4,628 matches
-
și încep, frate, să mișune ca furnicile și să dea la o parte și butoaie și panouri și bariere, și apoi - vrrrrrrrrrruuuuuuuuuuuuuum - să fiu al naibii! Se aude din nou, era el, Junior Johnson! cu o sirenă de poliție dată naibii și cu un girofar pe masca motorului (Ultimul erou american" - Last American Hero 129) Un alt element ce a atras atenția asupra lui Wolfe este abordarea fenomenelor ce reflectă și definesc tensiunile, ironiile și existența subculturilor (care sunt în general
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Îndulcirea, prin substituire s expresiei unei idei: „o femeie În vârstă respectabilă.” „De la adormirea lui Ștefan cel Mare, părintele Moldovei, trecuseră șaptezeci de ani.” (M. Sadoveanu) Dracul sau diavolul e numit În popor: „ăl din lac”, „ăl de pe comoară”, „răul”, „naiba”, ucigă-l crucea”. - litota - expresie prin care se Înțelege mai mult decât se spune: „... răutăcioasa de Monica Săvucului, care, drept să spun, nu-mi era urâtă...” (I. Creangă) I se spune unui fricos că „e lipsit de curaj”, unui Prost
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
lipită pe rigola ce însoțește canalul. Așteptam să dea cu ea în geamul termopan, în vreo gondolă sau vreo lampă cu abajur vernil. Omul zise către muierea de alături: „Măcar c-o piatră să m-aleg de la nunt-asta!“. „Las-o naibii, c-am luat eu friptura-n poșetă!“, veni replica. VERBA WOLANd Tatuații Ruxandra CESEREANU În lumea noastră post-postmodernă există o specie ciudată de oameni: tatuații. Nu este vorba de orice fel de tatuați, ci doar de aceia care, considerând că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
simți la prima țigară e duritatea masculină. Nu îndrăznești să tragi fumul în piept, iar dacă fumezi prea mult începi să ai amețeli și apoi să-ți fie greață. Nu vrei decât să fugi de lângă ceilalți băieți și să arunci naibii porcăriile alea. Scopul fetelor este să devină niște tinere doamne sofisticate. Le-am văzut cu toții pufăind ușor din țigară și arătând absolut ridicol. Când băieții învață în sfârșit stilul dur, iar fetele pe cel sofisticat și unii și celelalte și-
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
am avea pe liste doar două nume - Crin Antonescu și Gheorghe Gabor -, care din nume va reprezenta ceva în mintea alegătorului? Care îl va stimula să pună ștampila pe el? Păi, pe unul îl știe demult de la televizor. Celălalt... cine naiba mai e și ăsta? În realitate cel de la televizor nu și-a făcut de opt luni treaba și s-ar putea să nu și-o facă nici în continuare, mulțumindu-se să ia doar salariul pentru că n-a făcut nimic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
și e mai tot timpul... nu neapărat beat... dar cu două-trei pahare de bere la bord - cum sunt ei, de fapt, nu e un secret -, și are niște replici vizavi de o pagină cu note muzicale... problema lui e cum naiba se înțelege ce scrie acolo. Referitor la planul enunțat la ICR, de a face un lungmetraj după Simion liftnicul al lui Petru Cimpoeșu. E sigur? Cum faceți? Scrii tu, contribuie și el, scrie doar el? Eu scriu deja la el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
cu ochiul, complice. Cobor și eu, ceva mai încolo. Coloana de romi care-și sărbătoresc ziua internațională se apropie. O doamnă vorbește lângă mine. Cu o prietenă, probabil. Oricum, cu o altă doamnă. „Uite-i, tu, au ieșit. Cine, mama naibii, i-a lăsat să aibă o zi a lor?“ „Păi, acum, zice cealaltă doamnă, au toate drepturile. Au dreptul să ne și omoare pe stradă. Așa că de ce să nu le facă o zi a lor? Să-și sărbătorească hoțiile și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
ei. Căci există, mai des decât ar fi necesar pe fața pământului, soiul ăsta de intelectual care nu polemizează cu cei pe care-i consideră inferiori. El dă sentințe. El știe. El aruncă fulgere acuzatoare de pe un piedestal pe care naiba știe cine l-a pus să se suie. Paradoxul face că intelectualul de soiul descris aici se simte un fel de responsabil cu luminarea națiunii. Și nu un responsabil oarecare, ci un Ales, un păstor de oi proaste, oi care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
ce mâna boii o vede și, crezând că-i moartă cu adevărat, strigă la boi: Aho! Aho! Boii se opresc. Țăranul vine spre vulpe, se uită la ea de aproape și, văzând că nici nu suflă, zice: Bre! da' cum naiba a murit vulpea asta aici?! Ti!... ce frumoasă cațaveică am să fac nevestei mele din blana istui vulpoiu! Zicând așa, apucă vulpea de după cap și, târând-o până la car, se opintește ș-o aruncă deasupra peștelui. Apoi strigă la boi
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
verbal magh. -ál. Reținerea verbului copulativ dintr-o expresie în care elementul omis are funcție de nume predicativ s-a petrecut, cu sprijinul derivării, în exemplul rom. a firui "a blestema, a ocărî" < fire[-ar] sau fire[-ai] [al dracului, al naibii, al răului], deci într-o imprecație redusă la verb. VII. 2.7. Regent verbal + determinant substantival Unele exemple românești de condensare a unor grupuri verbale de tip locuțiune din care a fost omis verbul central și a fost reținut complementul
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
ca it. Sera! (< [Buona]sera!); locuțiuni și expresii fixe mai complexe de tipul așa ceva mai rar, cum să nu, da' de unde, n-ai decât, n-are încontro, n-am cum, nici gând, nici vorbă, nu cine știe ce, nu și nu, pe naiba etc., ale căror etimoane complete sunt adesea dificil de reconstituit; ele sunt condiționate, de cele mai multe ori, de contextul lingvistic (din cum să nu, de exemplu, a fost omis un verb exprimat anterior sau subînțeles; așa ceva mai rar presupune subînțelegerea verbului
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
de îndată în libertate! „Ai știut ceva din toate astea?”, m-a întrebat în final șeful direcției, fără a se mai strădui să-și ascundă zâmbetul. „Nu am știut nimic, tovarășe colonel!”, i-am răspuns militărește, fără să clipesc. „Pe naiba, n-ai știut...”, mi-a replicat, după care a pus mâna pe telefonul guvernamental și a format trei cifre. A raportat ferm, tărăgănat, ca de obicei: „Nu, tovarășe ministru, nu se mai poate face nimic! Nu-nu, procuratura nu poate face
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
nici pisica neagră nu ți-a tăiat calea, nici nu ai rămas blocat, ca-n „Ziua Cârtiței“, în trei ceasuri rele. Marți după-masă, acea după-masă în care îți sună telefonul, tragi vreo doi Dumnezei pe frecvențe înalte, te întrebi cine naiba și ce anume mai vrea de la tine la ora asta, când te apasă atâtea dead-line-uri. Marți după-masă, acel moment în care „o voce din trecut“, cum ar titra nonșalant și hazos ProTV-ul la a o sută cinșpea reluare a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
apoi nu știu câte rezidențiate și specializări, pentru ca în final să primești un salariu mic. Vai, săracii de ei, mai bine ar pleca, pentru că statul (adică bugetul, adică NOIĂ nu face nimic. Mie asta mi se pare curată ipocrizie. Lua-m-ar naiba de comunist! Deci ai o gagică. Răpănoasă, țărancă, needucată, nu s-ar uita nici dracu’ la ea. O iei, o duci la coafor, o îmbraci, după care începe să se simtă faină și se duce cu altul, că fiindcă i-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
-l resimți când ești scos la tablă și ți se freacă ridichea ca unui școlar slab de minte. În funcție de sensibilitatea proprie, te întorci în bancă roșu în obraz, confuz, rușinat, vag revoltat și înduioșat de tine, dar nicicum lămurit de ce naiba nu ești și tu ca premianții clasei, modele unice și copleșitoare. Într-un caz fericit, asta ajută la maturizare, prin asumarea a ceea ce ești. Subtitlul cărții lui Traian Ungureanu, România, țara lui "ca și cum", este, de altfel, dacă-ți păstrezi sângele
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
da’ mă durea undeva de naș. Am venit eu fără bilet de la București!... Nașul n-a vrut bacșiș. „Biletul“... „N-am bilet. Să vedeți ce-am pățit. Vin de la București. Mi-au furat banii și actele pe tren“... „Buletinul“... Cum naiba să-i dau buletinul tocmai acum?... „Amendă. Până unde mergi?“... „La Pașcani“ - mint eu, pentru a-i slăbi atenția, astfel încât să pot fugi la a doua stație. „Hai cu mine!“, a zis nașul. Îl urmam cuminte, în timp ce controla biletele celorlalți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
le pun cap la cap, nu știu dacă pricep ceva. 1) Acum vreo două luni am expediat un plic Prioripost care trebuia să ajungă urgent la un amic din București. După vreo lună mă sună destinatarul și mă întreabă de ce naiba nu-i mai trimit materialul ăla. Eu, de bună-credință, îl asigur că l-am trimis și caut pe policioară după chitanța de la Prioripost. Era acolo, cu dată, număr și toate cele. (Un sfat util - pentru cei care nu știu deja
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
mâine este ziua lui și diiiing... diiing“ Noi nu suntem serviciu de matrimoniale pentru panarame, locul tău este la bordel. Există, oameni buni, multe femei bătute de soți, dar care, la fel ca Mioara, se tem să recunoască. Păi așa cum naiba să le pot ajuta? Matilda din Negrești-Vaslui, te ascultăm. „Domnul Gec, pe mine m-o bătut omul prin violență, așa cum ai spus matale, pentru simplul fapt că nu i-a plăcut mâncarea. Uite, am aici trei coaste rupte și de-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
din Negrești-Vaslui, te ascultăm. „Domnul Gec, pe mine m-o bătut omul prin violență, așa cum ai spus matale, pentru simplul fapt că nu i-a plăcut mâncarea. Uite, am aici trei coaste rupte și de-abia respir.“ Dar ce mama naibii nu i-a convenit? „Nu i-am pus destulă sare în mâncărica de ceapă cu pipote și mi-o dat cu oala în cap, uite aici.“ Animalul, mâine îl caut și-i scot dinții că de asta sunt aici. Unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
ireale și extrem de amuzante. De exemplu, se luau două grupuri de trei sau patru indivizi, care erau închiși în camere diferite și, printr-un ochi de sticlă, probabil, oamenii de știință vedeau cum reacționează la diverși stimuli. Te întrebai cum naiba e posibil să stabilești norme de conduită în urma unei cercetări care părea a semăna cu un steril experiment de seră. Mi-am amintit de materia asta din facultate zilele trecute, când m-am uitat, într-un chinuitor exercițiu impus, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
care dorim să îl răsplătim cu acest material. Va fi un album mai scurt, în jur de 11 piese, iar lansarea va fi undeva în octombrie-noiembrie. 5 x LUNA AMAR| MIHNEA - trompetă, voce, chitară Descriere scurtă a vieții personale... la naiba, e aproape imposibil de făcut așa ceva! Mi se pare că ființa mea e o cameră prea plină din care, periodic, elimin câte un obiect doar pentru a-l înlocui, în cele din urmă, cu altul. Un artist, în sinea lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
greu, am muncit calu’ de-am crezut că moare pân-acasă. Ieri, mi s-a-mbolnăvit nevasta. Am dus-o la spital, vino ’napoi, spală copii’ - c-aveau și-n cur funingine, v-am spus -, dă-le de mâncare, culcă-i... Când naiba să mă mai uit la roți?! Acu’ mă duceam la spital să-mi iau nevasta, c-acolo-i și mai frig ca acasă. Roata a sărit când să-ntorc căruța, că era veche. Da’ e vina mea că s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
fragment din A patra vedere portugheză): „ă...ț în patru zile am tras 327 de fotografii am mers vreo 40 de kilometri pe jos și vreo câteva sute cu mașina am fost la Sintra la Cascais la Batalha la mama naibii prin castele biserici magazine restaurante pe malul oceanului și în vârful dealului m-am mirat cu glas tare așa cum face fiica-mea când dă cu ochii de tot felul de chestii ouuuuaa ooouuuuuuuuaaa am povestit cu adriana babeți câte-n
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
ani de zile, muște amorțite, trezite brusc de căldura caloriferelor, bâzâie aiurea, apoi cad late, mă tai lângă nas cu lama când mă bărbieresc, plus că se oprește apa caldă, liftul nu merge, ca în ultima vreme, așa, de-al naibii, cutiuța poștală se înțepenește, nu-mi pot scoate ziarele, pe masă vazele au crizanteme veștede în ele, amintirile se șterg încet-încet, Dolhasca e un paradis pierdut, doar din când în când mai adie un dor de femeile frumoase de acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
Diana Dupu „Oare m-am schimbat în timpul nopții? Ia stai puțin. Am fost aceeași când m-am trezit azi dimineață? Aproape că-mi amintesc că m-am simțit puțin diferită. Nu sunt aceeași, dar mă întreb „Cine naiba oi fi?”. Ah, asta e marele puzzle!”-Alice, Alice în Țara Minunilor. Nu scot fum, nu mă dezasamblez, nu fac zgomot. Cred că funcționez, dar dac-aș fi în locul tău n-aș paria pe asta. Am debutat în revista anuală
A doua oară unu by Diana Dupu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92922]