KorAP: Find »[drukola/base=izbi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...170 171 172 ...208 >

5,195 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

și fetișcana ce-și zice ea: da, îmi las eu bărbatul, asta nu e greu, da' ia să văd dacă mă iubește tot atât de tare ca și el, ca să te pun la probe..." Și lui Vintilă deodată îi reveni verva, își izbi uluit fruntea cu palma și se vaită indignat. "...Ah, cât de prost poate să ajungă un bărbat când îi cade așa, în mod unilateral, cu tronc, după o muierușcă. Se plimbau așa pe marginea râului. Zici că mă iubești? mormăi

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
cu putință să fie așa cum era. Nu se putea să-mi răspundă cu o astfel de alarmă supusă în glas, încît sării, ca să spun așa, înapoi în mine însumi. Nu prea departe însă, doar atât cât tresărim când, neatenți, ne izbim de cineva și spunem pardon, fără să ne uităm măcar la persoana cu care ne-am atins. "Nu, doamnă, mormăii parcă visător, dimpotrivă, vă mulțumesc pentru atenție." "Îmi plac foarte mult florile, explică ea (într-adevăr avea pe biroul ei

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
noi..." Mă dusei... Mă întîmpină un individ galben ca o molie, și cât mă văzu aprinse lampa de pe birou și mi-o puse în ochi: De ce n-ai declarat, ticăloaso, că tatăl tău e un criminal de război?!..." Astfel mă izbi, fără nici-o introducere, crezând că o să-mi ia piuitul. "Tata nu e criminal de război", îi răspunsei cu un dispreț sec. "Daaa?! țipă molia isterică. Atunci de ce a fugit de-acasă?!" S-a despărțit de mama, răspunsei, vrea să divorțeze

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
încă la altele!" "Ce vrei să spui? Când v-ați luat, n-ați deschis ochii? Și mai ales când v-ați hotărât să aduceți pe lume un copil? Ce e ea vinovată?..." Vrusese să spună fetița asta... Dar o oprii izbind cu violență tacâmurile în farfurie. "Amnezie? spusei, însă cu blândețe. Nu mai avem memorie?"' "Hai, Tasia, zise Matilda, lasă, are dreptate Victor." "Și tu de colo, zise Tasia cu dispreț, are dreptate, vai de capul vostru!" Nu, gândii, nu e

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
aveau în ele nimic dramatic, erau fierbinți și neînfrînate... "Hm! gândii hotărât să nu prelungesc mult acest abandon, n-are imaginație, nu cunoaște moartea..." În acest timp vântul fluiera și mai întărîtat în văzduh și fulgii grei de zăpadă ne izbeau neîncetat sărutările, topindu-se de buzele noastre, care ardeau. Deodată înțelesei, sau, cum se spune, îmi pică fisa: Suzy văzuse scaunele, nu era în firea ei să pună în scenă pentru noi doi o moarte atât de romantică și fără

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
arunc pe tine întîi..." Trecui pe lângă aceleași clipe rele ca și Suzy, mă copleșea cu masa grea o corpului și mă aduse și pe mine până aproape de buza cabinei, unde însă întreaga mea ființă se revoltă (dacă ar fi reușit, izbindu-mă de stânci și murind, n-ași fi simțit nimic, atât de tare incendiase această revoltă atomii cei mai leneși și mai inactivi ai ființei mele) ...reușii să mă smulg și mă repezii eu în el. Se clălină, dar abia

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
sau grasul Calistrat lansaseră aforismul pe care îl aveam în cap!) Nu știu, zise Suzy, dar bănuiesc că îmi pregătești o nouă grosolănie. Nu sânt o învinsă, să-ți fie clar..." Apucai sticla, o înfășurai în fularul meu și o izbii de câteva ori de perete. Dopul țâșni. "Chiar, zisei, turnând în pahar, nu ești curioasă să afli care e salvarea celor învinși?" "Ți-am spus, nu sânt curioasă fiindcă nu sânt învinsă." "O să mori, zisei eu atunci, fără să afli

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

care ridică din umeri și întoarse spatele, dând atenție activității unei încâlceli de semnalizatoare și tuburi. Bărbatul o privi iar pe femeia din pat. ― De acord. Nu este treaba mea, dar vei suporta. Cincizeci și șapte de ani. Numărul o izbi ca o lovitură de ciocan. Cincizeci și șapte de lovituri de ciocan. Această declarație avu un impact mai mare asupră-i decât trezirea, mai mare decât vederea lumii natale. Se prăbuși, păru să se dezumfle, că-și pierde puterile. Brusc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
criblor schimbară o privire scurtă, Hudson dădu din cap și se îndreptă încet spre o ușă întredeschisă și ieșiră parțial din țâțâni. Era ciuruită de vibratoare, ca și pereții. Comtehul se depărta și Vasquez se apropie de ușa distrusă. O izbi cu piciorul, pregătită de tragere. Atârnată de capătul unui corset flexibil, o cutie de derivație se legănă ca o pendulă, împinsă de vântul care intra printr-o fereastră spartă. Cutia grea metalică lovea un pătuț de copil la fiecare balans

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
mai termină ce avea de spus. Nu era Spunkmeyer. Creatura abia se strecura prin deschidere. Fălcile anterioare se căscară dezvelind colții. Ferro sesiză niște mișcări indinstincte și auzi un whoosh organic. Nici nu avu timp să urle și se pomeni izbită de consola de pilotaj. La sol, viitorii naufragiați văzură uluiți cum naveta viră brusc spre babord. Propulsoarele principale mugiră și aparatul acceleră pierzând altitudine. Ripley o luă pe Newt și alergă spre clădirea cea mai apropiată. ― Fugi! Naveta trecu razant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Ripley o luă pe Newt și alergă spre clădirea cea mai apropiată. ― Fugi! Naveta trecu razant pe lângă o formațiune pietroasă de pe marginea șoselei, viră ― stânga și se lovi de o creastă de bazalt. Se răsturnă ca o libelulă muribundă, se izbi de sol înainte de a exploda. Câteva secțiuni și compartimente se desprinseră din armătura principală. Unele ardeau deja. Aparatul tresăltă; țâșniră flăcări din motoare și suprastructură. Un fragment dintr-un modul de propulsie căzu pe VTT și-i distruse armamentul. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
pe planurile furnizate de ordinatorul central. Niște fălci îmbăloșate se năpustiră spre fața lui și se loviră de metal scrâșnind. Bishop se rezemă de cealaltă parte a tunelului; zgomotul impactului se repercută. Curba metalului se inversase ușor, acolo unde îl izbiseră fălcile. Androitul își reluă rapid respirația, surprins că nu era atacat din nou și că nu auzea zgomotul unei urmări. Creatura sesizase pur și simplu o mișcare și lovise din instinct. Cum reușeau aceste ființe să detecteze incubatoarele propice? Bishop

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
iarăși întrerupătorul, apoi îl lovi cu pumnul fără să-i pese de zgomot. Nimic. Comanda era debranșată, sau în pană. Vru să facă lumină. La fel. Femeia și copilul erau captive în penumbră. Fără să-și ia ochii de la sol, izbi cu pumnul în panoul ușii. Dar izolarea acustică înăbușea loviturile. Era normal ca un bloc operator să fie insonorizat. Nu era de dorit ca niște urlete neașteptate să neliniștească vreun colon impresionabil, în trecere pe acolo. Cu Newt alături se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
vreun colon impresionabil, în trecere pe acolo. Cu Newt alături se îndepărtă de ușă și se plasă în spatele geamului de observare care dădea în culoarul principal. Încumetându-se să-și ridice privirea de la sol, se întoarse și strigă: ― Hei!... hei! Izbea cu disperare în geam, dar nu apărea nimeni dincolo de sticla triplă. Să răsuci la loc la auzul unui foșnet. Newt începu să geamă contaminată de spaima adultului. Deznădăjduită, Ripley înaintă în câmpul unui securicam și agită brațele. ― Hicks! Hicks! Nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
să geamă contaminată de spaima adultului. Deznădăjduită, Ripley înaintă în câmpul unui securicam și agită brațele. ― Hicks! Hicks! Nimic. Camera nu se mișca pentru a o cadra și difuzo-lul ei rămase tăcut. Femeia apucă furioasă un scaun metalic și-l izbi de geamul de observare. Scaunul sări înapoi fără măcar să zgârie materialul transparent. O luă de la început. Își irosea energia. Panoul nu se va sparge, iar nimeni nu era martor al eforturilor ei frenetice. Lăsă scaunul și-și plimbă ochii prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
sări pe față. Tumultul potopului și al sirenei acoperi urletul femeii care se împiedică și căzu de pe masă; se prăbuși zbătându-se sălbatic. Newt strigă și se dădu la o parte când Ripley zvârli cât colo pe atacator. Creatura se izbi de perete de care se prinse, ca un respingător păianjen, înainte de a sări din nou asupra victimei sale. Părea împinsă de un resort puternic. Ripley se dădea înapoi secerând toiul în preajmă. Căută să ridice o baricadă înaintea acestei grozăvii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
coridorul destulă vreme pentru ca Hicks să poată suda ușa, dar nu dispuneau decât de un răgaz de câteva minute. Această acalmie era mai curând simbolică. Caporalul își ridică arma, gata de a întâmpina asaltul final. Ușa se bombă în centru, izbită de ceva din culoar. La un al doilea impact, metalul scrâșni și ușa începu să se desprindă din cadrul ei. Newt scutura cu insistență mâna lui Ripley, care cu greu își lua ochii de la ușa care ceda. ― Vino! Pe aici! Copilul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
mereu de partea superioară a cilindrului, dar se simțea atât de ușurată încât nici nu-i păsa. Iuțiră pasul; Newt se ținea de ei fără dificultate. Acolo unde adulții trebuiau să se aplece, ea rămânea dreaptă și alerga. Infanteriștii se izbeau cu zgomot de marginile tunelului, dar acum se gândeau mai mult la rapiditate decât la discreție. După câte își dădeau seama, adversarii lor erau dotați cu un auz mediocru și că își localizau prada probabil datorită mirosului. Când ajunseră la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
el. El zâmbi și ridică unul dintre obiectele distrugătoare, bâzâind. Vasquez abia reuși să-l imite. ― Sănătate, murmură ea. El nu putea fi sigur dacă ea-i zâmbea, fiindcă ținea ochii închiși, dar așa crezu. Ceva tare și ascuțit se izbi în spatele său. Nu se osteni să se întoarcă pentru a vedea ce anume era. ― Hai sictir, murmură el când grenadele se ciocniră. La acest toast final culoarul se lumină, ca de strălucirea unui soare. Ripley și Newt și Hicks alergau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Coborârea liftului era prea lentă. Observă o scară lângă două tuburi de ascensor și urcă pe primele bare. În spate, Newt era ușoară ca un fulg. Un enorm braț negru zvâcni ca un piston și niște gheare tăioase ca briciul izbiră în podea și pătrunseră în metal, la câțiva centimetri de picioarele ei. Și acum încotro? Nu-i mai era frică. Nu avea timp să cedeze panicii. Era prea preocupată ca să fie îngrozită. Acolo: o scară spre nivele superioare ale stației

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Nu-i mai era frică. Nu avea timp să cedeze panicii. Era prea preocupată ca să fie îngrozită. Acolo: o scară spre nivele superioare ale stației. Treptele se ondulau și vibrau. Instalațiile începeau să se prăbușească. În urma ei, o matahală se izbi de peretele metalic și podeaua se afundă. Prin plăcile groase de aliaj trecură colții și ghearele. ― Personalul dispune de două minute pentru a ajunge în perimetrul de securitate, anunță vocea tristă a stației pe cei care mai erau în stare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
ajunge... Sări pe catargul de încărcare și se agăță. Brațul metalic începu deja să se retracteze în buncărul de îmbarcare al navetei. O clipă mai apoi, suflul giganticei explozii care distruse stația îmbrânci aparatul, al cărui tren de aterizare se izbi de o încâlceală de fragmente de panouri, platforme și țevi. Metalul scrâșni pe metal. Sarcina suplimentară amenință pe moment cu prăbușirea navetei. Când ajunseră în buncăr, Ripley se repezi la un scaun pe care se legă împreună cu Newt. Se uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Căzu răsturnându-se într-o stivă de mărfuri. ― Apropie-te! urla Ripley rânjind. Apropie-te, gânganie! Bălăbănind coada, regina, turbată, atacă mașina pentru a treia oară. Brațele ei biomecanice se abătură peste cele pur mecanice ale încărcătoarei. Acul ei gros izbea în flancurile și pântecele mașinii fără să o distrugă. Ripley para loviturile și riposta prin croșeuri. Dădea înapoi încărcătoarea și pornea mersul înainte astfel încât brațele mașinii sale să fie plasate între ea și regină. În timpul confruntării, ele striveau lăzi, aparate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
excesivă. Labele posterioare ale creaturii zgâriară mașina, deformând cabina de securitate care o adăpostea pe conductoare. După aceea, țeasta oribilă se înclină către Ripley și deschise botul. Fălcile interne țâșniră spre femeie. Aceasta se lăsă în jos iar colții se izbiră de spătarul scaunului într-o explozie de bale vâscoase. Acidul gălbejit se înspuma pe brațele hidraulice ale mașinăriei și începea să se scurgă spre cabina de securitate. Regina smulse niște țevi sub presiuna și un lichid sângeriu izbucni din toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911

încă nici o memorie despre cum i se putea întâmpla așa ceva. Conștient, își făcu singur curaj. Își propti mâinile bine pe suprafața moale de sub el. Și, cu ajutorul lor, se ridică. Sau, mai bine zis, încercă să se ridice; capul i se izbi de ceva, tot moale, așezat aproape, deasupra lui. Se întinse la loc, speriat. Dar imediat exploră suprafața de deasupra, cu degetele. "Tavanul" cușetei sale lungi și înguste era făcut dintr-un material moale, ca o țesătură. Și se afla la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]