5,311 matches
-
întrebat unde găsesc pictorii aceștia asemenea modele. Pe urmă am înțeles că ei înțeleg să ne zugrăvească pe noi, pe mine sau pe d-ta; și neputându-ne zugrăvi așa ca să semănăm, preferă să ne transforme într-un fel de monștri, înnecați în sosuri cărămizii și violacee. Astea se numesc capete de expresie. Mai sunt și alte maniere. Ele dovedesc că artiștii străvechi din peșteri, care ne-au lăsat pe oase ori ardezie liniile unui ren sau a unui mamut, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Sara, spectacol la operă. Muzică simfonică, arii, fragmente de operă d-na Pantofel (Slovei) danțuri. Interesant "Arcana" dans atribuit Huțulilor și care debutează cu o doină românească. PIATRA CRAIULUI* Cocostârcii, devale, au ucis părechea în cuibul cărora a ieșit un monstru, adică un boboc de gâscă. După aceea ciobanul, suindu-se în piatră, a văzut într-un loc, dimineața, la răsăritul soarelui, un sobor de dumbrăvenci în tufani, între mesteceni. Suindu-se sus pe culme, a avut în amurg viziunea ciudată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
al zmeilor, ci o ceremonie de decorare, condusă de universul însuși. Aceleași veșminte mirifice apar în colinde purtate de pruncul Iisus sau de Moș Crăciun, ca ipostaze supreme ale cunoașterii și puterii regeneratoare. Uneori însă haina minunată se află la monstrul care amenință lumea și aducerea ei constituie o probă inițiatică: „din lumea cealaltă este adusă puterea asupra stihiilor”. Mai mult decât atât, „cămașa zmăului cu lună-n spate, soareli-n piept, doi luciferei în doi umerei” (Scheiu de Sus - Dâmbovița) încarcă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
laptele îl făcea,/ Ca soarele strălucea./ La brâu că mi-l așeza” (Muntenia). În această baladă fantastică verbele la imperfect sunt cele care modelează poetic mesajul, gesturile personajului fiind încărcate de aura miticului dintr-un timp nedeterminat. Motivul înghițirii de către monstrul ofidian apare și în colinde, dar într-un număr mult mai restrâns de variante. Și aici ființa arhetipală jumătate om - jumătate șarpe se formează printr-o circumscriere în solar: „Jumătate l-o mâncat,/ Jumătate nu-l mai poate,/ De curăle
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Cu solzii mare de aur.” (Bordeasca Veche - Vrancea), „Nani-nani, lulu-mite,/ Pui de șearpe sugă-mi-te,/ Pui de șearpe balaur// Cu ochii ca de taurî,/ Cu trei coade de aur!” (Giurgiu). Destinul flăcăului de a fi înghițit pe jumătate de monstrul ofidian apare acum hărăzit, promis într-o formă inexplicabilă, punitivă. Motivul blestemului mamei către sugar apare și în cântecele de leagăn: „Haidi liu - liu cu mama,/ Cî mama te-a legăna/ Șî din gurî a blestema” (Izvoare - Neamț). Forma lirică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
salvează» lumea, o reînnoiește, inaugurează o nouă etapă, care echivalează uneori cu o nouă organizare a universului”. Flăcăul venit la pețit a trecut mai întâi printr-o ascensiune de natură mitică („țara de sus”) unde a înfruntat și a învins monstrul infernal al asfințitului lumii (dinspre apus), iar acum el parcurge traseul invers mersului soarelui: „Cobora la vale,/ Spre soare răsare” (Dolinscoe - Odesa), vine dinspre vest ca o întoarcere triumfală a astrului însuși, similară cu repunerea lui pe boltă, în basme
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-l infuza cu energia numinoasă eliberată prin gesturile arhetipale. Abia apoi, ca încununare a procesului de revigorare a lumii își va întemeia familia, acționând așa cum îi stă în fire: ca un războinic biruitor. În balada Dămean și Sîla I(10), monstrul este înfruntat sub aceeași protecție solară: „De la roșu răsărit/ Păn’ la negrul asfințit” (CoșteiBanatul Sârbesc). Ipostaza terifiantă a răului conține aici atribute solare prin ochi - simbol al forței spirituale - și tocmai pe aceia îi va fura Dălea-Dămean: „El tot da
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
învins. Deconspirarea funcției pe care o primește imolarea animalului arhetipal va fi regăsită în colindele tip Peștele și mreaja fetei III, , în care peștele agresor o învață pe fecioară ce să facă din trupul lui. Motivul zidirii lumii prin sacrificarea monstrului are în colindele de fecior un echivalent strălucitor. Salvat de la înec de un pește mitic, voinicul va celebra prin el uniunea sacră: „A scăpat cu zile/ Cu mare conteneală/ Pe un pește galben,/ Cu solzii de aur,/ Care l-a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Portrete de eroi în mișcare Actualizarea modelului eroic cu valențe cosmogonice asigură stabilitatea universului profan, ale cărui dimensiuni spațiale și temporale sunt marcate la intervale bine delimitate de revărsarea sacrului. Protagoniștii „domesticirii” neantului păstrează trăsăturile arhetipale cerute de victoria asupra monstrului etern și cele mai multe date asupra lor le descoperim în baladele fantastice. Dacă în colindele de fecior este pe larg dezvoltată dominanta solară, basmele și baladele întregesc portretul și ritualul parcurs cu alte trăsături fundamentale, privitoare atât la protagonist, cât și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tărâmul sacru. Iovan Iorgovan a fost legat, ca personaj mitic, de Sfântul Gheorghe, printr-o evoluție fonetică: Gheorghe > Iorghe > Iorgovan , Iorgu fiind de altfel un derivat balcanic pentru Gheorghe , și încadrat familiei de drachentoter-i care creează lumea prin sacrificarea unui monstru, asemenea lui Marduk, Iahve, Indra și altor figuri mitice. Pe de altă parte, numele a fost explicat ca rezultat din latinescul Iovis proles, Iorgovan fiind o ipostază herculeană. În balada catalogată cu numărul I(6) în antologia lui Amzulescu, portretul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din balada cu același nume, „Lung în zare se uita/ Pe cel drumșor părăsit,/ Cu iarbă învăluit,/ Cu năgară-acoperit” (I, 10) unde va și avea loc confruntarea cu Samodiva. Drumul e, așadar, vechi și părăsit, cum vor fi toate sălașele monștrilor ofidieni, câmpii sau puțuri. El face legătura atât între haos și acest „câmp de bătaie”, la „mijloc de rău și bun”, cât și între lumea familiară, ordonată, a creației și neant. Pe el, am văzut, se vine din două direcții
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lumile. „Estul este valorizat pretutindeni deoarece răsăritul soarelui simbolizează lumina spirituală salvatoare, nașterea sau nemurirea, în timp ce Vestul, loc al apusului, simbolizează rătăcirea sau moartea”. Momentul hotărâtor este însă la asfințitul soarelui, când este aflată calea către sacru sau este înfrânt monstrul. Fecioara alungată își găsește traseul eliberator odată cu încheierea drumului diurn pe boltă: „rămâind singură, Naramza rătăci de acolo până acolo prin bungetul ăl mare de pădure. Pe la apusul soarelui, dete Dumnezeu de-ntâlni o potecă și apucă pe dânsa. Merse
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Că șearpe era;/ Spaima o prindea,/ Tare că-mi fugea/ Și tare țipa”, „Iel c-auzâtî/ Munte ocolit,/ Șarpencolăcitî,/ De-o hală de șarpe,/ Scoate cap la țară/ De-ș ia o văcșoară,/ Iar o vacă grasă/ Și-o fată frumoasă”. Monstrul („hală”) creează un fior intens, caracteristic unei „hierofanii a sacrului natural, material”, care nu poate apărea decât în așa- numitele haunted places, peșteri, izvoare, sau cum vom vedea în baladă mai departe, pietre ciudate care, potrivit lui Wunenburger, dau naștere sentimentului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fată de măritat, în colindele de tip 67 A și B, Ciutalina, ciuta fără splină. Scorpia a fost descrisă de către cercetători ca fiind „un animal foarte mare, probabil un ofidian”, dar cu siguranță ea intră în clasa animalelor ce figurează monstrul în al cărui pântec neofiții trec proba inițiatică, printr-un transfer de forțe de la fiara (totemică) la subiect. Simpla ieșire din trupul spintecat (pe lung, deci are formă de șarpe) certifică reușita ritualului: „O dată când îl lovea,/ Scorpia afar’ ișea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
legarea fiarei în colinde, dar, în același timp, întoarce gestul ei distructiv, știindu-se că Samodivii din mentalul bulgar sunt genii feminine ale văzduhului ce orbesc sau scot ochii privitorilor. Cea mai dinamică formă a inițierii rămâne lupta propriu-zisă cu monstrul. Ea constă într-o măsurare a forțelor printr-o întrecere între cei doi oponenți sau într-un „război”. În colinde feciorul biruiește leul prin luptă corp la corp, asemenea lui Hercule, înfruntarea directă a forțelor fiind probă inițiatică de voinicie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
furiș,/ Cam mulcomiș,/ Mâna la brâu își pune,/ Buzduganul își trăgea,/ O dată îl răsucea,/ Ochii Sâlei îi fura/ Și în Sâla iute da,/ Așa tare o lovea,/ Încât Sâla jos cădea”. Simetrică sub aspectul evoluției narative, balada anticipa de la provocarea monstrului deznodământul. Agresată vizual de prezența alesului pe tărâmul ei, Sâla va pierde exact acest simț. Echivalentă castrării, orbirea anulează orice putere a Samodivei de a mai agresa Cosmosul, căci „ochiul este sediul vieții, personalității, sufletului”. Buzduganul, armă specifică basmelor românești
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și cea a lui Rig Veda, semnifică „trecerea de la virtual și amorf la formal” printr-un sacrificiu de construcție repetat. Ivirea muștei columbace din capul șarpelui se integrează, așa cum a arătat A. Fochi, în convingerile antice conform cărora din trupul monștrilor înfrânți apar insectele; întemeierea înfăptuită de Iovan Iorgovan acoperă paliere multiple din punct de vedere uman: geografic, zoologic, mitic. Vânătoarea rituală este declanșată în colinde în două moduri: prin „fala” vânatului care se consideră intangibil sau prin strigarea cu evidentă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din gura infernului se transformă întrun „fecior frumos” care îmbină funcția fratelui de cruce cu cea a ajutorului năzdrăvan pentru erou. Ritualul inițiatic este aici dublu, feciorul găsit pe deal pătrunde mai întâi în ființa sălbăticiunii, apoi este înghițit de monstru și dobândește cunoașterea necesară pentru cel de-al doilea neofit. În basmul Crăișor de diamant feciorii sunt transformați în cornuta solară de o zână orgo¬lioasă de pe celălalt tărâm: „toț’ cerbii care era[u] în lanurile [pe] care le-a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
căreia tânărul pornește, chiar și în absența unei chemări exprese. Grație legăturii mitice dintre leu și flăcău, gesturile celui dintâi sunt aflate și trebuie corijate de eroul cunoscător în amănunt al teritoriului infernal. În colindele de tip III, 52, Dulful, monstrul marin, provocarea devenită plângere o lansează mărul agresat, simbol al Arborelui Cosmic, sau marea însăși: „Când e soarele-n diseară/ Iese Duh din mare-afară:/ Sare-n sus, sare-n pământ,/ Sare-n vârf la măr roșu./ Marea iarăși tot zicea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
leului în ritualurile inițiatice din colinde trebuie privită în legătură cu funcția de animal al haosului ce a asimilat toate trăsăturile fizice specifice celorlalte întrupări animaliere ale neantului și datele comportamentale specifice nu au făcut decât să fixeze la nivel cultural imaginea „monstrului”. Asociat apusului de soare, moment în care este descoperit, leul reprezintă preopinentul sacru, „demonul infernal” (Octavian Buhociu). Flăcăul pleacă pe urmele animalului emblemă, cu conotații solare datorate culorii și coamei sale, și folosește magia pentru a-l afla: „Din forma
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Și-o luai și o aflaiu,/ Colea-ncoaci, colea-n coleare,/ Colea-n vârfu munțiloru,/ Sub poalele braziloru” (PetreniDeva - Hunedoara). Coordonatele tărâmului aflat la înălțime implică traiectoria ascensională a eroului, precum și o situare sub Arborele Cosmic, căci leul „ilustrează paradigma asocierii monstrului de la baza Creației cu Centrul și Axa lumii ipostaziată ca Pom Cosmic”. În colinda citată, bradul constituie simbolul autohton al lui axis mundi, în cele mai multe texte leul se află sub un element vegetal, ceea ce transmite ideea originii duale a lumii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
naștere nouă și de germinare a unui nou cosmos, act declanșat de vânătoarea simbolică a eroului. Regenerarea survine nu în urma uciderii stihiei cu aparență zoomorfă, ci a alungării ei, o formă nouă a paradigmei non-manifestării care se adaugă prinderii/ legării monstrului. Vidra se situează la mijlocul Arborelui Cosmic, ceea ce îi conferă o funcție psihopompă și de aici derivă capacitățile oraculare pe care le caută pescarii. Peste stratul arhaic indicat de semnificațiile cosmogonice ale animalului a venit mentalitatea creștină, care, în virtutea fondului universal
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
veacului,/Sfârșitul pământului” (Sânmiclăușul Mare). Principiul holomorfic este aici mai clar ca oriunde, căci familia divergentă devine metafora dezordinii cosmice, la fel cum nunta de la capătul inițierii creează un univers cu puteri noi. Deși pare o inițiere colectivă, confruntarea cu monstrul marin își alege și ea protagonistul, la fel ca în balada Antofiță a lui Vioară I (11), unde flăcăul singur scapă, dar e orb, semn că și-a depășit condiția sa firească. În colinde, Vidra pare un Neptun dezlănțuit: „Idolița
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ocrotirea Irodiadei”, zâna ielelor, și prin dansul ce imită zborul ființelor mitologice ei înconjoară printr-o horă benefică victima, circumscriind cercul lor stihiilor. În balada din antologia lui G. Dem. Teodorescu motivul blestemului care provoacă inițierea prin înghițirea de către un monstru este supradimensionat: „Nu mai blestema;/ Că tu când m-ai fapt/ Și țâța mi-ai dat,/ Greu m-ai blestemat/ Blestem cu păcat:/ «Sugi, suge-mi-tear,/ Șerpi mânca-mi-te-ar!»/ Dacă m-ai scăldat/ Și dac-am țipat,/ Iar m-ai blestemat,/ Blestem
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
reunirii totemice este cu totul izolat, dar nu lipsit de importanță. Trebuie să reținem de aici hotărârea mamei de a-și integra fiul în altă dimensiune, ce necesită abandonul ființei istorice, figurat prin chinuri și mutilări. Pe lângă intrarea în pântecul monstrului, tipar universal al inițierii, merită a fi subliniată regresia prin aspirare, prezentă în toate formele blestemului: „- Pui de șearpe sugă-mi-te!”. Mișcare inversă față de nașterea umană, absorbția treptată a flăcăului asigură contactul cu Strămoșul în burta ce figurează pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]