5,217 matches
-
de la distanță. Gerbilul este un animal poliestric. În mediul natural, perioada de reproducere este legată de anotimpul cald dar, în captivitate, se poate reproduce tot timpul anului. Reproducerea în mediul natural se realizează prin împerecherea masculului cu o singură femelă. Masculul urmărește femela în călduri și îi atrage atenția prin bătăi de picioare. După împerechere, masculul rămâne în preajma femelei și bate din picioare 1-2 ore, pentru a îndepărta pe alți candidați la împerechere cu femela preferată de el. După fătare, ambii
Gerbil () [Corola-website/Science/314712_a_316041]
-
de anotimpul cald dar, în captivitate, se poate reproduce tot timpul anului. Reproducerea în mediul natural se realizează prin împerecherea masculului cu o singură femelă. Masculul urmărește femela în călduri și îi atrage atenția prin bătăi de picioare. După împerechere, masculul rămâne în preajma femelei și bate din picioare 1-2 ore, pentru a îndepărta pe alți candidați la împerechere cu femela preferată de el. După fătare, ambii părinți îngrijesc puii. Femelele pot făta de 5-7 ori pe an, câte 1-12 pui. Puii
Gerbil () [Corola-website/Science/314712_a_316041]
-
puii. Femelele pot făta de 5-7 ori pe an, câte 1-12 pui. Puii rămân în familie până la maturitatea sexuală, ultimele serii de pui iernează întotdeauna cu părinții. Gerbilul este o specie monogamă. În general, femelele se împerechează cu un singur mascul. Femela care și-a pierdut partenerul nu acceptă să se împerecheze cu un alt mascul. Ținând cont de acest aspect, cazarea reproducătorilor se va face în perechi, un mascul și o femelă. O femelă se poate reproduce de 6-8 ori
Gerbil () [Corola-website/Science/314712_a_316041]
-
familie până la maturitatea sexuală, ultimele serii de pui iernează întotdeauna cu părinții. Gerbilul este o specie monogamă. În general, femelele se împerechează cu un singur mascul. Femela care și-a pierdut partenerul nu acceptă să se împerecheze cu un alt mascul. Ținând cont de acest aspect, cazarea reproducătorilor se va face în perechi, un mascul și o femelă. O femelă se poate reproduce de 6-8 ori pe an cu limite cuprinse între 3-10 ori. Gerbilii provin dintr-un mediu cu climat
Gerbil () [Corola-website/Science/314712_a_316041]
-
o specie monogamă. În general, femelele se împerechează cu un singur mascul. Femela care și-a pierdut partenerul nu acceptă să se împerecheze cu un alt mascul. Ținând cont de acest aspect, cazarea reproducătorilor se va face în perechi, un mascul și o femelă. O femelă se poate reproduce de 6-8 ori pe an cu limite cuprinse între 3-10 ori. Gerbilii provin dintr-un mediu cu climat uscat și fierbinte, iar, pentru o dezvoltare normală, încăperile în care vor fi cazați
Gerbil () [Corola-website/Science/314712_a_316041]
-
proces de digestie bazat pe fermentație. Procesul lor digestiv este răspunzător pentru eliberarea unui număr mare de nutrienți în râurile și lacurile africane, favorizând astfel peștii, care sunt la rândul lor o sursă de proteine crucială pentru populația umană locală. Masculii se maturizează la vârsta de 8 ani, dar majoritatea împerecherilor sunt realizate de masculii dominanți, de peste 20 de ani. Ei monopolizează timp de 12 ani sau chiar mai mult zone ale râurilor, numite "teritorii de împerechere". Alți masculi sunt tolerați
Hipopotam () [Corola-website/Science/314225_a_315554]
-
număr mare de nutrienți în râurile și lacurile africane, favorizând astfel peștii, care sunt la rândul lor o sursă de proteine crucială pentru populația umană locală. Masculii se maturizează la vârsta de 8 ani, dar majoritatea împerecherilor sunt realizate de masculii dominanți, de peste 20 de ani. Ei monopolizează timp de 12 ani sau chiar mai mult zone ale râurilor, numite "teritorii de împerechere". Alți masculi sunt tolerați, dar numai dacă nu încearcă să se împerecheze. Femelele se adună în aceste zone
Hipopotam () [Corola-website/Science/314225_a_315554]
-
umană locală. Masculii se maturizează la vârsta de 8 ani, dar majoritatea împerecherilor sunt realizate de masculii dominanți, de peste 20 de ani. Ei monopolizează timp de 12 ani sau chiar mai mult zone ale râurilor, numite "teritorii de împerechere". Alți masculi sunt tolerați, dar numai dacă nu încearcă să se împerecheze. Femelele se adună în aceste zone în perioadele secetoase, când se produc majoritatea împerecherilor. Femelele se maturizează la 3 ani în grădinile zoologice, dar în sălbăticie maturitatea nu se produce
Hipopotam () [Corola-website/Science/314225_a_315554]
-
de ani în captivitate, dar rareori depășește 40 de ani în sălbăticie. Femelele trăiesc în turme, dar nu se asociază în mod permanent cu alte femele, deși uneori păstrează legaturi cu progeniturile lor pentru câțiva ani. Când ajung în proximitate, masculii dominanți din teritorii învecinate se uită fix unii la ceilalți, apoi se întorc și, cu partea posterioară scoasă din apă, elimină cu putere fecale și urină, într-un arc larg. Acest comportament indică faptul că teritoriul este ocupat. Ceilalți masculi
Hipopotam () [Corola-website/Science/314225_a_315554]
-
masculii dominanți din teritorii învecinate se uită fix unii la ceilalți, apoi se întorc și, cu partea posterioară scoasă din apă, elimină cu putere fecale și urină, într-un arc larg. Acest comportament indică faptul că teritoriul este ocupat. Ceilalți masculi din teritoriu fac și ei grămezi de balegă de-a lungul căilor de acces spre zona lor, marcând-o olfactiv. Hipopotamii se recunosc reciproc după miros și uneori se urmează unul pe altul, cu nasul aproape de coada celui din față
Hipopotam () [Corola-website/Science/314225_a_315554]
-
balegă de-a lungul căilor de acces spre zona lor, marcând-o olfactiv. Hipopotamii se recunosc reciproc după miros și uneori se urmează unul pe altul, cu nasul aproape de coada celui din față, în deplasările nocturne. Rareori apar dispute între masculi, atunci când tauri străini invadează teritoriile de împerechere. Cele mai multe agresiuni constau în zgomote, împroșcări cu apă, false atacuri și afișarea dinților prin căscarea largă a gurii, dar uneori oponenții se angajează în bătălii violente, încercând să-și sfâșie adversarul din lateral
Hipopotam () [Corola-website/Science/314225_a_315554]
-
o pasăre migratoare care face parte din ordinul Cuculiformes, familia Cuculidae. Poate fi întâlnită în Africa de Nord și Eurasia — din Portugalia până în Irlanda, iar spre est până în Japonia și Kamceatka. Caracteristicile acestor păsări sunt culoarea cenușie și cântecul lor prin care masculul își marchează teritoriul și care se poate asemăna cu denumirea dată păsării. Are mărimea unui porumbel suplu (30-35 cm). Pasărea nu clocește, ci femela depune ouăle în cuiburi străine care sunt de regulă ale unor păsări cântătoare mai mici. La
Cuc () [Corola-website/Science/314374_a_315703]
-
își marchează teritoriul și care se poate asemăna cu denumirea dată păsării. Are mărimea unui porumbel suplu (30-35 cm). Pasărea nu clocește, ci femela depune ouăle în cuiburi străine care sunt de regulă ale unor păsări cântătoare mai mici. La mascul, capul și partea superioară a corpului sunt de culoare cenușie, iar partea inferioară a corpului are o nuanță cenușie-albăstruie. Coada este lungă, pestriță și cu penele foarte grele. Cucul este o pasăre migratoare, iernează în Africa tropicală și în sudul
Cuc () [Corola-website/Science/314374_a_315703]
-
în regiunile de savană din sudul Africii și Asia sudică, cu temperaturi variate între 15-19 grade. Cucul se hrănește în special cu insecte, fiind printre puținele păsări care consumă și larvele păroase de insecte, păianjeni sau melci. În perioada împerecherii, masculul rămâne circa o săptămână împreună cu femela. Cucul își depune ouăle în cuiburile altor păsări.
Cuc () [Corola-website/Science/314374_a_315703]
-
fiind active în timpul amurgului. Spatele sitarului este pestriț, cu nuanțe brun negricioase, o culoare de camumflaj în mediul unde trăiește. Văzul păsării este bun, având o rază vizuală ce atinge 180°. Sitarul are picioare scurte, neexistând un dimorfism sexual între mascul și femelă. Habitatul sitarului îl constituie pădurile umede mixte sau de foioase din Europa. Iernează în bazinul mediteranean sau pe coasta Atlanticului din Europa Occidentală. Hrana sitarilor constă din viermi, păianjeni, insecte și larvele acestora, ca și din fructe de
Sitar de pădure () [Corola-website/Science/314373_a_315702]
-
Este de fapt o specie de pasaj prin luna mai în regiunile nordice din Delta Dunării. În timpul verii, partea anterioară a corpului este cafeniu-roșcat cu pântecele albicios, iar aripile sunt brun-cenușii; iarna penajul devine cenușiu-maroniu. Femelele sunt mai mari decât masculii, fiind viu colorate. Sitarul de mal iernează în vestul și sud-estul Europei. Este rar întâlnit în România, fiind o pasăre de pasaj. Are un colorit asemănător sitarului de mal, însă cu coada albă cu striuri transversale de culoare închisă. Cuibărește
Sitar de pădure () [Corola-website/Science/314373_a_315702]
-
si 2800 grame, pe insula Galapagos cormoranii ating greutatea de 4000 de g. După culoarea penajului sunt cormoranii negri și cormoranii de culoare albastru închis care în perioada clocitului au un luciu metalic. Păsările nu prezintă un dimorfism sexual deosebit, masculii fiind în general mai mari ca femelele. Puii de cormorani au o culoare brună-cenușie pe abdomen cu nuanțe mai deschise. Păsările au un cioc terminat la capăt ca un cârlig, un gât lung și o coadă în formă rotunjită, formată
Cormoran () [Corola-website/Science/314378_a_315707]
-
nezburător ("Nannopterum harrisi") de pe insulele Galapagos, care are aripile atrofiate, și cormoranul din Anzi ("Phalacrocorax brasilianus") care trăiește la Numai un număr mic de cormorani sunt păsări migratoare, ele migrând iarna spre sud. Cormoranii fac cuiburile, pe locul ales de mascul, în colonii pe sol, în copaci sau pe stânci. Masculul ademenește femela în timpul împerecherii prin bătăi ale aripilor și culoarea galbenă din regiunea gâtului. Cuibul este contruit de ambii parteneri din pietriș, crengi sau guano. Femela depune numai o dată pe
Cormoran () [Corola-website/Science/314378_a_315707]
-
și cormoranul din Anzi ("Phalacrocorax brasilianus") care trăiește la Numai un număr mic de cormorani sunt păsări migratoare, ele migrând iarna spre sud. Cormoranii fac cuiburile, pe locul ales de mascul, în colonii pe sol, în copaci sau pe stânci. Masculul ademenește femela în timpul împerecherii prin bătăi ale aripilor și culoarea galbenă din regiunea gâtului. Cuibul este contruit de ambii parteneri din pietriș, crengi sau guano. Femela depune numai o dată pe an 3 - 4 ouă care vor fi apărate cu dârzenie
Cormoran () [Corola-website/Science/314378_a_315707]
-
sau schimbându-și brusc direcția mișcării, rareori urcând în copaci. Servalii nu au un sezon anumit de reproducere. Excepție fac indivizii din zonele sudice ale arealului de răspândire, care se nasc preponderent în lunile februarie-aprilie. Cu câteva zile înainte de împerechere, masculul și femela viețuiesc împreună. Gestația durează 65-75 zile. Puii sunt născuți de regulă în smocuri de iarbă aranjate din timp și sunt în număr de doi sau trei. Mama îi hrănește cu lapte până la 5-7,5 luni. La vârsta de
Serval () [Corola-website/Science/314379_a_315708]
-
de oameni populația lor a scăzut semnificativ. Este ucis și din cauza atacurilor asupra păsărilor domestice. Subspecia nord-africană a fost inclusă în Lista Roșie a IUCN ca animal amenințat (în ). Servalii sunt destul de sociabili și pot fi ușor dresați și domesticiți. Masculii se pot împerechea cu pisicile de casă, obținându-se hibrizi. Sunt cunoscute și cazuri de împerechere între servali și caracali, în urma cărora s-au născut sevricali și caravali.
Serval () [Corola-website/Science/314379_a_315708]
-
în urmărirea turmei de "Placerias" și ucide un membru. Încă în căutarea de hrană, un grup de "Coelophysis", ei găsesc vizuina unor animale din specia "Cynodont". Din păcate, unul din pui sa apropiat prea mult de intrare și este mâncat. Masculul, încearcă să îl salveze, dar în zadar. În aceeași noapte, adulții sunt arătați, devorându-și puii și abandonându-și vizuina. Femela de"Postosuchus" șchiopătează, în urma unei răni suferite, după atacul unui "Placerias". Este expulzată din teritoriul ei de un alt
Pe urmele dinozaurilor () [Corola-website/Science/314418_a_315747]
-
acoperit de un penaj de culoare verde turcesc. Spatele sau partea dorsală a păsării este de culoare brună iar marginea aripilor de culoare brună negricioasă. Pasărea are un cioc negru puternic puțin încovoiat. Femelele au o culoare mai spălăcită ca masculul, iar culoarea tineretului este în general brună. Dumbrăveanca preferă luminișurile de la liziera pădurilor ca și pășunile sau fânețele unde trăiesc de obicei un număr mare de insecte. În prezent poate fi întâlnită și în parcurile mai mari. Pasărea are cuibul
Dumbrăveancă () [Corola-website/Science/314452_a_315781]
-
cele anterioare fiind înzestrate cu spini. Aripile anterioare sunt înguste și tari, iar cele posterioare late, membranoase, în stare de repaus fiind strânse sub cele anterioare. Abdomenul e alungit, voluminos, format din 6 segmente la femele si 8 segmente la masculi. Corpul este verde, galben sau brun. Lungimea corpului aproximativ 11 cm. Călugărița are un simț al văzului mult mai bine dezvoltat decât al altor insecte, aceasta putându-și răsuci capul cu 180 grade, în căutarea prăzii. Călugărița este o specie
Mantis religiosa () [Corola-website/Science/313418_a_314747]
-
și prin unele particularități morfologice. După patru năpârliri larva se transformă în insectă adultă. Atât adulții, cât și larvele sunt prădători specializați, consumând doar anumite specii de insecte. Speciei îi este caracteristic canibalismul (în majoritatea cazurilor, după fecundare, femela devorează masculul). Este răspândita în Europa, Asia, până în Siberia și Extremul Orient, Africa. Specia a fost introdusă în America de Nord și Australia. În Republica Moldova specia este răspândita pe întreg teritoriul.
Mantis religiosa () [Corola-website/Science/313418_a_314747]