4,649 matches
-
narative au fost abordate împreună începând cu paginile Poeticii lui Aristotel și continuând cu studiile din perioada Renașterii, din perioada neoclasică sau romantică unde dramei i se alocă, alături de epică, un spațiu de analiză considerabil, cu referiri la subiect, personaj, intrigă, început și final, considerate fiecare la fel de relevante și pentru teoria narativă și pentru poetica dramei. Richardson consideră că drama oferă un număr mare de exemple convingătoare care amplifică disponibilitățile interpretative ale audienței atunci când este vorba de elemente-cheie ale narațiunii. În
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
o acțiune unitară și o înlănțuire dinamică a evenimentelor, ci prezintă o serie de întâmplări disparate. Endgame mai curând atacă decât edifică teleologia din drama tradițională. Richardson consideră că pentru a interpreta o asemenea piesă nu trebuie să urmărim traiectoria intrigii, ci să verificăm dacă există sau nu în construcția ei, ceva asemănător intrigii: . În accepția lui Richardson, Beckett refuză: . Există un dezechilibru, un conflict chiar în comportamentul lui Clov care acceptă relația de supunere față de insensibilul Hamm. Nici în acest
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
de întâmplări disparate. Endgame mai curând atacă decât edifică teleologia din drama tradițională. Richardson consideră că pentru a interpreta o asemenea piesă nu trebuie să urmărim traiectoria intrigii, ci să verificăm dacă există sau nu în construcția ei, ceva asemănător intrigii: . În accepția lui Richardson, Beckett refuză: . Există un dezechilibru, un conflict chiar în comportamentul lui Clov care acceptă relația de supunere față de insensibilul Hamm. Nici în acest sens nu intervine vreo modificare: . Pentru personaje și audiență aceste replici nu conturează
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
accepția lui Richardson, Beckett refuză: . Există un dezechilibru, un conflict chiar în comportamentul lui Clov care acceptă relația de supunere față de insensibilul Hamm. Nici în acest sens nu intervine vreo modificare: . Pentru personaje și audiență aceste replici nu conturează o intrigă, ci un refuz al ei, nu semnalează o unificare, o agregare coerentă a evenimentelor, ci mai degrabă un conglomerat de acțiuni întâmplătoare care duc spre un fel de absență a narațiunii și fac din Endgame o dramă anti aristotelică. Monika
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
actorul uman care nu funcționează numai ca semn iconic, ci și ca întruchipare metaforică sau alegorică. Sunt enumerate în Narrative and Drama și alte trăsături specifice care generează narativitatea dramei cum ar fi existența lumilor ficționale, a personajelor și a intrigii, elemente din lumea ficțională a spectacolului cu efect narator, relatări ale unor mesageri sau personaje care narează întâmplări altor personaje și elemente teatrale cu funcție de mediere cum ar fi prologul sau epilogul. Fludernik arată că una din specificitățile narativității dramatice
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
o cercetare care încearcă să demonstreze că teoria narativă este o sumă de instrumente flexibile de mare utilitate în analiza elementelor narative și pentru o gamă de mare diversitate a manifestărilor mediale. Studiul arată că un vocabular care nuanțează mecanica intrigii sau elementelor de caracterizare a personajului poate constitui un suport solid și pentru înțelegerea unui roman, și a unui spectacol de televiziune, și a unor benzi desenate, și a jocurilor video, filmelor, operei sau oricăror alte forme de narațiune. Studiul
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
Rahova (1879), Prizonierul român de la Plevna (1879), Santinela de la Grivița (1889), Căpitan Buzdugan (1890), Primul rănit (1890), Botezul de sânge (1892), Peneș Curcanul (1892), Sora de caritate (1892) ș.a., sunt percepute în cheie elementar patriotică și moralizatoare, poligraful fabricând foiletonistic intrigi, personaje, întâmplări. O faimă specială i-au adus lui P. ciclurile care narau isprăvile unor haiduci (Iancu Jianu, Tunsul, Miu Cobiul, Bujor, Codreanu ș. a. m. d.), editate și reeditate neistovit până târziu, după 1900. Ținând de traseul comercial al scrisului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288938_a_290267]
-
ca și cum n-ar fi mai instructive pentru cunoașterea și înțelegerea unei lumi și a unei epoci indiscrețiile culese de Saint-Simon din gura lacheilor de la Versailles sau cele văzute de Brantôme prin gaura cheii, sau cele adunate de Proust printre bârfelile, intrigile și vanitățile snobilor și mondenelor din saloanele cu lume obosită de trândăveli și de viții”. Amintirile lui B. vădesc o personalitate iscoditoare, ageră, dotată cu o „curiozitate avidă și malițioasă”, cu „limbă rea”, și „gură spartă”, uneori chiar „nespălată” (unii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
modeste dimensiuni umane - este cea a lui Alexandru Ioan Cuza. Alegerea ca domnitor în ambele principate a acestui obscur personaj, care nici măcar nu figurase pe lista posibililor candidați la domnie, apare ca rezultatul luptelor pentru putere între diversele partide boierești. Intrigile de culise, sforăria bizantino-fanariotă sunt reconstituite într-o strălucită panoramă ficțională a vieții de salon, de cafenea, de alcov și de cameră a deputaților din epocă. Finețea conversațiilor aluzive, inventate în spiritul istoriei, este probabil fără egal în romanul istoric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
în lumea vikingilor, transpuse fluid în versuri melopeice. După interludiul poetic din 1970, autoarea se dedică unor ample construcții epice, publicând câteva romane și un volum de Nuvele fantastice (1984), ce fac dovada unei deosebite predispoziții imaginative, capabilă să domine intrigi arborescente și planuri paralele, dar nu și în măsură să insufle tensiune conflictelor, ceea ce, de altfel, nici nu i-a stat în intenție. C. își plasează acțiunea romanelor în anii interbelici, atât în spațiul românesc, cât și în cel străin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285980_a_287309]
-
apologetic despre secolul lui Ludovic al XIV-lea, dar și Academia se întrece în varii elogii...), sau instuția Saloanelor literare, din secolele XVII-XVIII, saloane în care s-au născut și comentat multe texte remarcabile, dar s-au țesut și numeroase intrigi politice. A urmat o întreagă pleiadă de scriitori deveniți oameni politici, precum Chateaubriand, Hugo, Lamartine. În fapt, mai toți marii politicieni ai secolului al XIX-lea au fost și mari scriitori, și invers, nu există scriitor major al acestei perioade
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
unde Infinitul poate investi chipul orizontal pentru a-i conferi verticalitate spiritual:. Faptul de a se întreba și a se interoga nu suprimă răsucita îngemănare a Aceluiași și a Altuia în subiectivitate, ci trimite la aceasta. Este vorba de o intrigă a Altuia în Același, care nu echivalează cu o deschidere a Altuia în Același. (Altfel decît a fi sau dincolo de esență) Această urmă a prezenței Altuia, reliefată de particula reflexivă se (alta decît impersonalul se heideggerian), postulează o distanțare de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
șira spinărilor. Iar David Vann s-a născut într-o improbabilă insulă din Alaska, Adak, în 1966, iar acum globalisation oblige trăiește în însorita Californie și predă la universitatea din San Francisco... Povestea omului e cel puțin la fel de palpitantă ca intriga romanului. Avea 13 ani cînd viața lui s-a prăbușit, dar a știut să facă din tragedia personală o operă și să-și clădească în timp existența pe care și-a dorit-o mereu să trăiască pe un vas și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fiind numele slav al personajului principal, Ivan Zamiatin, dar și porecla marelui păpușar, Vojd, sau cele evocatoare de mari scriitori ruși ale prietenilor de tinerețe ai lui Ivan Goncearov, Dosto, Turghi. Celor de "dincolo" însă le sună familiar ambianța, ierarhia, intrigile, lupta pentru putere și mult cultivata fraternitate din sînul unei mari societăți multinaționale. De fapt, ambele tabere au dreptate, iar Hervé Bel se joacă cu matură și perfect stăpînită ingeniozitate pe cele două planuri, lăsînd balanța să încline cînd într-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dezvăluirile sale sunt pasionante: Atunci cînd scriu un roman, cobor de fiecare dată în străfundurile cele mai întunecate ale ființei mele, apoi observ peisajele care se găsesc acolo și le descriu. De fapt, nu e vorba de a construi o intrigă în minte, ci de a găsi o poveste care există deja în mine, de a o culege și a o așterne în scris. De aceea, ar fi mai corect să spun că nu am practic nici o libertate de alegere privitor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu vehemență, înlocuind-o cu sintagma "literaturi nordice". Nu există, afirmă ei, unitate de limbă nici de loc în scrierile lor, peisajul scandinav adăpostind diferite idiomuri și genuri. Diversitate, prin urmare, și nu unitate. Verva acestor texte, atenția rafinată acordată intrigii și construcției personajelor, aproape clasică, trimit cu gîndul la poezia scaldică, în care islandezii și norvegienii sunt maeștri și care, în opinia specialiștilor, a rămas pînă astăzi poezia cea mai sofisticată și elaborată compusă vreodată în Occident. O virtuozitate lexicală
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
complex, ca o reflecție asupra societății, literaturii, justiției sau mass-mediei, asupra minciunii și a tăcerilor vinovate, totul într-un stil limpede, înlănțuind capitole adesea foarte scurte, cu nenumăratele răsturnări de situații și reveniri pasionante. Iar faptul că personajele principale ale intrigii sunt doi scriitori introduce un fel de joc de oglinzi ce răsfrîng cele mai variate teme luate în discuție de autorul care, spre deosebire de alter ego-ul său din roman, nu are nici o problemă cu angoasa paginii albe. Dimpotrivă. Scrie de la o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
spate să o faci, suportînd apoi, potrivit propriei constituții și disponibi lități, consecințe diverse. Dar nu mai ieși la fel din ea. Dacă mai ieși. Scriitură patologică, spun unii critici, din cei mai acerbi, care denunță simplismul de bază al intrigilor și afectarea, artificialul dialogurilor, destinate, susțin ei, unor pseudo-intelectuali asexuați și narcisiști, traumatizați de simbolul falic al pomului de Crăciun... Adevărul e că Amélie Nothomb, deși frumoasă în felul ei, misterioasă și provocatoare, pare extrem de departe de orice senzualitate, în afară de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un fir de păr, nimic nu e sigur. Unde sunt fiicele mele, Linda și Ingel? Plictisul e mai mare decît poate fi suportat. Narațiunea e alertă ca cel mai bun roman polițist, iar cuvintele și imaginile evocate sfîrtecă măruntaiele cititorului, intriga intimistă, la început, centrată pe secrete de familie se extinde la scara unei lumi și a unei conștiințe universale devastate. Nu te poți ascunde de vinovăție, iar ceea ce Istoria a stricat în viața unui om nu se mai poate repara
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
le schimbă în afara societății, aceste servicii vor avea întotdeauna valoarea lor naturală. Această valoare va fi desigur afectată de evenimente, dar cel puțin ea nu va putea fi niciodată afectată de capriciile legii, de exigențele impozitului; de nevoile impozitării, de intrigile, pretențiile și influențele parlamentare. Prețul lucrurilor și al muncii va suferi deci minima fluctuație posibilă și sub ansamblul acestor condiții reunite nu este posibil ca industria să nu se dezvolte, bogățiile să nu crească, capitalurile să nu se acumuleze cu
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
după aceea, a introdus o moțiune pur politică. Cerea ca miniștrii să nu mai poată fi incluși în sânul Adunării și prezenta, în sprijinul propunerii sale, considerațiile cele mai ingenioase. Era convins că această "incompatibilitate" va tăia din scurt proastele intrigi parlamentare care suscită dragostea dezordonată de portofolii ministeriale, intrigi la care țara a fost adesea martor și victimă. Poate că exagera eficacitatea procedeului și nu aprecia suficient inconvenientele sale. Oricum ar sta lucrurile, Adunarea, în care a distribuit o mică
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ca miniștrii să nu mai poată fi incluși în sânul Adunării și prezenta, în sprijinul propunerii sale, considerațiile cele mai ingenioase. Era convins că această "incompatibilitate" va tăia din scurt proastele intrigi parlamentare care suscită dragostea dezordonată de portofolii ministeriale, intrigi la care țara a fost adesea martor și victimă. Poate că exagera eficacitatea procedeului și nu aprecia suficient inconvenientele sale. Oricum ar sta lucrurile, Adunarea, în care a distribuit o mică broșură atrăgătoare asupra "incompatibilităților parlamentare", Adunarea, deci, a rămas
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
criticului, o interpretare la romanul Nopțile de Sânziene de Mihail Sadoveanu. În contextul în care mitocritica devenise o modă și un furnizor convenabil de scheme interpretative, S. polemizează cu clișeul (databil încă de la G. Călinescu) care vedea în roman o „intrigă mitologică”. Deconstruirea clișeului se face tacticos și exemplar, iar concluziile sunt spectaculoase. Acestea din urmă pot fi extrapolate la alte scrieri sadoveniene, precum Baltagul; este vorba, în rezumat, de o strategie coerentă și abil manevrată de deturnare/subminare ironică a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
mitologică”. Deconstruirea clișeului se face tacticos și exemplar, iar concluziile sunt spectaculoase. Acestea din urmă pot fi extrapolate la alte scrieri sadoveniene, precum Baltagul; este vorba, în rezumat, de o strategie coerentă și abil manevrată de deturnare/subminare ironică a intrigii mitologice, care există doar ca pistă falsă și superficial, supusă din interior deriziunii: „nicăieri aproape spiritul «demistificator» nu este mai acid, mai dur decât în această așa-numită alegorie”. Trecerea criticului la „Scânteia” (prin excelență un spațiu rigid, ideologizat și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
parte bătrânul boier Ianache și confidentul său Pavel, înfățișînd bunul-simț, pe de alta fetele sale, Elenca, Luxandra și amorezii lor Dimitrache, Panaiotache, exponenți ai bonjurismului. Vin apoi servitorii impertinenți, făcând morală stăpânilor, Mariuța, subretă de teatru francez, Stan, valet valah. Intriga lipsește, înlocuită cu o expunere de atitudini morale. Ianache e mizantrop, bănuitor, vrăjmaș al tinerilor și al femeilor emancipate: Sunt trecut în bătrânețe, și ascultă de cuvânt, Căci am început a crede că e vrun drac pe pământ. Sluga de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]