4,354 matches
-
fiind „niște ființe ciudate și îndepărtate, fără nici-o logică în faptele lor, sau avându-și, în orice caz, o logică proprie; un amestec de primitivism și de înaltă delicateță sufletească, de cruzime și de bunătate, de resemnare fatalistă și de izbucniri violente și pătimașe”. Scriitorul își exprimă totuși speranța în capacitatea țării de a se dezvolta într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat, afirmând prin vorbele lui Alecu Ruset următoarele: "„Și țara asta, când Dumnezeu se milostivește asupra ei
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
Liechtenstein” nr.10, unde a figurat oficial până la căderea monarhiei. Avansat pe 1 noiembrie 1907 la gradul de căpitan, ofițerul fost numit la 7 decembrie 1907 camerier al arhiducelui Heinrich Ferdinand de Habsburg-Lorena-Toscana. El l-a însoțit pe acesta până la izbucnirea războiului, fiindu-i alături la München, Salzburg și Viena. Conform baronului von Wedel, a fost cooptat în același an în serviciul de contrainformații al Austro-Ungariei, unde a lucrat pentru biroul de evidențe la Viena, pentru un timp ca adjunct al
Alexandru Wassilko de Serecki (ofițer) () [Corola-website/Science/333034_a_334363]
-
titlurilor de Duce de Cumberland și Teviotdale și Conte de Armagh. Titlurile sale au fost suspendate în conformitate cu Actul Privării Titlurilor din 1917. Botezul lui Ernst August din vara anului 1914 a fost ultima mare întâlnire a monarhilor europeni înainte se izbucnirea Primului Război Mondial. Printre nașii săi se includ: împăratul Wilhelm al II-lea și împărăteasa Augusta Viktoria, bunicii materni; Ducele și Ducesa de Cumberland, bunicii paterni; George al V-lea al Regatului Unit, Franz Joseph I al Austriei, Nicolae al II-lea
Ernest Augustus al IV-lea, Prinț de Hanovra () [Corola-website/Science/333048_a_334377]
-
împăratul Xiaowen (471-499). Cu toate acestea, în anul 493 construcția a fost oprită din cauza mutării capitalei la Luoyang. Lucrările au fost reluate în cea de a treia și ultima etapă dintre anii 494-525, dar au fost din nou oprite din cauza izbucnirii unei rebeliuni. De-a lungul timpului complexul Yungang a fost restaurat sub patronajul mai multor dinasti, cum ar fi Sui și Tang. În timpul dinastiei Liao, între anii 1049-1060 au fost săpate în stâncă mai multe temple, dar au fost distruse
Grotele Yungang () [Corola-website/Science/333130_a_334459]
-
britanice, iar angajarea în orice alianță cu aceștia din urma ar dus la transformarea țării într-un câmp de luptă, în condiții de inferioritate. Belgienii și francezii nu au reușit să lămurească problema legată de contribuția fiecărei părți în cazul izbucnirii unui conflict. Belgienii erau hotărâți să reziste pe linia fortificațiilor de frontieră de-a lungul Canalului Albert și a râului Meuse, fără cedarea de teren, până la venirea sprijinului francez.. Gamelin nu era însă dispus să modifice planul Dyle în asemenea
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
drepturile omului. În anul 1977 când Marea Britanie a rupt relațiile diplomatice cu Uganda, Idi Amin s-a autointitulat CBE în sensul de „Cuceritor al Imperiului Britanic”. Încercarea de a anexa în 1978 provincia Kagera din Tanzania vecină, a dus la izbucnirea războiului cu această țară. Trupele tanzaniene l-au înfrânt și pătrunzând în Uganda au dus în 1979 la prăbușirea regimului său și în cele din urmă, la reinstalarea fostului președinte Milton Obote. Idi Amin a fugit în Libia și apoi
Idi Amin () [Corola-website/Science/333213_a_334542]
-
în fața atacurilor Armatei Albe. Următoarele capitole se reîntorc tot mai mult în trecut până în perioada studiilor lui Andrei în Germania, existând digresiuni frecvente pe diferite subiecte. Autorul prezintă cronologic prietenia lui Andrei Starțov cu Kurt Wann, viața lor la Nürnberg, izbucnirea războiului și prizonieratul lui Andrei în orașul Bischoffsberg, apoi introduce un capitol de digresiuni despre Marie Urbach și relația ei de dragoste cu markgraful von Schönau, apoi cu Starțov. Ordinea cronologică este iarăși restabilită și sunt relatate evenimentele revoluționare din
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
, inițiată de forțele Imperiului German la 20 august 1914, a fost o ofensivă germană de pe Frontul de Est în timpul Primului Război Mondial. Din cauza grabei în care a fost executat atacul german, armata rusă a ieșit victorioasă. La izbucnirea războiului, ordinele lui erau foarte stricte și clare: pe care o comanda trebuia să rămână pe poziție în Prusia Orientală, fără a încerca vreo acțiune ofensivă, întrucât toate eforturile germane trebuiau concentrate pe Frontul de Vest împotriva Franței, conform Planului
Bătălia de la Gumbinnen () [Corola-website/Science/333262_a_334591]
-
Prusiei ar fi fost o importantă lovitură dată moralului germanilor, dar și un progres în situația strategică de ansamblu, dat fiind că Prusia (inclusiv zona sa de est) fuseseră inima istorică a Imperiului German. Desfășurarea de trupe a germanilor la izbucnirea războiului lăsase doar cele 10 divizii ale Armatei a VIII-a, condusă de generalul în Prusia Orientală, în timp ce rușii au reușit să mobilizeze , condusă de generalul și Armata a II-a, condusă de generalul . Ele au pătruns în Prusia Orientală
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
au fost obligați să se retragă, probabil cu intenția de a încerca oprirea înaintării rusești în Mazuria, sau chiar de a se retrage până pe Vistula, ceea ce ar fi însemnat abandonarea ieșindului Prusiei Orientale. Aceasta s-ar fi potrivit cu planurile dinaintea izbucnirii războiului, ca pe pozițiile acestea să se retragă germanii dacă rușii sunt mai puternici. Indiferent de pregătiri, germanii nu puteau însă lăsa capitala prusacă, Königsberg, să cadă în mâinile rușilor. Valoarea morală, simbolică și militară (întrucât era un nod militar
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
Varșovia. Fortificațiile de la Wizna erau unul din punctele cele mai importante din nordul Poloniei deoarece acopereau trecerile peste cele două râuri, șoselele Łomża-Białystok și Brest-Litovsk către spatele forțelor poloneze. Construcția a început în iunie 1939, cu doar două luni înainte de izbucnirea celui de al doilea război mondial. Locul a fost ales cu atenție; cele mai multe buncăre au fost construite pe dealuri din jurul văii mlăștinoase a râului Narew. La ele se putea ajunge printr-un asalt frontal dus prin mlaștini sau a digului
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
decembrie 1870 - d. 1 aprilie 1965) a fost o femeie de afaceri americană de origine polonă și de etnie ebraică. A fost fondatoarea companiei de succes ", Incorporated", prin care a devenit una dintre cele mai bogate femei din lume. După izbucnirea Primului Război Mondial, s-a mutat cu soțul în New York, unde în 1915 deschide un salon de cosmetică. Înregistrează un succes rapid, astfel că în 1928 ajunge să-și vândă afacerile către Lehman Brothers cu 7,3 milioane de dolari (echivalentul a
Helena Rubinstein () [Corola-website/Science/333316_a_334645]
-
a fost prezent la Asediul de la Namur. A rămas pe câmpul de luptă până la sfârșitul războiului în 1697, de afacerile principatului ocupându-se mama sa, prințesa văduvă Henriette Catherine. Cariera militară ca important comandant a lui Leopold a început odată cu izbucnirea Războiului de Succesiune spaniol în 1701. El a adus multe îmbunătățiri în armata prusacă, și a preluat comanda unui corp prusac de armată pe Rin, servind în asediile la la Kaiserswerth și Venlo în 1702. În anul următor, a obținut
Leopold I, Prinț de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334619_a_335948]
-
să lanseze cruciada pe data de 16 aprilie 1514. În urma lansării acestei cruciade s-a izbucnit Răscoala lui Gheorghe Doja, din cauza căreia Bakócz a devenit din ce în ce mai antipatic în cadrul nobilimii (mulți l-au considerat pe el a fi de vină pentru izbucnirea răscoalei). I-a supărat și pe sașii transilvăneni, pentru că a trecut în subordinea sa directă prepozitura sașilor de la Sibiu și Episcopia de Milcov. Cu acest gest de al său Bakócz a provocat direct trecera sașilor la protestantismul lutheran. La sfârșitul
Tamás Bakócz () [Corola-website/Science/334621_a_335950]
-
Înaintat în gradul de contraamiral la 1 decembrie 1911, a devenit amiral de patrulă, comandând patru flotile de distrugătoare în aprilie 1912. De Robeck a primit comanda Escadrilei 9 Crucișătoare, nava-amiral fiind crucișătorul HMS "Amphitrite" în august 1914, imediat după izbucnirea Primului Război Mondial, și a capturat vasele germane SS "Schleisen" și SS "Graecia". De Robeck a devenit apoi secundul amiralului Sackville Carden, al Escadrilei Mediteranei de Est, adică al forțelor navale aliate din Dardanele, pe vasul HMS "Vengeance", în februarie 1915. Sackville
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
cale ferată transcontinentala în SUA a fost prezentat Congresului de Așa Whitney în 1845. Prima Cale Ferată Transcontinentala din lume a fost construită între 1863 și 1869 pentru a uni jumătățile estică și vestică ale Statelor Unite. Începută chiar inainte de izbucnirea Războiului Civil American, construcția ei a fost considerată a fi una dintre cele mai mari realizări tehnologice americane ale secolului al XIX-lea. Denumită la deschiderea ei „Calea Ferata a Pacificului”, ea a jucat rolul de legătură vitală pentru comerț
Calea ferată transcontinentală () [Corola-website/Science/334725_a_336054]
-
1860. La trei zile după ce și-a preluat mandatul a demisionat, însă, pentru a devenit secretar al trezoreriei în cabinetul Lincoln. A fost membru al Convenției de Pace din 1861 ținută la Washington, D.C., într-o încercare de a preveni izbucnirea războiului. Chase a fost secretar al trezoreriei în cabinetul președintelui Lincoln din 1861 până în 1864, în timpul Războiului Civil. În această perioadă de criză, au existat două mari schimbări în politica financiară americană: înființarea băncii naționale și emisiunea de bancnote. Prima
Salmon P. Chase () [Corola-website/Science/334724_a_336053]
-
tăblițelor și fost profesor al lui Hrozný, Societatea Orientalistă Germană l-a însărcinat pe acesta cu publicarea textului. Până în acel moment, limba în care erau inscripționate tăblițele, deja fusese identificată ca fiind de origine Indo-Europeană. Doi ani mai târziu, după izbucnirea Primului Război Mondial, Hrozný a tradus prima frază hitită: După dezintegrarea Austro-Ungariei, Hrozný a fost numit profesor al Universității din Praga. La început, s-a axat pe studiul filologiei hitite. Doi ani mai târziu, în 1924 și 1925, a condus două expediții
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
subsidiile acordate de-a lungul mai multor ani fuseseră cheltuite. Răspunsul dat de Johan van Manen a fost acceptat, iar acuzațiile au fost găsite nefondate. Johan van Manen și-a prezentat însă demisia pe 1 iulie 1939. În 1940, după izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, el lucra pentru biroul însărcinat cu supravegherea (cenzura) publicațiilor de presă și era președinte al Comitetului Olandez, fondat pentru a ocroti interesele olandeze în India. El s-a mutat la Kalimpong, intenționând să lucreze
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
transferat la Universitatea din Göttingen. Acolo el a primit doctoratul în 1911, după ce a scris disertația sub supravegherea lui David Hilbert. Titlul tezei sale de doctorat era "Neue Anwendungen des Dirichlet'schen Prinzips" („Noi aplicații ale principiului lui Dirichlet”). La izbucnirea Primului Război Mondial, Steinhaus s-a întors în Polonia și a luptat în Legiunea Poloneză a lui Józef Piłsudski, după care a trăit în Cracovia. În perioada 1916-1917 și înainte ca Polonia să-și dobândească deplina independență, ceea ce s-a întâmplat în
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
mult de trei decenii, fiind finalizată în 1754. Edificiul are 46 de metri lungime și 16 metri lățime, iar fațada principală conține două turnuri înalte de 35 de metri. Sfințirea bisericii a avut loc abia în 1763, fiind întârziată de izbucnirea unui incendiu. Amvonul, altarul, spațiul unde se afla orga și băncile au fost sculptate în stil baroc. În 1786 împăratul Iosif al II-lea a desființat Ordinul benedictin. Călugării au trebuit să părăsească mănăstirea, rămânând doar unul singur care să
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
a economiei datorită forței de muncă reduse. Așezările au fost abandonate, suprafețele cultivate s-au restrâns, comerțul transcontinental s-a restrâns sau s-a blocat și au început dispute cu privire asupra împărțirii rezultatelor activității economice. Nemulțumirile au dus la izbucnirea rezistenței țărănești. Țăranii trebuiau să presteze sau să achite obligațiile față de stăpânii feudali. Aceștia au emis petiții, alții au fugit de pe domeniu, devenind haiduci sau conducând răscoale. Cele mai frecvente erau revoltele locale și spontane. Cele mai rare erau marile
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
trăitori din ajutorul de șomaj, ce sfat mai bun să li se dea decât să se înscrie în armată? Aici ei vor găsi șansa unei vieți sănătoase, în aer liber”. Nu a fost luată în considerație declanșarea mobilizării până în momentul izbucnirii războiului, fiind preferată recrutarea de voluntari, deși armata regulată ducea lipsă în martie 1937 de aproximativ 60.000 de militari. Recrutările au crescut în perioada 1936-1937 cu 33%, iar în februarie 1938 erau cu 44% mai mari decât în anul
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
încheiate după vizita miniștrilor britanici în Franța în noiembrie 1938. Delagații francezi la negocieri au afirmat că era necesară trimiterea pe continent a unei forțe mai numeroase decât cea din 1914. Francezii considerau că forțele britanice erau insuficiente în cazul izbucnirii unui conflict în septembrie 1938. În schimb, premierul Neville Chamberlain a declarat în urma unei interpelări în Camera Comunelor de pe 28 noiembrie 1938 că nu există nici un angajament al britanicilor pentru trimiterea unei forțe expediționare în Franța. Ministrerul de război estima
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
Haute École de Guerre"), pretextând că dorea să păstreze legătura cu trupele. Aceasta nu l-a împiedicat mai apoi să devină instructor la aristocratica "École de cavalerie". Weygand a luptat în prima conflagrație mondială ca ofițer de stat major. La izbucnirea războiului, el și-a satisfăcut dorința de „contact cu trupele” petrecând 26 de zile la comanda Regimentului al 5-lea husari. Pe 28 august a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel în statul major al generalului Ferdinand Foch. În 1916
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]