5,675 matches
-
ce să vorbesc cu Meșterul: era în stare să înțeleagă, sau nu? Trecurăm într-o odăiță de lângă salon și ne așezarăm pe-o canapea. — Vii de la cazarmă? Atunci n-ai tutun: Fă o țigară. Îmi tremurau mâinile destul de tare pentru ca Meșterul să nu observe cât eram de emoționat. Și râse cu poftă. — Te-ai speriat de nebuni? Sunt oameni pașinici. — Nu e... — Ba chiar asta e; ești emoționat fiindcă te afli într-o casă de nebuni. Mai întâi cu jenă din partea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Sunt oameni pașinici. — Nu e... — Ba chiar asta e; ești emoționat fiindcă te afli într-o casă de nebuni. Mai întâi cu jenă din partea mea, apoi fără rezervă, vorbirăm aproape două ceasuri despre multe și multe. Era în toată firea meșterul, așa cum îl cunoșteam. Doar că fuma mult. N-am putut să observ nici cea mai mică incoerență în vorba lui. În vremea cât vorbeam veneau mereu bolnavi care se uitau la noi sau chiar se amestecau în vorbă. Puteam să
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
observ nici cea mai mică incoerență în vorba lui. În vremea cât vorbeam veneau mereu bolnavi care se uitau la noi sau chiar se amestecau în vorbă. Puteam să fac comparații, și am făcut; rezultatul a fost convingerea deplină că Meșterul era sănătos și n-avea ce căuta în str. Plantelor. — Adă-mi ceva de cetit, îmi zise Eminescu la plecare. Mă distrez studiind ticurile colegilor (și apăsă asupra cuvântului) de aici; dar tot mă plictisesc. — Ai cetit Corespondența lui Jules
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
trimet prietenului lor Jules de Goncourt, un cap de operă de gingășie. — Citește bucățica asta. O citi și-i plăcu cât nu pot spune. O reciti; o citi de-a treia oară. Nu, orice s-ar spune, rămân încredințat că Meșterul era cât putea el să fie sănătos, atunci și în zilele următoare cât l-am mai văzut. Rămân încredințat că „catastrofa” n-a fost înainte de ducerea lui în strada Plantelor, ci s-a produs în vremea când se afla acolo
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
liniște, în singurătate; să fi umblat pe poteci cu cotituri; să fi ascultat glasul vechilor păduri și șoapta pâraielor; să mai fi admirat luna oglindindu se în ape, în loc să fi fost ținut între morții vii în casa din strada Plantelor. Meșterul ar fi fost și astăzi între noi. Meșterul cu paltonul cel larg , cu galoșii enormi, cu fața senină, care te muia cu zâmbetul și cu versul lui cel nesfârșit de dulce. (Apare în Fântâna Blandusiei, Nr. 10, decembrie 1889). Nu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cu cotituri; să fi ascultat glasul vechilor păduri și șoapta pâraielor; să mai fi admirat luna oglindindu se în ape, în loc să fi fost ținut între morții vii în casa din strada Plantelor. Meșterul ar fi fost și astăzi între noi. Meșterul cu paltonul cel larg , cu galoșii enormi, cu fața senină, care te muia cu zâmbetul și cu versul lui cel nesfârșit de dulce. (Apare în Fântâna Blandusiei, Nr. 10, decembrie 1889). Nu prea știm ce putem lua de bun din
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de împrejurările actului medical, de mentalități, etc. În acest sens considerăm că textul lui Ion Popescu este confecționat ca să consune cu amicii săi de la revista Fântâna Blandusiei care-l preluaseră pe Mihai Eminescu drept simbol. El îl numește, de pildă, „Meșterul” pentru că așa i-au zis tinerii redactorii (L.Gh. Nicolescu explicase, în numărul din octombrie al revistei, împrejurările în care l-au atras ei pe poet, cum acesta nu se mai desprindea de rotativa tipografiei, cum au ajuns ei să-i
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
așa i-au zis tinerii redactorii (L.Gh. Nicolescu explicase, în numărul din octombrie al revistei, împrejurările în care l-au atras ei pe poet, cum acesta nu se mai desprindea de rotativa tipografiei, cum au ajuns ei să-i zică „Meșterul” și pentru meșteșugul tipografic dar și pentru talent, etc.). După moartea lui Mihai Eminescu se observă, la memorialiștii săi, două tendințe: cei mai în vârstă (I. Slavici, Al. Vlahuță, Titu Maiorescu, Al. Ciurcu, Gr. Ventura, Nicolae Pătrașcu, etc.) se întrec
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
la ziarul,, Buciumul român”. Această imagine a „santinelelor” care și-au părăsit postul fixat de Eminescu, apoi aceea a „focului de paie” ce i-a cuprins în toamna lui 1889 pe acești tineri care în primăvară fuseseră electrizați de prezența „Meșterului” reprezintă temeiul pentru care amintirile lor sunt privite cu neîncredere. Pare un paradox când vorbești de „temeiul neîncrederii”; este un paradox și în dezinteresul lor față de arestarea și apoi plimbarea lui Eminescu prin spitale, de la Mărcuța la Caritatea: atât de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Eminescu nu poate, structural vorbind, să răspundă, să „corespundă” unui asemenea model social. Odată însănătoșit la Botoșani, el va veni, ca om sănătos, la București să-și aștepte pensia dar și să arate lumii că este stăpân pe meseria sa, „meșter” cum îi spun confrații mai tineri din ziaristică. Problema lui Eminescu nu este una socială ci una strict medicală. El se însănătoșește binișor, și redevine ce a fost, omul complet cu incomoditățile sale. Botoșanii au reușit să-l readucă la
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Asociația culturală Poesis Moldaviae și despre revista Ecouri Literare? C. P. Faptul ca se vrea a scrie bine și cu suflet nu poate decât să mă bucure ca și consumator de informație literară și documentaristică, că spirite alese, poeți, eseiști, meșteri în ale scrisului își pun trăirile pe simeze paginate în patrimoniul spiritual. La multe ediții și abundență de emoții literar - artistice, iar Asociației Culturale ”Poesis Moldaviae” și revistei „Ecouri Literare” cât mai multe apariții. M. A. Ce planuri aveți cu
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93471]
-
a mitului sub specie temporis nostri (de vreme ce acțiunea se desfășoară într-un cadru indeterminat sau îndepărtat în timp). Semnificativă este piesa Zidarul (1981), care pornește de la o speculație dramatică promițătoare: scindarea personalității lui Manole în zece ipostaze, corespunzând celor zece meșteri. Însă dezvoltarea lasă de dorit, întrucât se abuzează de replici pretins sapiențiale sau tensiunea este potențată într-o manieră artificioasă. După 1989 T. s-a întors la comedia sentimentală și de moravuri. SCRIERI: Gara mică, București, 1959; Cu tot cu soarele pe
TARCHILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290086_a_291415]
-
pe masă, București, 1965; Albastru deschis, București, 1966; Io, Mircea Voievod, București, 1966; ed. București, 1971; Drum bun, nene Esop, București, 1967; Ștefan și Sihastrul, București, 1967; Cabanierul, București, 1968; Privire în lungul șoselei (Bradul lui Crinț), București, 1968; Iscusitul meșter Vreme, București, 1968; Cred în oameni, București, 1968; Cetatea de piatră, București, 1969; Asklepios și Hippolit, București, 1969; Diamantele, București, 1969; Ecto-bar, București, 1969; Voinicul cu cartea în mână născut, București, 1969; Cu ani în urmă, într-o noapte..., București
TARCHILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290086_a_291415]
-
București, 1975; Trei piese istorice, pref. N. Carandino, Romulus Vulpescu, Emil Manu, București, 1977; Trei scrisori de pe front, București, 1977; Fani, dragostea mea!, București, 1978; Mitraliera, București, 1979; Rouă pe trotuare, București, 1980; Zidarul (Unsprezece variațiuni dramatice pe tema legendei Meșterului Manole), București, 1981; Rămân cu tine, București, 1982; Scene din viața lui Lucaciu. Cetatea de piatră, București, 1983; Albastru deschis, București, 1986; Pajura, București, 1986; Teatru, București, 1988; Două povestiri bizare, București, 1992; Oglinda venețiană, București, 1992; Teatru, București, 1995
TARCHILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290086_a_291415]
-
animist, alegorizant, antropomorfic, iar versul liber e înlocuit adesea cu versificarea facilă. Poezia fie vrea să păstreze „memoria străbunilor” (Prefață), fie e identificată cu ființa poetică, în stil neomodernist („poezia e sângele meu” - Andante). Actul creator impune o comparație cu Meșterul Manole, altundeva se vorbește despre cuprinderea demiurgică a lumii: „În fiecare verb o bătaie a inimii, / în fiecare substantiv - o monadă, / în fiecare adjectiv - ochii apoși ai unei căprioare” (Epitaful cuvintelor). Forța ce propulsează eul spre găsirea „țărmului de aur
TAUTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
moș Pricop * “Purta căciulă brumărie. Avea cojoc în clinuri, de miel negru, scurt până la genunchi și era încălțat în botfori...vrednic roman. De oamenii răi spunea că nu-I pasă; are pentru dânșii pistoale încărcate în desagi” * De către un crâșmar * “Meșter la vorbă era cel cu căciulă” * “Oase risipite, cu zgârcurile umede, albeau țărâna. Botforii, tașca, chimirul, căciula brumărie erau ale lui Nichifor. El era acolo, însă împuținat de dinții fiarelor...Asupra rămășițelor descoperite ale lui Nichifir bătea piezis soarele auriu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
și statura "îndesată și spătoasă". Trăsăturile morale ale lui Nechifor se conturează și din relatările celor care-l cunoscuseră ca pe un om generos, "nu se uita la parale, numai să aibă toate după gustul lui", prietenos și sociabil, era "meșter la vorbă", oier cinstit și mândru, " om vrednic și fudul". Harnic și priceput, Nechifor își rânduise bine stânele, ciobanii îi ascultau întocmai poruncile, fiind un stăpân autoritar, dar corect și prompt în plata simbriilor. în toate locurile pe unde a
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
afirmația lui Mihail Sadoveanu că "nimic nu sună discordant în acest poem așa de armonic și așa de artistic în care se armonizează fondul cu forma așa de deplin, încât parcă am avea de-a face cu opera unui mare meșter de sunete și rime", cât și pe cea a lui Tudor Arghezi care remarcă faptul că «Poezia cultă n-a putut ajunge la înălțimea "Mioriței" decât poate cu "Luceafărul" marelui Eminescu.
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
a fost Enăchiță Văcărescu“ (Id., ibid., an. XXXV, nr. 11 648, 26 martie 1922, p. 2.). șirul. Fleva simțea și el același lucru, simțea că nu-și mai poate încheia fraza pe care nu mai era stăpân. Și atunci - cabotin meșter cum era - se oprea scurt... Apoi rotunjindu-și privirile asupra auditoriului și rânjind frumoșii lui dinți albi într-un surâs seducător și șmecher, urma cu glasul blajin și ca într-o șoaptă: „Domnilor, n-aș voi să spun mai mult
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
speria pe S., a spus că „în săși tovarășa Găinușă s-a mirat (cînd, căci plecase de cîteva zile la București?) de lipsa de orientare a redacției”, ba chiar ar fi întrebat „Dar ce, sîntem reacționari?”. Culmea, povestioara „tovului” (mare meșter într-alde astea) a prins. Ca întotdeauna sfîșiat între loialitate și oportunism, S. mi-a relatat-o în felul său ambiguu, din care se vedea, pe de o parte, că încearcă să fie solidar cu prietenul și șeful care, temporar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
versuri tari” și de „cuvinte-mină” (aluzive). „De astea cu «fitile», «înșurubate» sînt chiar mai multe”, declara el. Dar - dovadă de slăbiciune - nici nu s-a încheiat anul și a revenit pe piață cu noi „elogii”, în confecționarea cărora, ca orice meșter de talent, a pus și o oarecare artă. Să fie inconstanța o fatalitate pentru scriitorul român contemporan? *A intrat țopăind în birou și s-a oprit la mijlocul lui sub lumina neonului. „Auziți ce frumos îmi scrie profesorul Mihai Iordache, un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care îl simt ca mai neplăcut e lipsa de răbdare în inițiere, în toate domeniile. Mizînd pe intuiție, sigur de numărul și varietatea cunoștințelor, am ocolit drumurile aride ale muncii de rutină. Am ajuns, așa, destul de repede, un fel de meșter, fără să fi zăbovit cît trebuie în stagiul de ucenic. Consecința e o imaturitate prelungită dincolo de limita celor patru decenii de viață pe care le am, vizibilă în faptul că mă ocup de „fleacuri”, mă laud cu „diletantismul” meu (sfidîndu-i
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
era să-l bată. „Cum se poate ca cineva să-și însușească gîndul și simțirea altuia?”, ar fi încheiat, retoric, S. „Ce părere ai?”, mă întreabă Sp. după ce a terminat de povestit. „Nu pot să-l confirm pe S., un meșter în scoaterea ochilor adversarilor, fără să confrunt eu însumi textele, dar recunosc în spusele sale ceva din «morala» lui O. (care - în treacăt fie spus - nu diferă de a lui Bălăiță, a lui Breban și a altora), aceea că scriitorul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
păstreze curat trebuie să aibă sufletul tare! *Mimetism: la televizor, un țăran din Ilfov și un muncitor de la „Grivița Roșie” apreciau ultima cuvîntare a „Tovarășului” ca fiind „magistrală”! Or ei, care în viața lor n-au avut „magiștri”, ci numai „meșteri”, n-au cum să știe ce înseamnă acest cuvînt. *Un căutător în gunoaie i-a dat din pîinea din care mușca cîinelui ce trecea pe lîngă el. Pînă atunci acesta avusese parte doar de cihăieli și de pietre. Toți vedeau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
1962); Io, Mircea Voevod (1966); Într-o gară mică (1959); Fratele meu Culai (1963); Albastru deschis (1964); Cu tot soarele pe masă (1965); Drum bun, nene Esop (1967); Privire În lungul șoselei (1967); ștefan și Sihastrul (1967); Cabanierul (1968); Iscusitul Meșter Vreme (1968); Cred În oameni (1968); Hoțul perfect (1968); Cetatea de piatră (1968); Asklepios și Hippolit (1969); etc. 146 Casa de Cultură a Municipiului Brașov. 609 Vă dorim multă sănătate și să sosiți cu bine. și pentru orașul nostru, orașul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]