15,723 matches
-
traduceri din Aristofan (1963) face Mihai Nasta, iar Simina Noica descifrează un prolog pindaric (1972), Maria Pârlog analizează timpul și spațiul în elegia lui Properțiu (1981), Liviu Franga urmărește itinerariul idealului poetic al lui Horațiu (1991). În exegeze dedicate romanului latin, Florica Bechet studiază motivul prostiei în Satiriconul lui Petroniu (1989) și I. Fischer registrul și intensitatea muzicii în scena banchetului lui Trimalchio din aceeași scriere (1992-1994). Mai mulți interpreți identifică reminiscențe culturale antice în spațiul românesc: Cicerone Poghirc dă articolul
STUDII CLASICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
toate punctele de vedere, inclusiv sub raport textologic, cum este cazul scrierilor lui Ion Neculce, Ienăchiță Văcărescu, Antim Ivireanul, cât și alte scrieri semnificative, tipărite pentru prima oară integral, cum sunt Ceasornicul domnilor de Antonio de Guevara, tradus din limba latină de Nicolae Costin, Cronica paralelă a Țării Românești și a Moldovei, atribuită lui Axinte Uricariul, sau Cronograful tradus din grecește de Pătrașcu Danovici. Textele stabilite pot fi considerate ca „definitive”, întrucât s-a procedat la o transcriere de maximă fidelitate
STREMPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289979_a_291308]
-
Este preocupat în mod deosebit de cultura veche românească, multe lucrări având în atenție atât activitatea diaconului Coresi, cât și trecutul cultural al românilor din Șcheii Brașovului. Ca latinist, a elaborat nu doar manuale, ci și un studiu, Eminescu și clasicismul latin, de fapt un fragment dintr-o lucrare mai amplă, Clasicismul greco-roman și literatura noastră, inclusă, în 1930-1931, în anuarul Liceului „Alexandru Papiu Ilarian”. Aici susține că „nota accesorie a clasicismului” i-a fost impregnată poetului român de Horațiu, Tibul și
SULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290019_a_291348]
-
de Filologie, recent înființată, a Universității din Timișoara, unde rămâne până la pensionare (1974). Va mai funcționa la universități particulare din același oraș în 1991-1992 și în 1996-1997. Ca romanist, colaborează la prestigioase publicații din țară și din străinătate: „La France latine”, „Revue de linguistique romane”, „Dacoromania”, „Revue roumaine de linguistique”, „Revue internationale d’onomastique”, „Zeitschrift für französische Sprache und Literatur”, „Manuscriptum”, „Cercetări de lingvistică”, „Studia Universitatis Babeș-Bolyai”, „Revista de filologie romanică și germanică”, „Analele Universității din Timișoara” ș.a. Membru al unor
TANASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
al doilea val de răspunsuri. Primul răspuns, cum s-a precizat deja, a fost al teoriilor est-europene: Maiorescu, Motru, Zeletin, Gherea, Madgearu, Manoilescu sau Kautski, R. Luxemburg. Momentul latino-american își are originea în strategia ECLA (United Nations’ Economic Commission for Latin America) de dezvoltare prin protecționism și de industrializare prin politici de substituire a importurilor. Acest model a avut succes în anii ’50. A urmat o fază de declin: stagnare economică, șomaj, inflație, devalorizarea monedei, declinul comercial, în anii ’60, ceea ce
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sistem bazat pe asigurări sociale, imaginea este apropiată de cea a unui stat al bunăstării de tip corporatist. Rolul important al familiei în furnizarea bunăstării, precum și ocuparea semnificativă în agricultură reprezintă două caracteristici care amintesc de un regim de tip latin. Imaginea generală este a unui mix, care reunește elemente din mai multe tipuri de regimuri, fără a putea fi însă încadrat strict în unul dintre acestea. Societatea ideală a bunăstării în România Cine trebuie să asigure bunăstarea? Așa cum am arătat
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Egiptul și Marocul, deși cu ritmuri diferite de creștere, au rate ale sărăciei comparabile cu cele ale țărilor în tranziție. Deși, în medie, sensibil mai mici decât cele africane, rate ridicate ale sărăciei severe se regăsesc și în țările Americii Latine și cele ale Asiei de Sus-Est. Dacă în primul caz ritmurile de creștere economică sunt comparabile cu cele africane, despre evoluția economică a țărilor asiatice după 1970 se vorbește ca despre „miracolul asiatic”, având în vedere ritmurile constant ridicate de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
era tehnologiei informaționale și a fluxurilor financiare internaționale dinamice. Țări din diferite părți ale lumii au fost afectate diferit de schimbările aduse de cele patru etape ale globalizării și nu au beneficiat neapărat de progresele fiecăreia. Spre exemplu, țările Americii Latine și cele din Caraibe, care întregistrează în prezent unele dintre cele mai ridicate rate ale inegalităților în spațiul național, s-au dezvoltat semnificativ în prima etapă, odată cu migrația forțată a forței de muncă africane și cu tehnologia momentului adusă de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
comerțului a fost de fapt, benefică țărilor membre OECD, și nu celor din restul lumii (Williamson, 2002). Este de regulă acceptat că liberalizarea comerțului se face resimțită prin creșterea inegalităților de venit. Acest lucru a fost valabil pentru țările Americii Latine (Argentina, Chile, Columbia, Costa Rica, Mexic, Uruguay) la sfârșitul anilor ’70, dar nu și în cazul țărilor Asiei de Est (Coreea, Singapore, Taiwan) în urma liberalizării de la sfârșitul anilor ’60. Explicația acestei inconsistențe, cred cercetători precum A. Wood (1967, apud Williamson, 2002
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
se expun riscurilor și se așteaptă să înfrunte, inevitabil, perioade de criză și de destabilizare. Rapoarte ale Băncii Mondiale din ultimii ani arată însă că în țări ale lumii a treia sau în curs de dezvoltare (țări subsahariene, ale Americii Latine și ale Europei Centrale) perioadele de creștere ce au urmat perioadelor de destabilizare nu au readus populația la nivelul de trai avut înaintea lor (Townsend, 2002; UN, 2001) și, prin urmare, deschiderea economiilor naționale a fost generatoare de sărăcie și
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
următoarele prefixoide: aero , bio-, geo-, hidro-, micro-, macro-, mono-, poli , pseudo-. 2.Explică semnificația fiecărui cuvânt și alcătuiește contexte adecvate. De reținut! Prefixoidele reprezintă elemente de compunere care sunt cuvinte de sine stătătoare în limba de origine, greacă veche sau latină. Experți 4 1. Găsește cuvinte care să aibă ca element de compunere următoarele sufixoide: -fil,for, grafie, -gramă, -log. 2. Explică semnificația fiecărui cuvânt și alcătuiește contexte adecvate. De reținut! Sufixoidele sunt elemente de compunere cu sens de sine stătător
Metode de predare – învăţare centrate pe elev. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Geta Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1163]
-
lor tó. Mal este tot un cuvânt de substrat (în albaneza cu multe vestigii lingvistice tracice - mali); în Muscel și cu sensul de deal - Malu cu Flori. A intrat în toponimul antic Malva, capitală a Daciei Malvensis, tradusă în limba latină prin Dacia Ripensis. În sudul Dunării, adică în sudul acestei Dacia Malvensis, Vidinul a fost numit de către geto-daci Pe Mal, tradus mai târziu de romani în Ad Malum. De origine latină sunt termenii de bază fântână (fontana), puț (puteus), râu
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
antic Malva, capitală a Daciei Malvensis, tradusă în limba latină prin Dacia Ripensis. În sudul Dunării, adică în sudul acestei Dacia Malvensis, Vidinul a fost numit de către geto-daci Pe Mal, tradus mai târziu de romani în Ad Malum. De origine latină sunt termenii de bază fântână (fontana), puț (puteus), râu (rivus), fluviu (flumen), mare (mar), lac (lacus), umed (humidus), vâltoare (voltoria), folosit și pentru a desemna o instalație hidraulică populară; burugă, un loc mlăștinos, o turbărie instabilă, vorax = lacom, gata să
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
desemna o instalație hidraulică populară; burugă, un loc mlăștinos, o turbărie instabilă, vorax = lacom, gata să înghită; bătătoare (abitus), desemnând în Țara Făgărașului un canal abătur; săpata (sapere) - un curs artificial de apă. Merită să ne oprim puțin asupra originii latine a cuvântului rivus, cu sensul de canal, conductă de apă, cu corespondentul său românesc râu. Datorită frecventelor litigii dintre beneficiarii unui astfel de curs artificial derivat pentru diverse folosințe, s-a ajuns ca prin cuvântul rivalis să se desemneze nu
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Sulinaru; Răstoaca; la Zăton sau Grebla (loc barat pentru strâns buștenii). Originea acestor hidronime este arătată mai departe, în capitolul referitor la microhidronimie (VI) dar, chiar de pe acum, fără o analiză specială, se poate constata o frecvență mare a denumirilor latine, pentru multe din aceste hidronime. III Marea Neagră și două insule ale sale De la Pontos Axenos la Marea Neagră. Pontul Euxin apare în literatura greacă veche a secolului VIII î.e.n., știrile privindu-l înmulțindu-se o dată cu începuturile coloniilor grecești din Pontul stâng
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
major numelor râurilor mari (mai lungi de cca 100 km) pentru reconstituirea limbii popoarelor: "Macrohidronimia constituie, firește, izvorul cel mai important (mai important chiar ca numele de locuri) pentru recunoașterea istoriei nescrise a popoarelor". Sunt mulți scriitori vechi, greci și latini, care au scris despre Dunăre, sau au pomenit-o în legătură cu un eveniment istoric; sunt și câțiva care s-au preocupat de numele acestui fluviu. Din cei mulți, ne vom opri mai ales la aceștia din urmă, dar și la cei
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
a găsit încă un corespondent? Prima atestare geografică care să se refere și la Jiu o datorăm lui Ptolemeu, geograful alexandrin din secolul II e.n. care în "Îndreptarul Geografic" oglindește originea geto-dacică a hidronimiei spațiului Carpato-Dunăreano-Pontic, dar și începutul influenței latine asupra acesteia. Găsim în acest îndreptar coordonatele geografice ale gurilor de vărsare în Dunăre atât pentru Rabos (Rhabosus Flu), cât și pentru Aluta (Alutes Flu). Cu oarecare aproximație, ele corespund cu cele ale Jiului și Oltului de astăzi (fig. 2
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
mai veche reproducere a hărții lui Ptolemeu este copia manuscrisă de la Mânăstirea Vatoped, din Muntele Athos (sec. XII)26. În aceasta, către sursă, Rabos are localitatea Hydata-Aquae (Calan); la izvoarele lui Aluta se află Praetoria Augusta, de asemenea cu nume latin. În figură apar, între coordonate, Jiul și Oltul, în copia de la Roma27 datată din anul 1490, mult mai clară decât cea de la Vatoped. La scurtă vreme este atestată documentar și Pelendava, în itinerarul din "Tabula Peutingeriană", din secolul II sau
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
între Severin și vărsare, sau contactul dintre Carpați și Dunăre în estul Munteniei. Se știe că astfel de distorsiuni pe latitudine sunt obișnuite în vechea cartografie. De fapt, orice posibilitate de discuție este tranșată dacă observăm că Ponssiona este traducerea latină a italianului Ponte de Zi-cho, adică așezarea era desemnată, pe românește, prin "Podul Jiului". Codexul surprinde de fapt, la acest sfârșit de secol XIV, așezări dezvoltate din acel conglomerat ce caracterizase și Pelendava antică; insuficient individualizat într-o așezare unitară
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
al râului ar fi avut încă dinainte de Ptolemeu o formă apropiată de sanscritul jĭvas, cu același sens de "viu", "vioi"48. În acest caz, la Ptolemeu apare o traducere în latină care accentuează caracterul de râu sălbatic al Jiului (verbul latin rabo înseamnă "a fi furios", "a turba"); deci, rhabosus flumen - râu furios, râu turbat. Se știe că în regiunea de munte Jiul are un curs foarte sălbatic, în antichitate defileul nefiind utilizabil nici chiar pentru o simplă cărare. Și în
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
patru, și au apărut apoi altele două în sudul brațului Sf. Gheorghe, prin închiderea marelui golf Halmyris și transformarea lui într-un lac - Razelm. În secolele XV-XVI, Raffaelo Maffei, într-o operă istorică intitulată "Comentarii Urbani", numește Dunărea cu numele latin Danubium. La fel face și Marsili, în secolul XVIII, într-o lucrare redactată în limba latină, dar traducerea franceză publicată la Haga în anul 1774 este "Description du Danube", o operă monumentală în 6 volume, cu admirabile desene gravate. Către
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Halmyris și transformarea lui într-un lac - Razelm. În secolele XV-XVI, Raffaelo Maffei, într-o operă istorică intitulată "Comentarii Urbani", numește Dunărea cu numele latin Danubium. La fel face și Marsili, în secolul XVIII, într-o lucrare redactată în limba latină, dar traducerea franceză publicată la Haga în anul 1774 este "Description du Danube", o operă monumentală în 6 volume, cu admirabile desene gravate. Către finele secolului XVIII, ofițerii topometri austrieci întocmesc hărți din ce în ce mai precise privind cursul Dunării (Fr. Milanovici, von
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Unul este desemnarea cataractelor prin cuvântul Gherdap, un nume compus din două cuvinte de substrat: gherd = gard și ap = apă; iar al doilea, denumirea însăși a defileului, cu cele două cataracte de la intrare și ieșire, prin Clisură, venind din limba latină clausura, plural desemnând cele două zăvoare, de sus și de jos, ale unei uși. Oricât ar părea de ciudat, se poate afirma, fără greș, că fluviul Dunărea are două origini. Acest fluviu, care are vârsta Cuaternarului, și-a format în
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
în geografia lui Ptolemeu, 3.8.4); cu care, atât A. Vraciu cât și C. Poghirc înclină să înrudească hidronimul Lotru, afluent montan de pe dreapta Oltului, ce are un corespondent tracic, identificat în diferite surse - Latron; deși găsim în vocabularul latin Latro-Latronis, trecut în română aproape neschimbat și cu același sens - Lotru. Rădăcina indoeuropeană guel = a izvorî a fost identificată în hidronimul antic Gilpil pentru Gilort, precum și în numele Jaleșului, ambele pâraie afluenți ai Jiului. Jaleșul își are originea într-un puternic
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
I e.n. la secolul II e.n., datorat lui Laberius Maximus, guvernator al Moesiei Inferioare, referitor la teritoriul rural al Histriei, ia ca repere și 5 pâraie dobrogene, dintre acestea numai unul pare a ține de substratul traco-dacic, celelalte având rezonanță latină, așa cum se va vedea mai departe. Hidronimul de substrat este Gabranus, din rădăcina indoeuropeană guebh, cu sensul de "a cufunda". În nord-vestul fostului teritoriu histrian, în apropierea localității rurale Garvăn, se varsă în lunca Dunării două pâraie cu nume slave
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]