sonata, în tipurile da chiesa și da camera, concertul baroc italian a fost alcătuit la început ca o suită din cinci părți, apoi s-a redus la
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
cânta instrumente solo (în mod special cele de suflat) în părțile independente din secțiunea tutti. La englezi, nu prea există forme de descriere a concertului cu mai mulți soliști, germanii având Gruppenkonzert, care reprezintă ansamblul de concert. Prin creația sa instrumentală, Antonio Vivaldi a exercitat o influență puternică în dezvoltarea ulterioară a muzicii concertante, în clasicismul vienez, prin reprezentanții săi cei mai de seamă : Haydn, Mozart și Beethoven. Cuceririle vivaldiene în domeniul creației instrumentale nu au avut un impact doar asupra
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
reprezintă ansamblul de concert. Prin creația sa instrumentală, Antonio Vivaldi a exercitat o influență puternică în dezvoltarea ulterioară a muzicii concertante, în clasicismul vienez, prin reprezentanții săi cei mai de seamă : Haydn, Mozart și Beethoven. Cuceririle vivaldiene în domeniul creației instrumentale nu au avut un impact doar asupra genurilor cărora acestea li se adresau în mod direct (respectiv concertelor sau sonatelor) ci asupra muzicii baroce în ansamblul ei, încât pe bună dreptate se poate vorbi despre un anume "spirit concertant vivaldian
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
din 1990). Începând din 1977 a activat ca profesor asociat în Catedra de Geofizică a Universității București, iar din anul 1990 a devenit conducător de doctorate în ramura Fizică, specialitatea Fizica Globului. este cel care a introdus în România "Geodinamica instrumentală", constând din aparatură, senzori, sisteme de achiziție, stocare și prelucrare a datelor, realizând, singur sau în colaborări, inclusiv cu cercetători din Franța, Germania și Japonia, senzori și aparatură complexă destinată urmăririi deformărilor globului terestru. A realizat profile, poligoane și observatoare
Dorel Zugrăvescu () [Corola-website/Science/307071_a_308400]
-
ultima perioadă este caracteristică orientarea spre eterofonie și spre un modalism intens cromatizat. Se remarcă un stil elaborativ, de natură simfonică, și tendința spre articularea polifonică. Sigismund Toduță are o evidentă înclinație spre cultivarea formelor mari, fără a exclude miniatura instrumentală, vocală sau corală. Este primul compozitor român care, după George Enescu și Paul Constantinescu, ajunge la un adevărat stil personal. "Muzica vocal-simfonică" "Muzică simfonică și concertantă" "Muzică instrumentală de cameră" "Muzică corală" "Lieduri"
Sigismund Toduță () [Corola-website/Science/307096_a_308425]
-
are o evidentă înclinație spre cultivarea formelor mari, fără a exclude miniatura instrumentală, vocală sau corală. Este primul compozitor român care, după George Enescu și Paul Constantinescu, ajunge la un adevărat stil personal. "Muzica vocal-simfonică" "Muzică simfonică și concertantă" "Muzică instrumentală de cameră" "Muzică corală" "Lieduri"
Sigismund Toduță () [Corola-website/Science/307096_a_308425]