6,119 matches
-
starea mea de mirare, că în activitatea instituției sale au loc și asemenea cazuri, când un lucrător este pus în situația de a-și exprima preferința de a primi o muncă inferioară, pentru a nu părăsi instituția în care lucra; interlocutorul a afirmat că în țara sa orice loc de muncă constituie o onoare și o cinste pentru a continua activitatea în instituția unde a lucrat, de aceea o asemenea soluție este nu numai acceptată de cel în cauză, dar constituie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
comuniste, a scris în captivitate versuri ebraice pe care a reușit să le trimită în Israel și aici, cântărindu-i-se mai degrabă circumstanțele în care au fost scrise decât valoarea lor estetică, i s-a conferit Premiul de Stat. Interlocutorul meu a continuat să-și dea aere că nu știe despre cine este vorba, dar m-a întrebat totuși: "Dar de ce? De ce vrea poetul să se răfuiască cu tine?". I-am explicat că ultima mea misiune în mișcarea sionistă a
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
era însă că, fiind Însărcinatul cu Afaceri în Norvegia (adică Șeful Misiunii Diplomatice), eu nu puteam să abandonez pentru câteva zile postul din Oslo, căci nu aveam la ambasadă un diplomat calificat care să mă suplinească. I-am explicat dificultatea interlocutorului meu, asigurându-l că voi aduce din Israel o persoană demnă de încredere. Aceasta va prelua și însoți până în Israel condamnații amnistiați. Directorul General mi s-a părut îngrijorat și mi-a răspuns că el nu are autoritatea de a
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
mesele oferite în onoarea lui Shimon Peres meniurile nu au fost cașer. L-am chemat deci la telefon pe șeful Serviciului de Protocol și l-am întrebat dacă s-au luat măsuri ca dejunul oferit de Mitterrand să fie cașer. Interlocutorul meu a răspuns jenat că nu, dat fiind că este vorba de o masă restrânsă. Cum însă i-am explicat că numărul de comeseni nu schimbă datele problemei, m-a întrebat ce-l sfătuiesc să facă. Pe atunci funcționa la
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
extrem de competente în materie. "Știm", a continuat triumfător omul meu, "că nu putem servi langustine, dar în schimb putem folosi în meniu pești și carne de pasăre, nu însă carne de porc". "Persoana competentă în materie", mi s-a destăinuit interlocutorul meu, "este nimeni altcineva decât soția primului-ministru care, precum știi, este evreică". "Numai surpriza mi-a lipsit", mi-am zis în sinea mea, întrebându-mă cum voi explica acum partenerului meu că regulile de cașrut sunt ceva mai complicate decât
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
întrevedere personală cu Leonid Brejnev. Citind probabil nedumerirea întipărită pe fața mea, a explicat că Editura Pergamon pregătește o ediție engleză a discursurilor dictatorului sovietic și a trebuit să pună la punct cu autorul ultimele detalii rămase neclarificate ale cărții. Interlocutorul meu nu avea deloc aere de megaloman și părea foarte serios. Dar eu, care aveam dificultăți în a digera proaspăta noutate am șoptit ezitând: "Dar, pentru numele lui Dumnezeu, cine în Occident va risipi bani buni pe o culegere de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
aflat că se află în oraș o delegație din Israel și aș dori mult să pot să vă prezint locuri și obiective interesante din orașul nostru și din împrejurimi". Timp de câteva secunde mă întrebasem dacă am auzit bine, dar interlocutorul meu a interpretat ezitarea mea altfel, crezând că mă gândeam la un mijloc de transport și a spus: "Mașina mea se află aici, cu mine și, dacă vreți, putem porni la drum chiar acum". Colegii mei au primit oferta cu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Ionescu, numit din aceasta pricină chargé d'affaires. Ionescu m-a contactat spunând că este purtător al unui mesaj important care nu poate fi transmis decât lui Abba Even în persoană. Toate încercările mele de a-i propune un alt interlocutor sau măcar de a-l determina să-mi dezvăluie care este obiectul "mesajului important" nu au reușit să-i spulbere încăpățânarea. Neavând încotro și luând în seamă sensibilitatea română dupa ce legația lor a rămas unica misiune diplomatică dintr-o
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cu incontestabile calități de om de stat. Dar Abba Eban, căci de el este vorba, pe lângă aceste calități remarcabile, a avut și comportament de om timid. Când se găsea într-un cerc restrâns de persoane, se ferea să-și privească interlocutorii în ochi, o dovadă a timidității pe care încerca s-o camufleze fixându-și privirea într-un punct pierdut undeva pe un perete îndepărtat sau într-un colț de cameră. Obiceiul acesta îi conferea aer de visător pierdut în meditații
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
în coaliția de guvernământ de după alegeri, în asociere cu Partidul Social Democrat. Oare să fie acesta adevărul adevărat? Din aceeași sursă am aflat amănunte îngrijorătoare cu privire la penetrația islamistă la Cluj. Referindu-se la consecințele plecării masive a evreilor din România, interlocutorul meu și-a exprimat preocuparea cu privire la identitatea etnică și la aspirațiile politice ale grupurilor care vin să se instaleze în vidul creat. În anii de după Revoluție, România a cunoscut un fenomen de amplă proliferare a învățământului universitar. Aproape că nu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
privată. La Cluj, pe lângă universitatea de stat funcționează câteva universități private, iar printre ele o universitate care, la umbra unui nume neaoș românesc, precum "Bogdan Vodă", servește, de fapt, ca avant- post al promovării intereselor islamiste în Transilvania. După spusele interlocutorului meu, fondatorul universității este un medic arab absolvent al Institutului de Medicină din Cluj. Dispunând de fonduri de origine nedeclarată, dar suspectă prin abundența lor, medicul, devenit între timp rectorul universității, poate să-și renumereze cadrele didactice cu o generozitate
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
timp rectorul universității, poate să-și renumereze cadrele didactice cu o generozitate care stârnește gelozia unora dintre colegii care predau la celelalte instituții similare din oraș, dar să se și folosească de aceste resurse financiare pentru promovarea unor scopuri extra-universitare. Interlocutorul meu este convins că recenta alegere a medicului-rector în funcția de președinte al Lojei Rotary nu este produsul unei întâmplări inocente, ci consecința unui calcul strategic de cucerire a unei baze adiționale în serviciul planurilor de expansiune. În aceeași ordine
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
nu vor să se întoarcă acasă și caută să se stabilească definitiv în România. Mulți studenți spunea sunt oameni cumsecade, dar sunt unii care nu se ocupă de studiul medicinii, ci de altceva. "Am văzut odată" a zis tânărul meu interlocutor "o adunare a studenților arabi unde unul, înfășurat în cearșaful ăla ca și Arafat, ținea un discurs agitat, punctat de tonuri înalte, la care asistența răspundea tot agitată și cu pumnul înălțat amenințător: Allah u-Achbar29. Bineînțeles, eu nu am înțeles
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de aur și, cu un zâmbet de mare fericire extins pe o față rotundă, îmi spune o dată și încă o dată "și eu sunt yehudi 33". Bineînțeles, ne-am oprit bucuroși de întâlnire și am intrat în vorbă, ascultând ce avea interlocutorul nostru să ne spună: că nepotul lui lucrează la Institutul Weizmann din Rehovot, că nepoata lui este studentă la Ierusalim... În timp ce mă bombarda cu o avalanșă de cuvinte italiene, a luat de pe tarabă un album despre Roma, l-a răsfoit
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
înfățișare, cu părul presărat de fire cărunte, dar pieptănat cu multă grijă și îmbrăcat în costume de culori calme, cusute de cei mai buni croitori din oraș. Isac avea o voce caldă de bas-tenor care, când vorbea, parcă mângâia auzul interlocutorilor și se putea, oare, să fie altfel? prelegerile sale erau construite armonios, pe baza solidă a unei logici impecabile. Dumitru Isac era străin de orice urmă de prejudecată față de evrei și nu a durat mult până ce am descoperit în atitudinea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de Chimie Alimentară, iar când am venit să întreb dacă sunt într-adevăr dispuși să mă primească, decanul mi-a răspuns afimativ. Am pentru tine loc la secția de morărit" a spus; "Morărit?", am repetat șovăind și, citind pe fața interlocutorului meu că într-adevăr aceasta era propunerea lui, am zis: Nu, nu vă mulțumesc! Sunt dispus să iau în calcul înscrierea la secțiile de uleiuri sau parfumuri, însă la secția de morărit...? Nu mă cred în stare să devin un
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
am găsit un telefon public și am format numărul solicitat. Am primit imediat legatura cu proprietarul telefonului și acesta m-a ascultat cu o emoție crescândă când i-am spus cine sunt și ce treburi m-au adus la Leningrad. Interlocutorul meu m-a rugat să iau un taxi și să vin să-l văd la el acasă ca să stăm de vorbă mai pe îndelete. El ocupa un apartament în casa din fața cinematografului "Zvezda" (Steaua). L-am rugat pe unul din
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
nici vreo masă care să exceadă strictului necesar. Oamenii întîlniți și remarcați de mine au fost considerați egalii mei și nu i-am întrebat de diplome sau de legitimații. Nu am considerat că trebuie să aflu mai mult decît ceea ce interlocutorul meu vrea să spună. Am constatat că în lume sînt mult mai mulți înțelepți decît am crede noi în cele mai optimiste evaluări. Îmi amintesc de un pianist francez strălucit care a umplut sala la Filarmonică. Stăteam lîngă distinsul director
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
respect ca și pe ambasadorul Sikorski (p. 416). Faptul că cel din Ghireni mă considera mai puțin înțelept decît el nu m-a determinat să-l fac de rîs. Era și el de nota zece, dar la altă scară. Ceream interlocutorilor, de regulă, ca respectul să fie reciproc, să mi se acorde și mie măcar un opt dacă nu chiar un zece, fie acesta și pe prima scară. Selecția povestirilor în care eram direct implicat, adică parte a întîmplărilor, am făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sticlă întreagă. Din astea (arăt sticla de 750 ml)? Nu, mai mare, de Coca-Cola. Puștiul bea cîteva picături și mă anunță că-i destul. Dar de ce preferi vinul roșu? Face sînge. Eu am anemie. Îl înțeleg acum mai bine pe interlocutorul meu și continui să-l iscodesc. Tata unde lucrează? N-are serviciu. Dar mama? La brutărie. Dar nu-i place, trebuie să ajungă la ora 4 la serviciu. Mă uit la copil și abia atunci observ că înțelege profund problemele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
întind sarea cu o mare satisfacție. Dar tot sînt necăjit. La ora trei și jumătate mă prezint la întîlnirea prevăzută cu o lună înainte. Sînt condus ceremonios în antecameră. Doriți o cafea, un suc? Mulțumesc, puțină apă, plată, mai adaug. Interlocutorul meu este fără cravată, fără haină. Se scuză, motivînd căldura. N-are aer condiționat și nădușesc sănătos. Ne despărțim fără să rezolvăm problema care a generat această întîlnire. La ieșire, mă uit la ceas. Am timp destul pînă la întîlnirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
egoist cum sînt, mă gîndesc la o tabletă. Este o tăcere tulburată delicat de charanga "dată la minimum", la rugămintea mea. Între timp intră un bețivan, foarte familiar cu toată lumea. Mă bate pe spate, îmi strînge mîna și se adresează interlocutorului meu. Ce faci, ai găsit fraierul? Îi vînd gogoși, spune discret amicul meu. Nu mă enervez. Dar vreau să-mi iau revanșa. Auzi, dacă ai stat în pușcărie, nu ai vrea să-mi faci rost de niște pistoale? Șmecherul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ăsta fericit prezice viitorul. Este disimulat în Sfîntul François d'Assise. De altfel, cum v-am mai spus, toate divinitățile culturii africane sînt disimulate în sfinți catolici. -Deci, divinitățile africane sînt... aș spune cît se poate de omenești. Amanți, încornorați... Interlocutorul meu nu gustă remarca. Bea o gură de cafea în tăcere și apoi continuă tăios, punîndu-mă în tr-o nesuferită stare de disconfort. Sigur, mulți turiști vin și mă vizitează după ce se informează dintr-un ghid turistic. Ei se antrenează chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
oamenilor născuți în acest colț al țării, comorile extraordinare pe care le poartă sufletul omului, mai ales al omului pornit de la sat, pentru că vorbim despre un alt sat vasluian astăzi, despre localitatea Pungești - o localitate încărcată de istorie”, ar spune interlocutorul meu din următoarele minute, domnul Ștefan Boboc-Pungeșteanu, care și-a luat și acest nume, probabil și-ntr-un fel de respect față de locul în care își găsește rădăcinile. Domnul Ștefan Boboc-Pungeșteanu e chiar aici la Radio-Iași : - Bine-ați venit alături de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
faceți cunoștință ! Soțul, și fratele meu, mezinul, cum îi mai zicem noi. - Gheorghiu Sandu, apoi zâmbind, cum îmi spun ai casei : Săndel ! - Gruia Gheorghe, ai mei îmi spuneau Gică, ca să fiu și eu pe-aceeași lungime de undă, zise zâmbind interlocutorul. Am auzit de tine, de năzbâtiile tale. Te-ai comportat ca orice copil la vârsta copilăriei, dar acum ești soldățel am înțeles. - Sunt elev la o școală militară.... - Știu, știu ! Nu mai e nevoie să-mi dai detalii. Mi-a
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]