4,296 matches
-
vrem să interogăm experiența asupra semnificației ei pentru etica normativă. B. Schüller consideră că semnificația experienței apare ca o „modalitate cognitivă” pentru științele empirice, atât științele naturale, cât și cele umane. Experiența nu este „modalitatea cognitivă” a teologiei și a metafizicii, nici a științelor formale (logica, matematica). Aici experiența nu are ca obiect valorile, ci faptele. Se vorbește despre două tipuri de experiență: experiența ca percepție reală și experiența ca percepție de fapt. În cazul experienței ca percepție reală, exemplul cel
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ani, a fost recunoscut și determinat conceptual, în situația sa universală, mai întîi de către Jean Paul și Solger, el s-a mai schimbat într-adevăr. Sentimentul care îi stă la bază și-a lepădat veșmîntul pompos al romantismului și al metafizicii; a devenit mai prozaic și mai terestru, dar și mai clar și mai bogat. Iar noi, germanii, avem un humorist de mare stil, citit și înțeles mai mult decît în timpul vieții sale, fie acasă, fie în tranșee, de către cei cu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Gedanke), Chestiunea decisivă în ce privește filosofia religiei este tocmai aceea dacă va continua să existe mereu posibilitatea imboldului și sentimentului religios, după ce s-a renunțat la valabilitatea științifică obiectivă a reprezentării religioase. Metoda istorico-psihologică o înlocuiește aici pe cea speculativă și metafizică; iar această metodă trebuie folosită și în ce privește humorul. Sentimentele individuale de bucurie sau de tristețe, de sublim ori de ridicol, de tragic sau de comic pot fi posibile fără facilitarea complicației specifice prin care, din ansamblul acestor sentimente, se dezvoltă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
tuturor sistemelor speculative, care tindeau să depășească orice experiență posibilă. Teologia și psihologia spiritualistă au devenit imposibile ca științe. Kant nu a ajuns la acest rezultat fără o luptă interioară. Fiindcă, așa cum declara el, avusese soarta să fie îndrăgostit de metafizică, iar acum vedea că aceasta era imposibilă. Într-o astfel de sciziune a stării sufletești îl aduseseră deja primele sale cercetări. A depășit-o cu ajutorul humorului. În Träume eines Geistersehers erläutert durch Träume der Metaphysikx (1766), predomină o dispoziție humoristică
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
favorabile structuralismului evident, de o factură nu tot atît de formalistă cum avea să se dezvolte acest curent în a doua parte a secolului trecut. După ce și-a publicat Etica (1887), încecînd, o dată mai mult, o a treia cale între metafizică și teologie, pornind de la "sentimentul general de umanitate, așa cum l-a dezvoltat lumea greco-romană", Höffding a redactat o amplă Istorie a filosofiei moderne (1895), care a cunoscut o largă difuzare în Europa occidentală, fiind folosită și în universalitățile noastre, în
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în "The 18 century", p. 371. 103 În legătură cu importanța artei actoricești a lui Garrick pentru renașterea lui Shakespeare, cf. L. Stephen, English literature and society in the 18 century, pp. 83 și urm. x Visurile unui vizionar interpretate prin visurile metafizicii. 104 "Nous avions pu discerner, sous une frivolité apparente, une exprit sérieux et capable d'application, sous des dehors frondeurs, la réslution de se soumettre librement a une discipline raisonnable, et sous la "blague" superficielle, le sentiment et le respect
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
leagăn de plumb”, „Pe mine a venit pustiul și m-a luat”, „Mi-a trecut viața, pot merge în pădure”, „Sunt bătrân, cade zăpada, sunt bătrân”. Și totuși, în ciuda aparențelor, elegia lui I. nu este atât una sentimentală, cât una metafizică, iar critica nu a greșit atunci când i-a văzut sursa într-un „complex al străinului” (Nicolae Manolescu). Într-adevăr, ca și la G. Bacovia sau la G. Trakl, ființa lirică trăiește și aici o dramă legată de însingurarea radicală, necomunicare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
Hidrofil, Strofă I, Strofă II. Primii noștri avangardiști se arată deschiși la sugestii constructiviste venite din dadaism (negarea convențiilor poetice, anularea subiectivității creatorului etc.), dar mai cu seamă din futurism (energetismul, scriitura „de aparat Morse”, proprie unui „secol-viteză”, disprețul pentru metafizică ori pentru arta ca mimesis). Ilarie Voronca, St. Roll, Ion Vinea practică o poezie sincopată, din care lirismul este izgonit cu o brutalitate voioasă, cuvintele ajungând „în libertate” prin abolirea oricăror restricții gramaticale și a punctuației. Cu „Integral” (1925-1928), radicalismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
din D. Gusti, M. Ralea, Șt. Ciobanu, C. Narly și G.I. Brătianu, fiind declarat doctor în Filozofie și Litere „Magna cum laudae”. Tipărită în 1944, această monografie filosofică reprezintă una dintre cele mai solide contribuții care au fost aduse cunoașterii metafizicii celui care a fost numit pe drept cuvânt „Patriarhul literaturii ruse”. În anul 1944 se transferă la București, în calitate de director al liceului din Buftea și profesor de pedagogie la diverse licee din Capitală. În 1947, Vasile Harea a
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
După anul 1929 se consacră problemelor filosofice și de știință socială, publicând în revista Minerva, condusă de Petre Andrei, studii și articole din care cităm: Mesianismul rusesc din sec. XV și XVI (1927), Ideile gnoseologice ale lui L.N. Tolstoi (1930), Metafizica lui Tolstoi (1930). Din această perioadă se remarcă manualul Datoriile învățătorului (1935), singura lucrare de acest gen destinată învățământului pedagogic din țara noastră. A colaborat cu Petre Andrei la elaborarea Manualului de sociologie (1938). Preocupările sale științifice în domeniul filologiei
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
românesc din perioada postbelică, S. nu procedează după cerințele unei rețete pragmatice de istoric literar, acesteia preferându-i o hermeneutică mai puțin „trivială”. Confruntată cu „distrofia conceptuală a fenomenului exilului”, autoarea o scurtcircuitează, reducând-o la câteva linii de forță: metafizica exilului, timpul și spațiul exilului, maladiile exilului, exilul ca alienare. Nu este o operație propriu-zis fenomenologică, întrucât specularea conceptului de exil se păstrează de la un capăt la altul într-o gramatică metafizică, condiție inevitabilă într-o lucrare în care accidentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289447_a_290776]
-
să-i redea corpului locul original pierdut, el vrea "să termine cu teatrul de text" și condamnă teatrul occidental, care nu "vede teatrul sub un alt aspect decât cel al teatrului dialogat", cum scrie el în articolul "Regia scenică și metafizica". Vrând să aducă teatrului "o poezie în spațiul independent al limbajului articulat", el afirmă că, "limbajul teatral pur" nu înseamnă cuvânt, ci punere în scenă. Limbajul acesta specific teatral, care rămâne să fie inventat, va fi destinat simțurilor. El va
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este eliminat aici spre câștigul regizorului scenic care, promovat la rangul de ordonator magic, creează "un nou limbaj fizic pe bază de semne și nu de cuvinte". El admiră "acești actori cu rochiile lor geometrice (care) par niște hieroglife însuflețite". "Metafizica gesturilor lor" de o precizie absolut matematică, îl fascinează: Totul la ei este reglat astfel, impersonal, niciun joc al mușchilor, nicio clipire din ochi care să nu pară că aparține unui fel de matematică gândită care conduce totul și prin
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este convins că o figurină ar putea avea asupra spectatorului o forță magică mai mare chiar decât actorul în carne și oase. Asemenea unei apariții divine, ea i-ar provoca spaimă. "Un alt exemplu, scrie el în Regia scenică și metafizica, ar fi apariția unei Ființe inventate, făcută din lemn și stofă, creată complet, nesemănând cu nimic, și totuși neliniștitoare de la natură, capabilă să reintroducă pe scenă un mic suflu din această mare teamă metafizică ce se află la baza întregului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se contemplă de la distanță, cu o totală răceală: „...pot să mă uit la mine de departe. /așa cum aș privi un mort”; „și tu departe de toate acestea. / dincolo de propriile gesturi. îndeplinite reflex. / cauterizându-ți golurile memoriei / frica”. Poemele transcriu o metafizică a existenței, ale cărei repere tematice, revenind obsedant, sunt izolarea și solitudinea, frica și disperarea, vacuitatea memoriei și vidul prezentului, într-un cuvânt agresivitatea și inconsistența realului; un univers terorizant, dominat de răsturnarea firescului -„un zâmbet / ca o cicatrice” e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
de exemplu, o culegere de oracole. Fiecare templu transmite o istorie particulară a propriei Întemeieri, o etiologie cultuală proprie, istorisiri despre anumite imagini cultuale și daruri votive. Filozofii criticau cultele convenționale luând drept măsură propriile idei despre divinitate, „purificate” prin metafizică, prin interiorizare sau printr-o morală riguroasă. Dar filozofia era o ocupație personală și privată; filozofii nu se aflau În serviciul vreunui templu sau al vreunui sacerdoțiu. În sfera privată rămân și lucrările pe care Învățații, iubitorii de antichități, cercetătorii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mod special, dar și ale stoicismului. Din acest fapt rezultă o densitate și o convergență de elemente care nu se concretizează, de altfel, Într-un amestec sincretic de aporturi disparate, ci Într-o sinteză fecundă, dominată de opțiunea specifică pentru metafizică; aceasta din urmă și-a Întipărit pecetea pe Întregul orizont ideologic. În conformitate cu postulatele platoniciene, Întărite mai apoi de aportul sevei pitagoreice, În autorii cu o astfel orientare de gândire apare destul de puternic, dacă nu prevalent, interesul pentru dimensiunea etică și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
futuriste cu tradiția milenară a creștinismului”, ambelor fiindu-le comune „paradoxul liniei simple, primitivismul unui suflet complicat, patriarhalismul și liniștea unui suflet în veșnic război cu lumea, naturalețea prăpastiei înfiorătoare, jocul și candoarea unui suflet aspru, tensiunea teribilă dar tăcută metafizică, halucinația obiectivă, apocalipsul, într-un cuvânt, extazul” (Contra domo, 1931). Oricum, sub semnul avangardismului nu stau doar manifestul Poezia agresivă sau Despre poemul-reportaj, „pretextul teatral” Hérode, poemul Reportaj assirian, fragmentele Romanul tânărului Anadam, D-l Vam Ex-Înger, Fata Morgana. Li
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
care semnează articole cu un pseudonim de rezonanță eliadescă - Alexandru Andronic. Mai folosește pseudonimul Stepan Lighton împreună cu soția sa, Monica Lovinescu, pe coperta cărții L’Amérique n’a pas encore parlé (1949). „Caete de dor” (1951-1960) este o revistă de „metafizică și poezie”, pe care o redactează împreună cu Constantin Amăriuței. La rubricile „Povestea vorbei” și „O seamă de cuvinte” I. aduce în actualitate texte interzise în țară, semnate de Mircea Vulcănescu, Lucian Blaga, Gheorghe Brătianu, Nae Ionescu, E. Lovinescu. Împreună cu Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
prima vedere (coautor, Humanitas, 2008); Scrisori către fiul meu (Humanitas, 2008); Despre Noica. Noica inedit (coautor, Humanitas, 2009). TRADUCERI mai importante — Platon, Hippias Maior, Euthydemos, Phaidros; Martin Heidegger (în colaborare), Originea operei de artă, Repere pe drumul gândirii, Introducere în metafizică, Ființă și timp. ÎNGRIJIRE DE EDIȚIE — Constantin Noica, Jurnal de idei (în colaborare, Humanitas, București, 1990); Alexandru Dragomir, Crase banalități metafizice (în colaborare, Humanitas, 2004); Cinci plecări din prezent. Exerciții fenomenologice (Humanitas, 2005). FILME — Exercițiu de admirație (în colaborare cu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
fi împlinit, limitat“). În cele ce urmează ne vom opri pe larg asupra substantivului peras ca fiind cuvântul central al acestei familii, atât prin vechimea sa (homerică), cât și prin bogăția nuanțelor sale și a contextelor în care apare. În Metafizica, Aristotel dă o definiție a lui peras din care rezultă că acesta desemna un concept de identitate spațială a lucrurilor. Însă în primă instanță - deci la Homer, Hesiod, Alcman, presocratici - cuvântul apare legat mai ales de noțiuni referitoare la corpuri
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a vorbit în mai multe rânduri despre această problemă, pornind de fiecare dată de la înțelesul termenului elin, peras. Prima și cea mai importantă interpretare a conceptului grec de limită Heidegger o face în faimoasa Einführung in die Metaphysik (Introducere în metafizică) din 1935. Iată cum sună ea: „... faptul de a sta înălțat în sine însuși (das in sich hoch gerichtete Da-stehen), de a ajunge la o situare-fermă (Stand) și de a rămâne în situare-fermă, grecii îl înțeleg drept ființă. Ceea ce ajunge
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ridicat interdicția pe care o impusese în privința lui Iorga, ba chiar i-a propus să publice un ziar pentru soldații de pe front. Vremea expectativei trecuse. Acest moment a reprezentat pentru Iorga o experiență transcendentală. Agnosticul acesta se putea apropia de metafizică numai dacă era animat de (ceea ce considera el a fi) adevărul cel de pe urmă: națiunea. Iată cîteva fragmente din editorialul său: "A sosit ceasul pe care l-am așteptat mai mult de două veacuri, pentru care mi-am trăit viața
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Garzanti de Milan, Italie 1074 → 1995 : traduction en italien de quelques poèmes de Blaga, parue à Timișoara à l'occasion du Centenaire Blaga (recueil bilingue)1075 → 1995 : traduction en allemand de quelques poèmes de Blaga, réunis sous le titre Tristețe metafizica (Tristesse métaphysique), parue aux Éditions Grâi și Suflet de Bucarest (recueil bilingue)1076 → 1995 : traduction en aroumain de quelques poèmes de Blaga, parue aux Éditions Cartea Aromana de Constantă 1077 → 1995 : traduction en suédois de quelques poèmes de Blaga, parue
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
șerbe de quelques poèmes de Blaga, parue à Belgrade 1079 → 1998 : traduction en allemand du recueil Mirabila sămânță, parue aux Éditions Universal Dalsi de Bucarest 1080 → 1999 : traduction en hongrois de quelques poèmes de Blaga, réunis sous le titre Tristețe metafizica (Tristesse métaphysique), păru aux Éditions Grâi și Suflet de Bucarest (recueil bilingue)1081 → 1999 : traduction en portugais du recueil La curțile dorului (Nas cortes de saudade : Anthologia poetica), parue aux Éditions Minerva de Bucarest 1082 → 2000 : traduction en aroumain de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]