4,695 matches
-
bălți. Aceasta era respirația uzinei. ― Pasajul se lărgește. Hicks efectuă o panoramare cu camera sa. Militarii pătrunseră în interiorul unui vast dom cu pereții făcuți dintr-un material diferit. Faptul că toți infanteriștii își păstrau calmul se datora antrenamentului. ― Oh, Dumnezeule, murmură Ripley. Burke trase o înjurătură. Camerele și lămpile le ofereau imaginea sălii. În locul pereților netezi și ondulați de mai înainte, erau acum alții, grosolani și neuniformi. Se vedea în plus un basorelief compus din obiecte diverse provenind din colonie; mobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
atunci ce folosim? mormăi Hudson. Insulte? Hei, locotenente, încercăm cu judo? Dar trebuie să aibă și ei brațe. ― Au, afirmă sec Ripley. ― Nu sunteți neajutorați ca bebelușii, Hudson, răspunse Gorman. Aveți alte arme. ― N-ar putea fi o idee rea, murmură Dietrich. ― Ce? Folosim celelalte mijloace de apărare? clănțăni și Wierzbowski. ― Nu. Hudson, în pielea goală ca un bebeluș nou-născut. Nici o creatură n-o să-i reziste. ― ' Te-n cur, Dietrich, strigă comtehul. ― Nici o problemă. Oftând, meditehnica scoase încărcătorul din armă. ― Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dacă am avea vreo duzină... Bubuitul regulat al armelor automate se repercuta în interiorul clădirii. Pe consolă, numerele care apăreau pe contoarele munițiilor se derulau inexorabil. ― Cincizeci de cartușe pe armă. Cum dracu' să-i oprim cu așa de puține muniții? murmură Hicks. ― Trebuie să fie strânși ca sardelele, colo jos, le atrase atenția arătând spre cadranele din fața lor. Priviți contoarele: e ca un stand de tir. ― Și acidul? întrebă Ripley. Știu că armele astea sunt blindate, dar ați văzut cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în care nu putea să mai tragă. Tăcerea grea care se abătu asupra centrului de exploatare se sfârși odată cu izbucnirea zarvei de la subsol. Sunetele ajungeau la intervale regulate, și cu toții erau conștienți de semnificația lor. ― Au ajuns la ușa izolatoare, murmură Ripley. Vacarmul era tot mai puternic și mai aproape. Auzeau acum și un sunet care le punea la grea încercare nervii: scrâșnetul ghearelor de oțel. ― Credeți că ar putea să vină până aici? (Ripley era uimită de calmul lui Hicks
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
antrenat ar fi făcut același lucru într-un timp de zece ori mai mare. Și un om s-ar fi rugat probabil. Poate, își zise. Ființele sintetice au micile lor secrete. Se mai uită pentru ultima dată la tastatură și murmură: ― Acum, dacă nu comit erori și dacă nimic nu se strică... Apăsă pe tasta de funcționare. Mult deasupra lui, Sulaco deriva răbdător și tăcut în neant. Prin culoarele lui nu era nici o suflare. Nici o mașină nu bâzâia în marele compartiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
săriseră, tuburile erau goale. Abia îndrăznind să respire, Ripley scrută toate ungherele întunecate, se uită sub fiecare pupitru. Paralizată de frică, încerca frenetic să analizeze situația mișcând-o în același timp cu blândețe pe fetița care dormea îndărătul ei. ― Newt, murmură ea. Creaturile simțeau oare undele sonore? Nu păreau să aibă urechi sau vreun organ aparent de auz, dar cine ar putea spune în ce mod sesizau ele mediul înconjurător? ― Newt, trezește-te. ― Ce? (Copila se răsuci și-și frecă ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sunet care creștea mereu. ― Mișcări! (Privi în jur și nu văzu decât siluetele colegilor lui.) Nu e nici o eroare, adăugă luând aparatul pentru a baleia încăperea. Indică un număr mare de prezențe la vreo douăzeci de metri. ― Sudați ușa, îi murmură Ripley lui Vasquez. ― Păi atunci, cum mai ieșim? ― Facem ca Bishop. Sau poate că vreți să forțați ieșirea? ― Șaptesprezece metri, murmură Hudson. Vasquez își luă aparatul de sudură și porni spre ușă. Hicks intră în posesia unui aruncător de flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
aparatul pentru a baleia încăperea. Indică un număr mare de prezențe la vreo douăzeci de metri. ― Sudați ușa, îi murmură Ripley lui Vasquez. ― Păi atunci, cum mai ieșim? ― Facem ca Bishop. Sau poate că vreți să forțați ieșirea? ― Șaptesprezece metri, murmură Hudson. Vasquez își luă aparatul de sudură și porni spre ușă. Hicks intră în posesia unui aruncător de flăcări și-l armă, îl înmână pe celălalt lui Ripley. ― Să le aprindem. O clipă mai târziu, din gura armei ieși șuierând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Vasquez se încleștară pe cele ale bărbatului: un contact special și rar. Apoi locotenentul îi întinse două grenade și desfăcu două și pentru el. El zâmbi și ridică unul dintre obiectele distrugătoare, bâzâind. Vasquez abia reuși să-l imite. ― Sănătate, murmură ea. El nu putea fi sigur dacă ea-i zâmbea, fiindcă ținea ochii închiși, dar așa crezu. Ceva tare și ascuțit se izbi în spatele său. Nu se osteni să se întoarcă pentru a vedea ce anume era. ― Hai sictir, murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
murmură ea. El nu putea fi sigur dacă ea-i zâmbea, fiindcă ținea ochii închiși, dar așa crezu. Ceva tare și ascuțit se izbi în spatele său. Nu se osteni să se întoarcă pentru a vedea ce anume era. ― Hai sictir, murmură el când grenadele se ciocniră. La acest toast final culoarul se lumină, ca de strălucirea unui soare. Ripley și Newt și Hicks alergau cât îi țineau puterile. Erau deja departe de deschizătura pe care caporalul o decupase în conductă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
un turn de răcire se prăbuși ca un copac tăiat. Sistemele de securitate nu reușeau să zăgăzuiască reacția în lanț și exploziile se succedau. Dincolo de ușă, liftul se opri și ușa-grilaj începu să se deschidă. ― Închide ochii, draga mea, îi murmură lui Newt. Fetița dădu din cap cu gravitate. Pricepuse ce avea de gând Ripley care încălecase deja balustrada. Se vor prăbuși: moartea era sigură și rapidă. Când femeia era gata să se arunce în gol, văzu naveta, aproape deasupra lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
astea, cu basmaua topită pe creier și ciorapi cu chilot de pe vremea Anei Pauker, ți se rupe nasu-n două! Nu știi pe unde să sari mai repede afară.“ „Mă bucur că mai e cineva care-a observat treaba asta.“, am murmurat, ferindu-mi privirea de Maria. Nu se bucura niciodată când o contraziceam. Am mai orbecăit puțin, după care-am ieșit în capătul bulevardului Tomis, lângă Tribunal. Pe-ocolite, dar sigur. Se profila și gara, șoseaua trecea chiar printre port și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Care?“ „Distribuitorul de programe de amintiri, societatea secretă pe care ne-am chinuit noi s-o găsim, nu există. Cu toată aglomerația lui de nume și soft-uri, globalmind nu există. E-un construct, un alibi, o invenție.“ „Stupid!“, a murmurat scriitorul, crezând că nu-l auzim. „Ce-i, amărâtule, ți-a revenit vocea?“, l-a împuns Mihnea prin sac. „Ai chef de conversație, vrei să ne povestești ceva?“ „Arde-l!“, l-am îndemnat pe Mihnea, „Dă-i la muzicuță!“ Scriitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de la șold această gazetă, i-o pusese chiar sub ochi, arătându-i coloana încercuită. Ceea ce apucase să citească o uluise și o tulburase îngrozitor pe Lizaveta Prokofievna. — Cred că, totuși, ar fi mai bine să nu citesc cu voce tare, murmură prințul, jenat, aș citi mai pe urmă... singur. — Atunci citește tu, chiar acum, cu voce tare! Cu voce tare! i se adresă Lizaveta Prokofievna lui Kolea, smulgând nerăbdătoare din mâinile prințului revista pe care acesta de-abia apucase s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
scutul răbdării, a redobândit Îndată de la Dumnezeu sănătatea corpului, iar averea pierdută și‑a dublat‑o”195. Apoi Tobit, după mari și nenumărate fapte mărețe de dreptate și milă, pus la Încercare prin pierderea luminii ochilor, a răbdat fără să murmure și s‑a Învrednicit de laudă În fața lui Dumnezeu. Mulți profeți au fost uciși. O sumedenie de martiri au fost cinstiți cu cerești cununi, pentru slăvirea răbdării lor ! Căci Cum se raportează sfinții și părinții duhovnicești la boală 161 „fără
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
se afla, singurele cuvinte pe care le rostea sfințita sa gură erau : «Dulcea mea Măicuță ! Dulcea mea Măicuță !ă. Și Maica Domnului Îl auzea și‑l Întărea Întotdeauna În durerile trupești, astfel Încât să poată urca cu răbdare și fără să murmure muceniceasca Golgotă. Dar Într‑o bună zi a lăsat cele pământești pentru cele cerești, cele trecătoare pentru cele veșnice și a mers să se odihnească În locașurile Maicii Domnului, având pe buze cuvintele : «Dulcea mea Măicuță !ă”279. Redăm În
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
50 min. LUCRARE SCRISĂ LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ PE SEM. AL II-LEA Testul nr. 54 SUBIECTUL I (4p.) Răspunde cerințelor, pe baza fragmentului de mai jos: IX Pe la miezul nopții începu să cadă o ploaie liniștită și bogată. Murmura pe acoperișuri și peste pământ cu picături moi, ca de untdelemn. Nu se auzi niciun tunet și nu se văzu nicio fulgerătură. Era însă întuneric beznă. Fiindcă ploaia începuse pe nesimțite, când se înteți nimeni nu se trezi din somn
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
1 ) DEFINIȚIE Partea de vorbire flexibilă care exprimă Însușirea unui obiect se numește adiectiv. 2) ADJECTIVUL SE ACORDĂ ÎN GEN ȘI NUMĂR CU SUBSTANTIVUL DETERMINAT 3) ADJECTIVUL POATE AVEA URMĂTOARELE FUNCȚII SINTACTICE: a. Atribut: Apă limpede și rece a izvorului murmura în liniștea nopții. b. Nume predicativ: Iarnă, pădurea este tristă și mohorâtă. 4) ADJECTIVUL ESTE UNUL DIN PRINCIPALELE MIJLOACE DE PREZENTARE ARTISTICĂ A REALITĂȚII PRIN CUVINTE. El Înfrumusețează textul, redant prin cuvinte culori, sau nuanțe ale culorilor. calitatea și tonalitatea
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
și iubirii aproapelui. Ea este o stare cumpănită și liniștită a sufletului, însoțită cu silința de a nu supăra și a nu se supăra de nimic”<footnote id="7">Mitropolit Dr. N. Mladin., op.cit., p. 443<footnote> Cel blând nu murmură niciodată împotriva lui Dumnezeu, nici a oamenilor, urmănd îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „Vorba voastră să fie totdeauna plăcută, cu sare dreasă, ca să știți cum trebuie să răspundeți fiecăruia” (Col. 4, 6). Cea mai înaltă treaptă a blândeții este iubirea față de
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
început să-și deschidă petalele catifelate, să parfumeze aerul și să zâmbească globului de aur și cerului albastru-cristalin. După ce și-a pieptănat părul și-a pus pe cap un voal alb prin care a anunțat izvoarele că pot începe să murmure poveștile adunate în timpul iernii. Soarele are cele mai puternice raze vara, primăvara parcă este un curcubeu colorat, tabloul auriu amestecat cu puțină cafea este toamna, iar paradisul ghețarilor este doar iarna.
Sfera by Alexandra Poleac () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93583]
-
obstacolul care ar consta în izolarea mai mult sau mai puțin artificială în sânul unei societăți a subculturilor, cu valorile, riturile și folclorul lor propriu. Această imperfecțiune culturalistă produce imaginea unei societăți fărâmițate, realizată dintr-o colecție de comunități, fiecare murmurând sau strigându-și pretenția de adevăr. Epoca actuală se caracterizează, pentru fiecare individ, dintr-un du-te vino între nivelul local și nivelul global. Un băcan din Nanuet, aproape de New York, care este originar din Kerala din India, a deschis o
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
Cine? Siguranța păcătoșeniei noastre. Cine dintre noi este fără de păcat? Nimeni. Știu de ce te credeai fără de păcat: pentru că nu ți-ai pus întrebările de adineauri sau, dacă ți le-ai pus, te-ai ferit să răspunzi. Așa este! Ai dreptate, murmură el, pe gânduri. Simți peste mâna mea o mână caldă. Când ne-am privit, am văzut în ochii prietenului meu, dorința iertării. De-acuma era salvat, de vreme ce nu se mai credea fără de păcat. 101. Taina păcii Într-un pustiu, trăia
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
grăbește colectivizarea* pământurilor creând, în iulie 1955, cu ajutorul responsabililor provinciali, mari cooperative care nu retribuie decât munca și necesită mari lucrări de infrastructură; în paralel, economia privată dispare practic din lumea urbană. Eșecul este brutal: producția agricolă stagnează iar țăranii murmură. în primăvara anului 1956, Liu Shaogi și Zhou Enlai sunt de acord că revoluția trebuie să bată în retragere. începe atunci o a doua criză politică, la fel de subterană ca și prima. Contestat de adjuncții săi, Mao este amenințat și de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ucigaș spus la capătul pătuțului și ascultat de spirite zornăitoare, de capete cu găvane goale, licărind în apa împuțită a căzii. Știind ce a făcut Palahniuk după Haunted, în RANT, mă întreb unde o să se oprească... După ce ai terminat de murmurat cântecul de leagăn, te întrebi iarăși dacă nu cumva, ținând în mâini o astfel de armă „letală“, nu te-ai dovedi mai puțin bun decât te crezi, dacă nu te-ai transforma treptat într-un Înger Exterminator, posesor al adevărului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
Ó Ceallaigh sunt umbre ale unui trecut și singurătăți ale unui prezent marcat de tranziția spirituală. Simple, „curate“, însă nu lipsite de sugestie. » „Și-a îndesat romanul și poemele mele în geantă, pe care nu mai reușea să o închidă, murmurând întruna: Nu futut gratis! Nu futut gratis!/ De ce iei chestiile alea? Pentru că pe astea nu vrei să mi le dai. Ha!/ Și apoi a plecat cu tot ce scrisesem de când venisem în oraș. Nu mai aveam nici un alt exemplar.“ - Philip
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]