5,147 matches
-
Mussolini. Marele Consiliu al Fascismului, sub președinția lui Dino Grandi, a votat în favoarea înlocuirii lui Mussolini din funcția de lider al partidului. A doua zi, regele l-a demis pe Mussolini din funcția de premier și l-a înlocuit cu mareșalul Pietro Badoglio. După demitere, Mussolini a fost imediat arestat. Noul guvern al lui Badoglio a scos în afara legii Partidul Fascist. Italia a semnat o convenție de armistițiu cu Aliații (8 septembrie 1943), pentru ca mai apoi să treacă de partea Aliaților
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
nemijlocit la debarcările din Africa de nord și din Italia). Dintre acestea, peste 4.100 erau vase de desant. Pentru acoperirea aeriană a operațiunii fusese constituită o forță aeriană formată din 12.000 de aparate de zbor, aflată sub comanda mareșalului aerului Trafford Leigh-Mallory. Aceste aparate de zbor trebuiau să asigure sprijinirea din aer a debarcări, transportul parașutiștilor în peste 1.000 de misiuni, lansarea a peste 10.000 tone de bombe în aproximatv 14.000 de misiuni. Obiectivul primelor 40
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
până și foști prizonieri de război sovietici, care aleseseră să lupte alături de naziști decât să îndure condițiile inumane din lagăre. Alte divizii ocupau zone din preajma perimetrelor de debarcare: Măsurile defensive concepute de Rommel erau zădărnicite de disputele cu privire la folosirea blindatelor. Mareșalul von Rundstedt se afla la comanda nominală a cartierului general al "Panzergruppe West", aflat sub comanda directă a generalului Leo Geyr von Schweppenburg (cunoscut ca "von Geyr"). Acest grup a fost redenumit "Armata a 5-a Panzer", iar între von
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
determinată în parte de un anumit număr de factori externi decurgând din contextul istoric al celui de-al doilea război mondial și al ocupației Franței. Mai jos sunt arătate datele celor mai importante evenimente legate de Rezistență: .* 17 iunie 1940: mareșalul Philippe Pétain acceptă încetarea luptelor și semnarea armistițiului cu Germania; Luptătorii din Rezistență au fost bărbați și femei de toate vârstele, dar în special tineri și foarte tineri. Luptătorul din Rezistență Emmanuel d'Astier de la Vigerie, în documentarul „Le Chagrin
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
armate sau au fost demobilizați, erau numeroși indivizi care doreau să se pregătească revanșa împotriva Gemaniei, dar nu erau dispuși să se alăture generalului de Gaulle în Anglia. La fel ca majoritatea francezilor, ei rămâneau credincioși noului șef al statului, mareșalul Pétain. Căpitanul Henri Frenay, care fusese repartizat după armistițiu în biroul al 2-lea al armatei, s-a implicat la sfârșitul anului 1940 în organizarea unei mișcări de luptă, creată după toate regulile organizațiilor cladestine, care avea să devină una
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
început să apară în decembrie 1940. În 1940, majoritatea francezilor erau catolici. Ei au regăsit în credința creștină majoritatea motivațiilor necesare luptei de rezistență. Pe de altă parte însă, clerul catolic și cercurile religioase reprezentau principala sursă de sprijin pentru mareșalul , dar, în aceeași măsură, anumite cercuri de influență din Rezistență erau puternic motivate de credința catolică, așa cum era cazul rețelei „Liberté” fondată de François de Menthon. În aceeași categorie poate fi înscrisă și rețeaua „Cahiers du Témoignage Chrétien”, fondată de
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
Patriotic. Parada a avut loc în capitala Uniunii Sovietice, în Piața Roșie. Parada a avut loc într-o zi ploioasă, la 24 iunie 1945, la peste o lună după semnarea de către germani a actului capitulării în fața comandanților sovietici - 9 mai. Mareșalii Gheorghi Jukov, cel care a acceptat în mod oficial capitularea Germaniei din partea URSS, și Constantin Rokossovski au condus parada militară călare pe doi armăsari, unul alb și unul negru. Momentul este imortalizat printr-o statuie ecvestră din fața „Muzeului de Istorie
Parada Victoriei de la Moscova () [Corola-website/Science/309672_a_311001]
-
divizia a 34-a de infanterie britanică), aproximativ 20.000 de soldați, era comandat de viceamiralul [[Harold Burrough]]. Forțele aeriene au fost împărțite în două, una britanică, care trebuia să acționeze la est de [[Capul Tenez]] din [[Algeria]], sub comanda mareșalului aerului [[William Welsh]], și alta americană, care acționa la vest de Capul Cape Tenez, sub comanda generalului [[James Doolittle]]. Comanda supremă a forțelor aeriene revenea generalului Patton. Grupul operativ de vest a debarcat în zorii zilei de [[8 noiembrie]] [[1942
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
mai ales cei rezidând în mijlocul populaților slave majoritare în Balcani, simbolurile latinității sunt abandonate. Exceptând diferitele versiuni ale drapelelor aromâne sus menționate, a mai existat un steag aromân folosit oficial de efemerul Principatul de Pind, formațiune statală susținută de regimul mareșalului Antonescu, care a existat între 1941 și 1943 pe teritoriul Greciei ocupată de Italia fascistă. Drapelul avea crucea lui Sf. Andrei roșie pe fond verde, dar ulterior a apărut în seriile vexilologice un alt steag, care incorporează ca simboluri heraldice
Steagul aromânilor () [Corola-website/Science/309664_a_310993]
-
Normandia din iunie - august 1944, rămășitele forțelor germane s-au retras prin Țările de Jos, (Olanda, Belgia, Luxemburg) și prin estul Franței spre frontierele Germaniei, până la sfârșitul lunii august. În nord, Corpul de armată al 21-lea britanic condus de mareșalul Bernard Montgomery înainta pe un front care se întindea din Antwerp până la granița de nord a Belgiei. Armata I canadiană își terminase ofensiva pe direcția nord de-a lungul coastei și avea soldații prea obosiți pentru a mai lua parte
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
Pungii de la Falaise, generalul Dwight D. Eisenhower, Comandant Suprem al Forței Expediționare, a fost în favoarea acțiunilor militare care asigurau o înaintare pe front larg spre est. Această strategie a fost contestată de unii dintre comandanții aliați, în mod special de mareșalul Montgomery, comandantul Grupului de armată al 21-lea din nord, și de generalul Patton, comandantul Armatei a 3-a americane din sud. Amândoi doreau doreau ca în sectoarele comandate de ei să se concentreze efortul aliat de forțare a Rinului
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
din Olanda. Blocarea portului Antwerp a exacerbat criza de aprovizionare a Aliaților. Cei mai mulți comandanți aliați erau în favoarea urmăririi a ceea ce părea a fi o armată germană dezorganizată și slăbită. Omar Bradley (ca și subordonatul lui direct, George S. Patton) și mareșalul Montgomery au cerut amândoi provizii pentru forțarea fluviului Rin într-o singură lovitură decisivă, în loc să curețe estuarul Scheldt și să deschidă traficul în portul Antwerp. Bradley și Patton doreau un atac spre orașul Metz și în regiunea industrială Saarland, ceea ce
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
traversarea Rinului cu forțe numeroase și prinderea în capcană a Armatei a 15-a germane între Arnhem și malurile lacului Yssel. Această propunere avea să devină "". Pe 10 septembrie, generalul Dempsey, comandantul Armatei a 2-a britanice, i-a spus mareșalului Montgomery că are dubii asupra eficienței acestui plan și că este de preferat un atac spre nord-est spre Wesel. Montgomery a răspuns că a primit semanle de la Londra prin care se cer acțiuni care să neutralizeze rampele de lansare ale
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
așteptase invazia Aliată, care se produsese de fapt în Normandia) să trasnbordeze în Olanda peste 86.000 de oameni și 600 de piese de artilerie, chiar în zona de desfășurare a Operațiunii Market Garden. Numirea la începutul lunii septembrie a mareșalului Gerd von Rundstedt în funcția de comandant suprem al Wehrmachtului din Europa de Vest, (funcție în care l-a înlocuit pe mareșalul Walther Model), a fost o măsură pe care Adolf Hitler a acceptat-o cu greu, dar care a fost extrem de
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
600 de piese de artilerie, chiar în zona de desfășurare a Operațiunii Market Garden. Numirea la începutul lunii septembrie a mareșalului Gerd von Rundstedt în funcția de comandant suprem al Wehrmachtului din Europa de Vest, (funcție în care l-a înlocuit pe mareșalul Walther Model), a fost o măsură pe care Adolf Hitler a acceptat-o cu greu, dar care a fost extrem de bine primită de trupă. Rundstedt a început imediat pregătirile defensive împotriva unui atac a aproximativ 60 de divizii aliate, pe
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
toată Germania, erau singura forță de rezervă disponibilă în acel moment. Când aceste trupe au fost deplasate în regiunea Canalului Albert, canal begian aflat în calea deplasării trupelor aliate spre Berlin, au descoperit cu surprindere că linia defensivă numită de mareșalul Model „Noua linie germană” era practic inexistentă. În zonă nu fuseseră săpate tranșee și nu fuseseră construite fortificații. Parașutiștii lui Student au început să peregătească în mare grabă noile poziții defensive pe malul sudic al canalului, plasând încărcături explozive pentru
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
aer. De fapt, pierderea podului de la Son trebuia să oblige coloana de tancuri să înainteze mai repede, astfel încât geniștii Corpului al 30-lea să poată construi un pod de pontoane. Germanii și-au dat seama rapid de ceea ce se întâmpla. Mareșalul Walter Model a fost la început încurcat de lansările britanicilor în zone care nu păreau să reprezintre vreun interes strategic și a bănuit că este vorba de comnadouri trimise să-l ia prizonier. Model a căutat în grabă să-și
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
toate acestea, nu foarte strălucitoare, încăpățânată, obeză, în curând a intrat sub influența servitoarei sale Leonora "Galigai" și mai târziu a soțului acesteia, un italian fără scrupule, Concino Concini, care a fost avansat la rang de marchiz de Ancre și mareșal al Franței, în ciuda faptului că niciodată n-a câștigat vreo bătălie. L-a demis pe ministrul capabil al lui Henric, Maximilien de Bethune, duce de Sully. Prin Concini și prin regentă, reprezentanții italieni ai Bisericii Romano-Catolice sperau să forțeze suprimarea
Maria de Medici () [Corola-website/Science/310283_a_311612]
-
fost un cleric ortodox român, care a avut rangul de episcop al Bucovinei (1835-1873) și apoi pe cel de arhiepiscop al Cernăuților și mitropolit al Bucovinei și Dalmației (ianuarie - martie 1873). De asemenea, a îndeplinit și funcții politice, fiind ales mareșal al Ducatului Bucovinei. s-a născut în anul 1793, în satul Vaslăuți din regiunea Cernăuți, într-o familie de țărani români originară din părtile Hotinului. Numele său este moștenit de la un strămoș, care a fost hatman. Devenit patronimic, a fost
Eugenie Hacman () [Corola-website/Science/310306_a_311635]
-
la Viena la data de 31 martie / 12 aprilie 1873, neapucând să fie instalat în scaunul mitropolitan. Trupul său neînsuflețit a fost adus în Bucovina, fiind înmormântat în Catedrala Mitropolitană din Cernăuți, ctitorită de el. Hacman a fost și primul mareșal al Ducatului Bucovinei de la 1862 la 1864. Succesorul său în această funcție a fost Eudoxiu Hurmuzachi. Episcopul a fost purtător al Crucii de Comandor al Ordinului Franz Joseph și cetățean de onoare al orașelor Cernăuți și Siret. După el a
Eugenie Hacman () [Corola-website/Science/310306_a_311635]
-
Bătălia de Ligny a adus față în față, la 16 iunie 1815, o armată franceză a primului imperiu, condusă de împăratul Napoleon I și o armată prusacă condusă de mareșalul von Blücher. Atacul a început ideal pentru francezi, care nu au zăbovit în a trece la ofensivă în fața unor trupe prusace care nu apucaseră încă să se concentreze. Unul din Corpurile de armată prusace, aflat prea departe, nu a mai
Bătălia de la Ligny () [Corola-website/Science/310323_a_311652]
-
și Gérard. Pentru a da lovitura de grație, menită să le taie retragerea și să le întoarcă flancul, Napoleon cheamă puternicul Corp de armată al generalului Drouet d'Erlon. Acest Corp avusese misiunea inițială de a menține contactul cu armata mareșalului Ney, angajată simultan la Quatre Bras. Tocmai când trupele lui Drouet d'Erlon manevrau pentru a se pune în poziția de atac, generalul a primit ordin de la superiorul său direct, mareșalul Ney, să îi vină în ajutor. Aceste trupe nu
Bătălia de la Ligny () [Corola-website/Science/310323_a_311652]
-
avusese misiunea inițială de a menține contactul cu armata mareșalului Ney, angajată simultan la Quatre Bras. Tocmai când trupele lui Drouet d'Erlon manevrau pentru a se pune în poziția de atac, generalul a primit ordin de la superiorul său direct, mareșalul Ney, să îi vină în ajutor. Aceste trupe nu au mai ajuns în timp util nici în acea parte, astfel că nu au participat la niciuna dintre cele două bătălii. Văzând retragerea trupelor ce ar fi trebuit să încununeze victoria
Bătălia de la Ligny () [Corola-website/Science/310323_a_311652]
-
(n. 10 ianuarie 1769 — d. 7 decembrie 1815), duce de Elchingen, Prinț de Moskova, a fost un general, Mareșal și "pair" al Franței, ce s-a remarcat în mod deosebit timpul războaielor napoleoniene. Soldat deosebit de curajos, Ney a participat la majoritatea campaniilor napoleoniene, a luptat cu bravură la bătălia de la Waterloo, sfârșind prin a fi condamnat și executat de
Michel Ney () [Corola-website/Science/310322_a_311651]
-
ce s-a remarcat în mod deosebit timpul războaielor napoleoniene. Soldat deosebit de curajos, Ney a participat la majoritatea campaniilor napoleoniene, a luptat cu bravură la bătălia de la Waterloo, sfârșind prin a fi condamnat și executat de represiunea regalistă franceză. Viitorul mareșal și-a început cariera alăturându-se unui escadron de husari, în 1787, după ce a hotărât că viața ca simplu funcționar nu era pentru el. Avansând lent în ierarhia militară, Ney a participat la Războaiele revoluționare franceze, fiind aghiotant al generalului
Michel Ney () [Corola-website/Science/310322_a_311651]