4,910 matches
-
a spus cu acea cochetărie amuzat-amenințătoare de care femeile fac, uneori, uz în relațiile cu copiii: „nu vrei să dormi cu mine?” Am înțeles „aluzia” și m-am rușinat. Tanti Tony nu numai că nu a mai vrut să se mărite, dar nici n-a mai vrut să audă de bărbați. A trăit, după căsnicia ratată, într-o castitate desăvârșită, ca o călugăriță. Economicos, sobru, igienic, mâncând puțin și dietetic, îngrijindu-și sănătatea (în fiecare an mergea, ca și ai mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
doisprezece stâlpi (de lemn), și pe ultimul îl legam cu un fir de lână colorată, ca să-l vedem a doua zi. Cum era stâlpul, așa se zicea că va fi mirele pe care-l așteptam”. Zicea ea: „Înainte de a mă mărita cu Vâlcu am legat un stâlp drept și frumos, dar după ce a murit el, înainte de a mă mărita cu tat-tu, am legat un stâlp de salcâm cioturos, putregăios, strâmb și cu o căldare din tablă spartă și ruginită pusă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a doua zi. Cum era stâlpul, așa se zicea că va fi mirele pe care-l așteptam”. Zicea ea: „Înainte de a mă mărita cu Vâlcu am legat un stâlp drept și frumos, dar după ce a murit el, înainte de a mă mărita cu tat-tu, am legat un stâlp de salcâm cioturos, putregăios, strâmb și cu o căldare din tablă spartă și ruginită pusă în capul lui. Asta mi-a fost ursita”. Tot în noaptea de Anul Nou, punea douăsprezece foi de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Doru Davidovici, fratele poetei și prietenei mele Toia (Victoria Dragu), mort într-un accident al avionului pe care-l conducea. Sunt uluită și fascinată de visele prietenului meu, ce are deja o prietenă suedeză, dar care nu vrea să se mărite cu el. Încă un vis cu René: eram la Lucerna, dormind în patul nostru, în care el a și murit. Deodată sună la ușa vilei: sosise o sticlă cu lapte! Din nou motivul laptelui în visele mele! Ciudat e și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
românească. Dar ce conta? Lena Munteanu, fiica cea mare a popii, era iubita directorului și, mai târziu, devenise firesc iubita soție a acestuia. Nina, cealaltă învățătoare Munteanu, era micuță, slăbuță, urâțică, foarte bună la suflet și colegă colegă. S-a măritat târziu cu un agent de percepție pe nume Ciolacu de la Chilia Nouă, un om mic la suflet, necinstit și afurisit. Ninei îi port recunoștință pentru primele noțiuni de rusă și pentru lecțiile pregătite împreună, tot în rusește. Pe vremea aceea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
umăr în politețea ospitalității. Totuși micul secret al întâmplării era legat mai ales de faptul că noul domn învățător, flăcău, era un motiv bun pentru familia Galiurov care, în afara casei, prăvăliei și pământului, avea în primul rând o fată de măritat. Dar eu, învățător necalificat, la 20 de ani nu puteam și nici nu aveam gând la așa ceva. Plus că la recrutare comisia medicală mă amânase pentru debilitate fizică generală și perimetru necorespunzător. Iar în perimetrul existenței mele însurătoarea nu era
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
tinerețea și frumusețea ei. O altă femeie frumoasă despre care se vorbea peste granițele județului era Mura, fiica unui lipovean bogat. Era absolventă de liceu. Capul, fața, trupul erau de o frumusețe și o armonie ieșite din comun. S-a măritat cu un ofițer superior de marină și se spune că ar fi murit amândoi în timpul războiului, într-o șalupă care s-a lovit de o mină pe Dunăre. Cei mai dragi din clasa întâia îmi erau un băiețel căruia mereu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Temperanța", o societate antialcoolică. Era condus de doi bătrânei ruși care se descurcau mai greu cu vorbirea dar de o cinste și o bunătate greu de întâlnit. In local serveau două dintre fete, cea de-a treia fiind învățătoare și măritată cu un inginer agronom, Ivanov, la Caracurt, o comună de albaneji. Se servea cu o jumătate de porție, numai bine pentru punga mea. Jumătatea însă creștea în farfurie cu suplimentul de bunătate al bucătăresei. De cele mai multe ori eram
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
urniseră. Gazda, familia Iziumenco, se afla pe o stradă aproape de piață. Era alături un han, La Nicolaev, unde mă duceam câte odată seara de mâncam câte ceva, așa, mai pe sponci, fiindcă salariul era mic. Familia Iziumenco avea numai fete: Olga, măritată cu Ion Bucă, Tanea, Sașa și Nata. Nata era elevă în clasa a VI-a de liceu (a zecea de astăzi), iar cea mai mică dintre ele, Elena, era la cursul primar. Nata făcea poezii și mi le punea sub
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
era Sașa, Sașa Dimerli. După numele de familie ar fi fost găgăuză, adică turci ortodoxiți, însă în familia ei nu se vorbea decât rusește și românește. Erau trei fete. O soră, Manea, făcuse școala profesională. Lucra croitorie. Altă soră era măritată iar soțul era la armată. In sfârșit, Sașa. Era micuță, slăbuță, aproape brunetă și frumușică, chiar frumoasă. Avea un suflet de aur și dacă nu mi-ar fi spus că a fost logodită și apoi părăsită când, în realitate fusese
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
minciună? Oricum a mai trecut un an și iată-mă iar la o altă gazdă doamna Gancev, pe strada Comercială. Despre Sașa am aflat că ar fi ajuns pe la Buzău sau Ploiești, nu știu unde, în timp ce sora sa, Manea, se măritase cu un om bogat, Bejenaru, în Câșlița Dunării, județul Ismail. În fine, a venit și ziua mult așteptată. Cap compas: școala normală "Costache Negri" din Galați, școală cu renume, așa cum erau în țară cele de la Iași, Bârlad și Câmpulung Muscel
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
din Fântâna Zânelor care, nemaiputând suporta foamea, în timpul unei recreații a luat o felie de pâine din ghiozdanul unui copil. A fost văzută și, de rușinea lumii, s-a spânzurat. și era în primul an de învățământ. Multe învățătoare se măritau cu cine se întâmpla doar ca să poată trăi, pentru a nu mai fi o povară pentru părinții secătuiți de datoriile făcute pentru a le ține la școală. Se mai mărise cu o mie numărul cadrelor fără posturi. Mulți dintre posibilii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
loc sunt amintiri de mare preț. Am vorbit mult cu Vitea Covalenco, elevă în clasa a VII-a de liceu. Treceam zilnic pe la fereastra ei, aproape doi ani, sporovăind cu folos literatură, istorie, muzică. Am auzit că s-ar fi măritat cu un medic militar sovietic. O altă fată, cu care am purtat corespondență era Vera Dimov din Enichioi. Am cunoscut-o atunci, în vacanța de Crăciun din 1929-1930. Era bulgăroaică basarabeancă. La Enichioi funcționa ca învățător suplinitor Iancu Dimofte. La
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
se ocupau cu viticultura iar cei din Dermendere erau mai săraci și mai cheflii. Cei din Dermendere ziceau că cișmelenii nu-s doar zgârciți, da-s și fuduli. și totuși am spart obiceiurile. Fiica lui moș Filip, ucrainian, s-a măritat cu fiul prietenului lui, Sava Mataman, bulgar. Mai târziu, când eram învățători la Câșlița Dunăre, au venit părinții cu Ana, fiica lor și ne-a întrebat dacă s-o dea după Mitca Catană, moldovean. Ana ne fusese elevă la cursul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
aș avea buletin m-aș însura cu Mercuța. Acesta era numele inginerei. Ce zici? Nu s-a însurat cu ea. Mișu avea doar treisprezece ani. Prin iulie, Mercuța mi-a spus că pleacă la Deva, de unde era de loc. Mă mărit, mi-a spus fericită. Am adus cheile de la apartament. Pe banca din curtea primăriei o aștepta Culai, băiatul Pârjoliței, care tocmai terminase clasa a opta. Casă de piatră!, le am spus, în timp ce se urcau în autobuzul care oprise în fața primăriei
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
poartă pentru a-și lua rămas bun de la fosta colegă de liceu, de la Teodora, acum persoană importantă de care nu se știe când vor avea nevoie! OASPEȚII DIN GERMANIA Sofia, fata lui tanti Maria și a lui nenea Culai, era măritată cu Werner, neamțul. Locuiau într un orășel din Germania Federală, dar veneau în vizită la părinți în fiecare an, de Paște și de Crăciun. Veneau plini de daruri pentru aceștia, dar și pentru cei de care ei considerau că au
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ambasada, vameșul Cuza a venit valvârtej în Cetatea de scaun, și-a luat prințesele și dus a fost. Acum, la Santiago, doream să știu cum a evoluat "speța", aflând că fata a născut o minunăție de băiat, că s-a măritat fără probleme, la fel ca și sora ei, și că bătrânul Cuza nu poartă pică "Principatelor Unite", având în vedere că "sângele apă nu se face". Am invitat tot familionul la ambasadă la o masă, au venit, ne-am firitisit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de Botoșani, care se tot schimbau, dar ea a rămas talpa primăriei și perfecționată în efectuarea unor situații urgente cerute de forurile superioare. Era nemăritată, locuia într-o casă proprietate personală, avea un frate militar aviator, și o soră, învățătoare, măritată cu învățătorul Iordăchescu, funcționând la școala din Victoria și care aveau doi copii, Dan și Florin. Unii țărani și-au trimis copiii la diferite școli, iar după absolvire au revenit în comună. Așa se face că din Hlipiceni au devenit
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de Botoșani, care se tot schimbau, dar ea a rămas talpa primăriei și perfecționată în efectuarea unor situații urgente cerute de forurile superioare. Era nemăritată, locuia într-o casă proprietate personală, avea un frate militar aviator, și o soră, învățătoare, măritată cu învățătorul Iordăchescu, funcționând la școala din Victoria și care aveau doi copii, Dan și Florin. Unii țărani și-au trimis copiii la diferite școli, iar după absolvire au revenit în comună. Așa se face că din Hlipiceni au devenit
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
bătăi, duhoare de holercă. Se simte umilită, trebuie să aștepte de dimineață pe bețivanii care ies din mină la cinci și jumătate și își permit multe. Are un fel de prieten, un bișnițar bogat, cu care nu vrea să se mărite din cauza sărăciei ei demne. Este fecioară, mărturisește firesc, fără ostentație și fără pudoarea de a fi rămas în urma stilului de viață contemporan. Mama ei, baptista, îi interzice orice îndrăzneală de acest gen și prieteniile cu băieții... Nu a fost niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Am trecut peste calea ferată, călcând cu grijă pe prundișul îngrijit. Dintre pietre mă privesc niște flori de portolac și, printre garduri putrede, întărite cu sârmă ghimpată, de după care, galeș și rugător, privesc o mulțime de flori târzii de toamnă, "mărită-mă mamă", încep să se vadă gospodării sărace, cu case coșcovite, cu acoperișuri fixate cu bolovani mari de piatră, să nu le ia vântul, cu veceuri (!) situate la o depărtare cuviincioasă de locuința propriu zisă. O mulțime de garduri improvizate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
-n casă, Țiganul cam urâcios, urâcios și mofturos, mai venea și seara beat, și-și bătea nevasta-n cap, Nevasta s-a săturat, și-a luat drumul și-a plecat, Și-a plecat la Calafat, c-un boier s-a măritat, Plânge Leana și Tincuța, Plâng mereu după măicuța, Țiganul s-a întristat, după țigancă a plecat, Ani de zile-a căutat Și-a găsit-o-n Calafat, Trecând pe lângă o poartă, Copilașii-au chiuit, Uite-o taică pe măicuța, Uite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu un buchet de flori la Gara de Nord. "Cinci trandafiri", șoptește el... Și "m-a sărutat pe obraz, atunci. I-am dat și o scrisoare, la care mi-a răspuns și s-au mai repetat scrisorile"... Și aflu că s-a măritat, că a murit la naștere, că nu a rămas nimic în urma ei, decât amintirea aceasta în inima lui Teodosie și fotografia primită de la domnișoara G. "Pe verso", aș fi vrut să văd ce scrie pe verso. Dar Teodosie îmi interzice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
stăteam numai noi așa de îngrămădiți. Chiar în aceeași casă, în afară de proprietarii bătrâni și de familia lor (o fată măritată, cu un copil ce plângea toată ziua și altul care sta să vină, alta, frumușică, încercând tot mereu să se mărite - ținta cea mai apropiată era un lipovean bogat, cu trăsură și cai minunați - a treia ceva mai mică, dar cu o gură spartă și neobosită, un băiat zănatec, toți aceștia împărțiți în două camere și o bucătărie), mai stăteau câțiva
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
își oferă serviciile și își fac reclamă prin toate mijloacele, pe chibrituri, la televiziune sau la „vizitați (exemplu fictiv): www://http.vrajitoare.ro”. Pentru noi, obiceiul ca fetele rome din comunitățile tradiționaliste să fie retrase de la școală și să se mărite pe la 11-12 ani, eventual cu un alt copil, ceva mai mare, fără să li se ceară consimțământul (și, de altfel, fiind încă departe de vârsta consimțământului) este o parte a normalității. Să faci un traseu montan foarte ușor și circulat
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]