5,344 matches
-
un stat independent sau cu o autonomie sporită pe aproape întreg parcursul istoriei sale. .Prima denumire a statului a fost Maghreb el-Aqça, care în traducere înseamnă Maghreb-ul exterior. Sub dinastiile Almoravid și Almohad acest stat a dominat Maghrebul și Spania musulmană. Reconquista a pus capăt dominației dinastieit Almohad în Peninsula Iberică și mulți musulmani și evrei au migrat în Maroc. Următoarea dinastie: Saadi ș-a consolidat puterea luptând împotriva invadatorilor portughezi și otomani. Domnia lui Ahmad al-Mansur a adus o nouă
Istoria Marocului () [Corola-website/Science/328975_a_330304]
-
și cei care nu-l cunosc, deoarece este o obligație colectivă. Înmormântarea ar trebui să se facă cât mai curând posibil după ce s-a pronunțat decesul. Este recomandat ca înmormântarea să aibă loc la un cimitir din apropiere. Conform tradiției musulmane, corpul este pus in mormânt, fără sicriu, înfașurat în cele trei, respectiv cinci bucăți de pânză. Oamenii de obicei aruncă pământ în mormânt și rostesc rugăciuni, în special versetul " Din pământ v-am creat și în el vă întoarcem, și
Înmormântarea islamică () [Corola-website/Science/328983_a_330312]
-
aruncă pământ în mormânt și rostesc rugăciuni, în special versetul " Din pământ v-am creat și în el vă întoarcem, și din el vă vom mai scoate odata" ( Q.20:55 ). Decorarea mormântului este interzisă. Cu toate acestea, multe cimitire musulmane au pietre funerare sau mausolee. Mormântul este o gaură verticală în pământ care are în partea de jos o gaură orizontală destul de mare pentru a intra trupul celui decedat. Se crede că in această cameră orizontală, persoana decedată este supusă
Înmormântarea islamică () [Corola-website/Science/328983_a_330312]
-
234). O văduvă în perioada de așteptare trebuie: să stea în casa ei și să plece atunci când este necesar; să doarmă în casa ei; să nu poarte haine elegante; să nu poarte bijuterii; să nu folosească machiaj sau parfum. Juriștii musulmani interzic în timpul doliului comportamentul prin care rudele celui decedat își arată suferința într-un mod excesiv, deoarece potrivit credinței lor, prea multă suferință pentru morți este un afront la adresa lui Dumnezeu. Pentru musulmanii, scopul vizitării mormântului este de a aminti faptul
Înmormântarea islamică () [Corola-website/Science/328983_a_330312]
-
de sărbători, membrii familiei vizitează mormintele celor dragi iar în unele culturi, ei împart mâncare copiilor, străinilor și nevoiașilor pentru pomenirea morților. Este datoria musulmanului de a oferi condoleanțe familiei și rudelor celui decedat. Acest lucru consolidează relațiile din cadrul comunității musulmane. Condoleanțele se pot oferi familiei și rudelor celui decedat înainte, în timpul sau după înmormântare. Practicile funerare pot fi abandonate în situații excepționale: soldații care mor în luptă pot fi înmormântați în hainele pe care le poartă fără să se mai
Înmormântarea islamică () [Corola-website/Science/328983_a_330312]
-
al-fiqh"): Coranul și "ḥadīṯ"-urile. Sunniții recunosc patru școli juridice: (malekit, hanefit, șafeit și hanbalit). Șiiții recunosc trei școli: jaʽfarită (duodecimană), ismaelită (septimană) și zaydită. Ibadiții au și ei propria școală. La început, școlile juridice constituiau anumite cercuri de învățați musulmani, care căutau soluții juridice la problemele nou ivite. Cu timpul, aceste grupări și-au sistematizat preceptele juridice, devenind „școli juridice” în adevăratul sens al cuvântului, fiecare dintre acestea propunând căi diferite de soluționare pentru o problemă apărută. Fiecare musulman aparține
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
situații noi cu cele deja prevăzute în legislație. În diferite perioade ale istoriei islamului, a variat ponderea căpătată de așa-numitul „efort de interpretare” (arabă: اجتهاد "iğtihăd"), care încearcă să adapteze legea condițiilor mereu schimbătoare ale existenței concrete a societății musulmane. "Iğtihăd"-ul, controversat datorită raționalității sale „profane”, este „încheiat” în mod oficial la sunniți din secolele XI-XII . În funcție de ponderea pe care o acordă acestui „efort de interpretare” și în funcție de mici detalii care nu sunt legate de esența legislației se constituie
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
se cuvine să revendice drepturile imprescriptibile ale "sunnei" profetice. A fost înființată de Mălik Ibn ʹAnas (arabă: مالك بن أنس ) (m. 795), autorul primei colecții de "ḥadīṯ"-uri, al-Muwațțaʹ (arabă: الموطأ) care a funcționat pe post de tratat de drept musulman. Fiind exponentul cercului juridic din Medina, Mălik Ibn ʹAnas a dezvoltat soluții juridice mai rigide decât Abū Ḥanīfa, fiind preocupat mai puțin de acomodarea lor la situațiile „moderne”. Școala malekită pretinde că a păstrat mai bine moștenirea pură a ortodocșilor
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
ʹAnas folosește mai rar opinia personală este că în vremea lui legea nu devenise încă o știință care să se ocupe în mod special de drept. Școala sa s-a răspândit în nordul Africii, iar de acolo în Africa sahariană musulmană, precum și în Spania islamică. Malekismul privilegiază opinia personală și raționamentul prin analogie, mai degrabă decât "ḥadīṯ"-ul. Astăzi este dominant în Africa de Nord (mai puțin Egiptul) și de Vest.. Școala imamului Aš-Šăfiʽī (arabă: ابو عبدالله محمد بن إدريس الشافعيّ) (m.
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
opinia personală și raționamentul prin analogie, mai degrabă decât "ḥadīṯ"-ul. Astăzi este dominant în Africa de Nord (mai puțin Egiptul) și de Vest.. Școala imamului Aš-Šăfiʽī (arabă: ابو عبدالله محمد بن إدريس الشافعيّ) (m. 820), considerat fondatorul principiilor de drept musulman (arabă: أصول الفقه "ʹușūl al-fiqh"), a fost predominantă mai întâi sub dominația abbasizilor, întemeietorul fiind înrudit cu aceștia - până în momentul în care Abū Yūsuf (arabă: أبو يوسف), discipol al lui Abū Ḥanīfa, i-a disputat întâietatea în Irak. Din Irak
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
mutații au survenit în structura confesională a Basarabiei. La sfârșitul secolului al XIX‐lea, 84,36% dintre basarabeni erau ortodocși, 11,65% erau mozaici, 2,88% protestanți, 0,95% catolici, 0,13% reprezentanți ai altor culte creștine și 0.03% musulmani. În urma politicii de colonizare, populația Bugeacului va crește de la circa 40.000 de locuitori, în anul 1812, la 297.642, în 1859. Sub impactul măsurilor administrative rusești, structura etnică a sudului Basarabiei a devenit predominant ne-românească. Astfel, în câțiva
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
(în arabă أمة "umma") este comunitatea musulmanilor întemeiată de profetul Muḥammad la Medina; comunitatea credincioșilor musulmani. De asemenea, astăzi înseamnă la arabi, comunitatea arabă în general, interferând uneori cu noțiunea de "wațan" (patrie). Credința unică, practicile rituale unice, legislația unică definesc apartenența la o comunitate unică, numită "umma". Cuvântul arab "umma" este pus de către unii în legătură cu
Umma () [Corola-website/Science/328994_a_330323]
-
Voi sunteți cea mai bună adunare ivită dintre oameni: voi porunciți cuviința și opriți urâciunea. Voi credeți în Dumnezeu." (III, 110). În Coran, termenul "umma" poate avea următoarele semnificații: Populația din Medina avea nevoie de o stabilitate politică, iar comunitatea musulmană, având în centru propăvăduirea și persoana lui Muḥammad, părea soluția cea mai potrivită. Populația din Medina l-a invitat așadar pe Muḥammad să se stabilească în orașul lor, acest fapt însemnând și recunoașterea lui ca profet sau trimis al lui
Umma () [Corola-website/Science/328994_a_330323]
-
au pus bazele statului teocratic islamic.. Totuși, nu întreaga populație din Medina adoptase islamul. Mai erau destule căpetenii care îl priveau cu neîncredere pe Muḥammad. Mai existau, de asemenea, și trei triburi evreiești. Cu toate acestea, prin înțelegerea dintre profetul musulman și locuitorii din Yathrib, a luat ființă o nouă comunitate ("umma"), deosebită de societatea păgână din vecinătate. Relațiile din cadrul acestei "umma" transcendeau legăturile tribale, iar în cadrul unui conflict exterior, "umma" acționa asemenea unui trib unit. Rolul lui Muḥammad era acela
Umma () [Corola-website/Science/328994_a_330323]
-
în problemele religioase. Cu alte cuvinte, Medina începea să fie considerată tot mai mult drept un nou sanctuar sau centru religios. Multe dintre versetele revelate la Medina pot fi interpretate ca un răspuns divin la o anumită problemă a comunității musulmane din acest oraș, așa cum a descris-o profetul în meditațiile și rugăciunile sale către Dumnezeu. Aceste răspunsuri divine sunt fundamentele coranice prin care este și în zilele noastre definit comportamentul cotidian al vastei societăți islamice, în totalitatea sa. Toate obiceiurile
Umma () [Corola-website/Science/328994_a_330323]
-
tribale ca să încheie pace și să-și negocieze vasalitățile. La Medina profetul a stabilit cum trebuie administrat și condus statul islamic, cum trebuie să funcționeze justiția și ce taxe trebuie percepute. În doar zece ani petrecuți sub îndrumarea profetului, comunitatea musulmană din Medina a crescut de la optzeci de refugiați la o mișcare ce cuprindea zeci de mii de oameni. Nici Coranul, nici Muḥammad n-au reglementat instituțional problema comunității. Dispozițiile luate pentru organizarea statului de la Medina erau decizii luate de pe o
Umma () [Corola-website/Science/328994_a_330323]
-
nu prevăzuse nimic. Moartea sa a lăsat comunitatea descumpănită în fața a două probleme. Se punea problema de a ști, mai întâi, dacă bazele islamului fuseseră fixate o dată pentru totdeauna, sau dacă, dimpotrivă spiritul lui Muḥammad îi supraviețuia profetului însuși. Ortodoxia musulmană, dezvoltând consemnarea tradiției ("ḥadiṯ"), a vrut în mod precis să fixeze, într-o formă definitivă, ansamblul de atitudini ale profetului în împrejurări determinate, referință pentru cazurile astfel deja discutate și model pentru cazurile noi. La celălalt pol, șiiți au considerat
Umma () [Corola-website/Science/328994_a_330323]
-
nu este golită de semnificații politice sau de reprezentări teritoriale. Întreaga istorie a islamului este constituită din reprezentări politico-teritoriale ale ideii de "umma". Dimensiunea strict spirituală a comunității islamice pare să fie mai degrabă un deziderat al generațiilor de intelectuali musulmani moderniști din a doua jumătate a secolului XX.
Umma () [Corola-website/Science/328994_a_330323]
-
mameluce. Principala sa lucrare este "῾ Uyūn anbă fi tabaqăt al-atibba", o colecție de aproximativ 400 de biografii ale unor medici arabi și greci. În științele sociale, biografia a fost principalul domeniu de interes în perioada mamelucă. Cel mai mare biograf musulman care și-a desfășurat activitatea la Damasc în această perioadă a fost Šams-al-Dīn Aḥmad ibn-Muḥammad ibn-Ḫallikăn. În istorie, s-au remarcat , , și . Dintre poeți, probabil singurul nume demn de menționat este cel al lui , autor al vestitei ode ("Mantia Profetului
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
de nivlul scăzut al Nilului. Spre sfârșitul perioadei, o serie de factori internaționali contribuie la starea de sărăcie a țării. Apariția navigatorului portughez Vasco da Gama în 1498 lângă capul Bunei Speranțe a determinat intensificarea atacurilor navelor europene împotriva corăbiilor musulmane precum oprirea aprovizionării porturilor siriene și egiptene cu condimente din India și Arabia, lucru care a dus la dispariția unuia dintre principalele surse de venit ale țării. Burğizii au avut probleme nu numai în interior, dar și în relațiile externe
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
cu titlul de cardinal preot al Sfinților Apostoli ("Ss. XII Apostoli"). Este la originea creării Fundației Internaționale Oasis dedicată promovării cunoașterii reciproce și întâlnirii între creștini și musulmani, cu o atenție deosebită la realitatea minorităților creștine în țările cu majoritate musulmană. În 2005, la moartea papei Ioan Paul al II-lea, cardinalul Angelo Scola a fost considerat ca "papabil" pentru conclavul din 2005. La Curia Romană, este membru al Congregației pentru Cler, al Congregației pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor, Consiliului
Angelo Scola () [Corola-website/Science/329007_a_330336]
-
Crimele de onoare, care se prezintă ca o modalitate de acțiune drastică își au obârșia în cultura societății musulmane, într-un sistem căruia i se acordă toată atenția. De remarcat este și faptul că rădăcina acestora se află în mediul rural, această practică întâlnindu-se în mod predominant în zonele rurale și extinzându-se, mai apoi,odată cu urbanizarea și
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]
-
cazul unui musulman care a fost condamnat după și-a omorât fiica care avea o relație cu un creștin. Aceasta este povestea tragică cauzată de diferențele culturale ireconciliabile dintre un tată a cărui educație și cultură este bazată pe valori musulmane și o fată care adoptă un stil de viață bazat pe valori non-musulmane. Important este, în acest caz, ca un musulman să-și înțeleagă foarte bine și corect religia pentru a nu curma o viață, deoarece, în fond, aceste tragedii
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]
-
este declanșat de acțiunile fetei lui culminează cu fapta tragică de a-i lua viața, crezând, în mod eronat, că în felul acesta numele familiei lui va fi răscumpărat. Acest mod de gândire este o contradicție la ceea ce învață religia musulmană, care susține că toți indivizii sunt responsabili pentru propriile acțiuni, fapte. Islamul accentuează sacralitatea ființei umane de vreme ce Coranul spune că a omorî o persoană nevinovată este egal cu a omorî întreaga rasă umană. Islamul recunoaște și celebrează demnitatea intrinsecă dăruită
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]
-
crime rămân nepedepsiți sau primesc pedepse mici. Crime de onoare au fost raportate în Bangladesh, Brazilia, Ecuador, Egipt, India, Israel, Italia, Iordania, Maroc,Pakistan, Suedia, Turcia, Uganda, Regatul Unit și tind să predomine în țările a căror populație majoritară este musulmană, deși mulți lideri și oameni de cultură musulmană condamnă această practică și neagă, totodată, că ar fi bazată pe o doctrină religioasă. Islamul este categoric în ceea ce privește interzicerea actelor sexuale în afara căsătoriei, nefăcându-se diferența între femei și bărbați, deși în
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]