4,844 matches
-
metafizice care se referă la transcendent, fără să fie dogme. Dezacordul cu concretul nu vine din conținutul conceptelor cu care operează. Acestea sunt cu referință concretă. În schimb, prin combinarea lor, dogma postulează o sinteză refuzată de concret, imposibil de intuit. Dar diferența dintre cele două tipuri de formule nu apare doar la nivel intuitiv, ci și conceptual: antinomia dialectică are întotdeauna o sinteză conceptuală într-un al treilea concept sintetic, pe când sintezei dogmatice nu-i corespunde vreun astfel de concept
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de care s-a bucurat până acum această idee în spațiul românesc. Spre final, voi reveni asupra comparațiilor cu Lucian Blaga. Intuiția contradictoriului și modelul ontologic clasic Încă de la primele sale lucrări 452, filosoful francez de origine română avea să intuiască în manifestările istorice ale spiritului ceea ce va forma miezul întregii sale filosofii și care îl va determina să întreprindă o încercare de schimbare radicală a modului de înțelegere. Este vorba de un dualism antagonism prezent în însăși constituția lucrurilor și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
alegere; va exista deci un soi de ambiguitate esențială la baza descrierii științifice, iar caracterul imediat al evidenței carteziene va fi tulburat"773. Știința nouă se hrănește din idei care nu mai sunt evidente imediat și nu mai pot fi intuite în mod primitiv. Ea pune în fața epistemologiei carteziene un ideal de complexitate 774. Sub simplitate, ea urmărește complexitatea, sub claritate, ambiguitatea, sub identitate, variația, opoziția, mișcarea dialectică. Filosofia acestui nou spirit științific este caracterizată de Gaston Bachelard drept "filosofia lui
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
căci ea nu întruchipează și dă o față rostitului; rămâne în rostirea neauzită, în figura nevăzută care o luminează și o face să lumineze. Poetica hermeneutică a imaginii nu aspiră la mai mult decât a da de un înțeles, a intui locul în care ceva semnificabil începe să se arate, dă semn că semnifică. Intuirea aceasta este inaugurală, neparazitată de nicio experiență prealabilă; ea înțelege sensul acestui nefamiliar care rămâne într-o lumină clar- obscură, inevident, totuși un sit de experiat
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imagini in nuce - infratexuale - pe care le numim imageme sau imagini poetale. Iar faptul că ceea ce face vizibilă rostirea poetică transpare în chipul imaginii drept ireal arată cealaltă față a realității, ascunsul întrevăzut dar niciodată de față. Un real nefamiliar intuit în imaginea inaparentului însuși ca trecere spre început, ca întoarcere spre înăuntru, acolo unde totul se face și se preface, se întoarce pe dos, e în același timp prefigurare și transfigurare. Prin urmare, e nevoie de o înțelegere care nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în care s-ar expune. Ceea ce începe să semnifice nu pune în vedere, arată ceea ce nu apare în vizibilitatea textului, se rostește precum o negare - ori o punere în absență - a tuturor celor ce se afirmă în orizontul prezenței. Ceea ce intuim prin înțelegerea albă nu este obiectul sensibil al unui corp poetic perceput ca dat exterior configurat în statica alcătuirii sale (structura textuală). Presupunând că am putea intui acest corp poetic, eul intuitiv s-ar limita și s-ar obiectiva în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
punere în absență - a tuturor celor ce se afirmă în orizontul prezenței. Ceea ce intuim prin înțelegerea albă nu este obiectul sensibil al unui corp poetic perceput ca dat exterior configurat în statica alcătuirii sale (structura textuală). Presupunând că am putea intui acest corp poetic, eul intuitiv s-ar limita și s-ar obiectiva în exterioritatea unui obiect străin, într-un negativ pe care trebuie să-l primească la sine din moment ce i se dă. Dar i se dă ca non-eu limitativ, obiectivant
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care devine vizibilă prin transparența invizibilului. Intenționalitatea interpretării e pusă în paranteză, iar calea intuiției e deschisă, dar numai în măsura în care intuiția comprehensivă e văzută drept presupoziția - posibilitatea intuitivă - cu ajutorul căreia calea interpretării este ea însăși deschisă mai în adâncime. Locul intuit de înțelegerea albă e primul "loc", umplut intuitiv, al discernerii reflexive, aurora interpretării. Conform opțiunii fenomenologice, imediatitatea și imprevizibilul imaginii nu țin de un orizont de prezență și nici măcar de un orizont al absenței, căci ceea ce se dă ca imagine
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
este nedeterminatul pur, transcendent oricărui subiect sau orizont de prezență. Darul său neașteptat este revelarea imprevizibilului, a ceea ce nu apare și totuși se dă, trece absent prin lumina înțelegerii. E vorba însă de o auto- donație a absolutului ca inaparent intuit în transcendența sa, ca urmă ștearsă, luminând în echivocitatea înțelesului. Nu este aceasta tocmai imaginea transparentă care - înainte de a se dizolva în textura lingvistică a unor complexe figurative - deschide perspectiva subînțelesului, a unui prag nevăzut în care totul abia începe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al acestei absolute învăluiri, căci "iată e noapte fără ferestre-n afară", iar "tenebrele n-au capăt,/ lumina n-are înviere"1. În poezia lui Lucian Blaga intuiția nu se oprește însă niciodată în imposibilul necreator de viziune; tocmai pentru că intuiește adânc, ea sesizează în miezul ascunderii ceea ce se ascunde și ființează în ascuns, "vraja nepătrunsului ascuns/ în adâncimi de întuneric"2. Deși nepătruns - cu gândul, cu vederea -, ascunsul dă semn în noaptea ființării, vestește discret posibilul început. Nu se închide
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
noi cu cea din slavă" (În ceață). Nu un orizont de vizibilitate întâmpină vederea, ci greoaia așezare a contururilor, desenul șters al profilurilor. Nu e de mirare că, în încercarea de a desluși ceea ce apare, ochiul rătăcește în adâncul difuz, intuind mai degrabă decât văzând, dincolo de faldurile nevăzutului, lumina unei alte imagini, abia pâlpâitoare: "Iar ochiul meu mai tare se ascuțea să vadă/ Și sfredelea mai aprig în surul minereu/ De nouri ce-ți ascunde filonul de zăpadă.// Fier stins părea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în și prin obscuritatea celor ce sunt voalate de corpul poetic, a celor ce nu sunt (vizibile) - imaginea diafană a acestui mediu transparent, donația speculară a unui imprevizibil și insesizabil pe cale directă 2. În poezia lui Ion Vinea, înainte de a intui revelator acel "trup de aur vechi" ce stă "vedenie în raze"3, înțelegerea trebuie să străbată mai întâi o deschidere tulbure, "umbrele și luminile-n vasta și singura lor oglindă"4, câmpul evanescent al unor apariții impure, deseori de natură
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
luminii, transluciditate sau claritas, receptacol și transmițător de luciditas), calități specifice de reactiv sensibil comparabil, pentru a folosi o metaforă, cu epifania unei "fețe""15. Ceea ce se înfățișează "pretutindeni unde-ți porți surâsul" nu e prin urmare doar ceea ce e intuit ca strălucire, imagine "la vedere" a unei rostiri care face semn, ci și drept cuprins elocvent al unei intermedieri, revelator al unei fețe resensibilizate, altfel nevăzute 16. Ce se între-vede nu e decât ceea ce - ca urmă - urmează să fie văzut
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a unui referent pe care îl face vizibil prin reflectare directă; desprinsă de obiecticitatea lumii exterioare, ea e liberă până la transparență, liberă să arate "sâmburele misterios, ireductibil, al realului", adică inefabilul, inexprimabilul, indicibilul, cu un cuvânt: necunoscutul. Dar realul astfel intuit în esența sa inaparentă nu apare decât odată cu poemul, în stofa densă a plăsmuirii deja posibile; "el nu există înainte ca opera artistică să existe". Ceea ce se manifestă prin interstițiile poemului e sensul unui real mai întâi nemanifestat, încapsulat în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
atât transcenderea realului deja actual, ci intuirea potențelor transcendente actului, deschiderea unui dincolo subzistent, dintotdeauna existent, al realului însuși. Într-adevăr, "fără deschiderea într-un "dincolo" dintotdeauna, aripile spiritului s-ar atrofia"15. Or transcendența imemorială a posibilului este inaparentul intuit pe verticala trans-ascendenței, la altitudinea unui alt nivel de structurare a realului. Esența poeziei este, prin excelență, verticalitatea", rupturile de nivel, "treceri fulgerătoare de la un palier al realului la altul"16. O trecere prin spațiul imaginal al unei necurmate restructurări
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
acestei stări de cumpănă sărbătorească, "o stare de răpire, de pierdere de sine după acel ceva devenit realitate"3. Ceea ce devine real inundă vederea până la orbire, saturează vizibilul cu semnele manifestării sale inaparente. Este adevărata stare poetică, a vederii care intuiește mai degrabă decât întrezărește, se lasă pătrunsă de lumină primind la sine chipul noii realități care i se dăruiește: "starea autentică poetică este una universală, a ființei omenești în cosmos ajunsă într-un luminiș din care se vede limpede, se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care toate se nasc din nou. Urma fără formă și apariția deschisă în Poezia lui Petru Creția Nespusul transpare, apare în interstițiile limbajului, dar spune el totuși ceva în înțelegere sau se arată doar în forma unei imagini de văzut? Intuim ceea ce vedem în imaginație, dar care e semnificația prin care imaginea se rostește, nu doar se descrie în conturul vag al apariției? În toate aceste situații nu cu o apariție gratuită avem de a face, cu o arătare mută care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
străbate - pentru a fi - propria-i manifestare. Clipa aceasta e o insulă plutitoare, care nu figurează pe harta timpului, și totuși o figură. " În landa cu ierburi plecate de un vânt străin" nu vedem mai mult decât ne este spus; intuim însă existența subterană a ființei care își face loc, se profilează pe fondul cronotopic al unei realități nevăzute, vine ca un străin în vederea pe care o deschide 11. Își deschide propria lume, deschisă în larg, ne vine în vedere fără ca
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
inima pieziș/ De teamă că mă-ndepărtez prea mult". Hermeneutic vorbind, schemele retorice înlesnesc înțelegerea în virtutea explicitării care o subîntinde. Se încheagă la acest nivel imaginile pe care le propune cogito-ul creator ca expresie a intenționalității limbajului poetic. Am putea intui prin forma lor de prim plan prefigurarea, de fundal, a unei forme incipiente, inaparente? Pentru aceasta intenția ar trebui să cedeze locul intuiției, singura în măsură să deschidă poemul în adâncul cripto-manifestării semnificante. Aici, în străfundul voalat de stratificarea tectonicii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se spune mai curând decât se vede, se aude în cântecul greierilor, în sfântul lor dor de izolare ce înzestrează lumea întreagă. Ce înseamnă acest cântec? Face el imagine în corpul poetic? Dacă la acest nivel înțelegem fără să vedem, intuim intelectiv un sens care începe să închege fluidul imaginal, este pentru că nu aici răsare imaginea, nu aici ni se dă ceva spre vedere, ci în trupul poetal al semnificării originare. Putem înțelege fără să "vedem" înțelesul, să-l cuprindem în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a recurge la o comparație, precum parfumul florilor pe care nu le vedem, dar care, "arătându-ni-se" ca semn neașteptat, deja deschide orizontul unui semnificabil, spune ceva înțelegerii noastre despre florile nevăzute care îl emană. Aici, într-adevăr, a intui înseamnă a nu vedea, a ști înainte de a gândi", spuneam în cartea noastră Înțelegerea albă. Cinci studii de hermeneutică fenomenologică, ed. cit., p. 199. 10 Plotin, Enn. VI, 7, 32, în Enneade VI, Editura Iri, București, 2007, p. 337. "De
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
multe alte modificări infrastructurale la nivel molecular (de ex.: modificarea calității canalelor de apă, canalelor de clor etc.); toate acestea determină modificări în ceea ce privește vehicularea sodiului de-a lungul tubului nefronului. Cu mulți ani în urmă, existența acestor tulburări a fost intuită de cercetători, însă multă vreme s-a judecat, se pare, eronat; se considera că pacienții cu ADPKD pierd sare și că au predispoziție la hiposodemie. Cercetările recente au conturat însă problema eliminărilor de sodiu în ADPKD în următorul mod (10
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
chistice genetice și boli negenetice (v. tabelul 1, cap. 1). ADPKD face parte din prima categorie de boli renale chistice ereditare, fiind o afecțiune multisistemică, cu manifestări renale și extrarenale (hepatice, cardiace, vasculare, digestive etc.) (16). Diagnosticul ADPKD se poate intui pe baza anamnezei familiale, a examenului fizic sau a datelor de laborator, dar el se bazează pe explorările imagistice (3). Diagnostic imagistic al ADPKD se poate realiza prin radiografie renală simplă, urografie, pielografie retrogradă, ecografie, computer tomografie și rezonanță magnetică
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
preocupa câtuși de puțin. Nici asta n-ar fi fost rău în definitiv; oricum, era drum lung până acolo, iar dintre cele două strategii de ființare nomazii n-ar fi putut spune care li se potrivea cel mai bine. Instinctiv, intuiau ei însă că o imagine de sine creată de circumstanță - fie ea și lipsită de candoare - poate deveni o capcană tare afurisită, ce-ți cade cu tronc lent, prinzându-ți-se de suflet ca un farmec malefic. Prin comparație, confuzia
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pentru a se putea regăsi pe deplin la adăpostul lor. Își doriseră palate atâta vreme cât zidurile le respinseseră cu răceală avansurile, dar, odată încorporată lumii lor, masiva platoșă de zidărie se adeverise stânjenitoare. Intraseră în ea cât se poate de circumspecți, intuind poate o capcană de natură metafizică și vizând stăruitor ieșirea; dar poarta în permanență deschisă avea să sfârșească prin a le adormi temerile, ispitindu-i să revină din ce în ce mai încrezători în sine. Și totuși, sinele la care reveneau încrezători nu mai
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]