4,430 matches
-
1897, după o lungă perioadă de gândire. Până la această dată, romancierul practic a ignorat afacerea Dreyfus. Ea nu l-a interesat, cu excepția pericolului crescând al antisemitismului care îl alarma. Abordat de vicepreședintele Senatului, Auguste Scheurer-Kestner, Zola a fost convins de nedreptate, cu ajutorul informațiilor indirecte dar sigure provenite de la avocatul Louis Leblois. Acesta din urmă era confidentul și prietenul colonelului Picquart, fostul șef al serviciului de informații militare; acest cerc restrâns cunoștea numele adevăratului vinovat, comandantul Esterházy, încă de la sfârșitul verii. Zola
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
indirecte dar sigure provenite de la avocatul Louis Leblois. Acesta din urmă era confidentul și prietenul colonelului Picquart, fostul șef al serviciului de informații militare; acest cerc restrâns cunoștea numele adevăratului vinovat, comandantul Esterházy, încă de la sfârșitul verii. Zola, revoltat de nedreptate și de reacțiile insultătoare ale presei naționaliste, s-a hotărât să scrie mai multe articole în favoarea mișcării dreyfusarde apărute în jurul ziarului "le Figaro" spre sfârșitul anului 1897. Primul, intitulat "M. Scheurer-Kestner", a apărut la 25 noiembrie și s-a vrut
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
multe articole în favoarea mișcării dreyfusarde apărute în jurul ziarului "le Figaro" spre sfârșitul anului 1897. Primul, intitulat "M. Scheurer-Kestner", a apărut la 25 noiembrie și s-a vrut a fi o pledoarie în favoarea omului politic curajos care s-a ridicat împotriva nedreptății și a condamnării căpitanului Dreyfus. Acest articol a expus leitmotivul dreyfusarzilor din anii care au urmat: „Adevărul s-a pus în mișcare și nimic nu-l va mai opri”, demonstrând încă o dată sensul frazei autorului lui "Rougon-Macquart". Acest articol, însă
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
Esterházy este găsit vinovat și atunci articolul se va concentra pe zonele obscure ale afacerii, necesitând astfel o revizuire; fie este achitat, iar atunci pamfletul va fi cu atât mai redutabil. În ambele cazuri, obiectivul era un răspuns violent la nedreptate. După retragerea de la "Figaro", Émile Zola gândea că-și va publica textul pe foi volante, în lipsă de suport publicistic. Dar Louis Leblois, prietenul colonelului Picquart, i-a sugerat lui Zola să ia legătura cu ziarul "l'Aurore" și cu
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
Săo Borja unde are o mică proprietate pe care crește o turmă de oi merinos și plantează portocali. Prin 1850 se mută la Corrientes, dorind să aducă colecția lui de semințe în Europa. Guvernul din Paraguay îl va recompensa pentru nedreptățile suferite, cumărându-i o prorietate în Corrientes, Argentina și întemeind un muzeu care-i poartă numele. Nu va reuși din motive financiare să îndeplinească planurile sale de viitor, de a publica lucrări de medicină și privitoare la agricultură, pentru ușurarea situației
Aimé Bonpland () [Corola-website/Science/321847_a_323176]
-
1893, în apropierea Capului Horn și descrie naufragiul a o mie de persoane pe această insulă. Omul care îi salvează, Kav-gerul, devine conducătorul lor, ajutându-i în timpul fiecărei crize prin care trec. Retras în insulele Magelaniei pentru a scăpa de nedreptatea oprimării sociale, Kav-gerul ajută triburile indiene care trăiesc fără stăpân. Soarta lui are însă parte de o schimbare majoră odată cu întâlnirea vasului Jonathan, aflat în derivă fără echipaj dar cu mulți pasageri la bord, pe care îl ajută se naufragieze
Naufragiații de pe Jonathan () [Corola-website/Science/321338_a_322667]
-
difuzate de o presă scrisă influentă. El s-a încheiat cu adevărat abia în 1906, printr-o decizie a care l-a exonerat și l-a reabilitat definitiv pe Dreyfus. Această afacere este adesea considerată simbolul modern și universal al nedreptății în numele interesului Statului, și rămâne unul dintre cele mai marcante exemple de eroare judiciară reparată cu dificultate, cu un rol major jucat de presă și de opinia publică. În 2013, site-ul "L'affaire Dreyfus" a realizat, în colaborare cu
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
procesul Zola a fost mai degrabă o victorie a dreyfusarzilor. Ca urmare a lui, afacerea și contradicțiile ei au putut fi evocate pe larg de-a lungul procesului, mai ales de către militari. Mai mult, violența atacurilor contra lui Zola și nedreptatea condamnării sale au întărit hotărârea dreyfusarzilor: Stéphane Mallarmé s-a declarat „pătruns de sublimul faptei [lui Zola]” și Jules Renard scria în jurnalul său: „din această seară, țin cu Republica, ce-mi inspiră un respect și o sensibilitate pe care
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
orice speranță pentru o carieră demnă de reușitele anterioare arestării sale în 1894. Sănătatea precară afectată de anii de temniță l-a obligat să ceară trecerea în rezervă în iunie 1907. Magistrații nu au putut face nimic împotriva acestei ultime nedreptăți comise cu bună știință. Dreptatea și egalitatea fuseseră încă o dată strâmbate. Dreyfus nu a cerut niciodată despăgubiri statului sau celor care l-au nedreptățit. Singurul lucru care conta pentru el era recunoașterea nevinovăției lui. La 4 iunie 1908, cu ocazia
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
dintr-un secol în altul, cu dispariția marilor figuri republicane, începând cu Auguste Scheurer-Kestner. Cei care, la sfârșitul secolului cântăriseră greu asupra evenimentelor afacerii au dispărut, lăsând locul unor oameni noi, a căror ambiție era reformarea și corectare erorilor și nedreptăților comise înainte. Din punct de vedere social, s-a aflat în prim plan. Existent deja dinainte, el se exprimase în contextul cazurilor și al canalului Panama. Dar el fusese un fenomen restrâns la o elită intelectuală. Afacerea Dreyfus a răspândit
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
ei fug, dar mama ei este rănită mortal de către dușmanii lor. Înainte de moarte, ea îi spune lui Jang-Geum ultima ei dorință, aceea ca ea să devină Prima Doamna la Bucătăria Regală și să scrie în Cartea Primelor Doamne de la Bucătărie nedreptatea facută asupra ei. Jang-Geum reușește să intre în palat. Prin curajul, curiozitatea, talentul, bunătatea și determinarea ei, ea o ajută pe Doamna Han Baek-Young (cea mai buna prietena a mamei sale, lucru pe care ea îl descoperă mult mai târziu
Giuvaierul palatului () [Corola-website/Science/316878_a_318207]
-
patriei și s-a manifestat un puternic spirit popular, preluat din neprețuitele creații folclorice românești. Satirizarea viciilor orânduirii feudale și evocarea realităților sociale constituie alte caracteristici ale literaturii pașoptiste, scriitorii ironizând cu severitate moravurile societății, condamnând cu fermitate abuzurile și nedreptățile manifestate în epocă. Din punct de vedere compozițional, operele scriitorilor pașoptiști împletesc romantismul cu clasicismul, iluminismul cu preromantismul, de unde a rezultat și o mare varietate de specii literare: oda, elegia, meditația, epistola, satira, fabula, pastelul, idila, sonetul, balada. Majoritatea poeților
Poezia pașoptistă () [Corola-website/Science/316923_a_318252]
-
autorității în materie judiciară. Exista la Bagdad funcția de mare cadiu, a cărui titular numește și revocă, sub autoritatea califului sau vizirului, ansamblul judecătorilor, aceștia fiind astfel dependență de puterea centrală. Puterea suverană, în caz de abuz de putere, de nedreptate, păstra dreptul de a rezolva aceste cazuri de excepție la tribunalul „abuzurilor” (mazalim), un fel de justiție proprie, a califului. Administrația abbasidă dispunea și de un serviciu de poliție și un serviciu poștal (barid). De la un capăt la altul al
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
nici măcar cu o chema pe fată și pleacă trist, în timp ce se aude vocea din off a lui Matei făcând următorul comentariu: "„Acum nu te poate mângâia nimic. E prea mult întuneric, prea multă cruzime în jurul nostru, o imensă și brutală nedreptate. Împotriva lor ai ales, am ales lupta, singurul drum. Ce pot să-ți spun? Și eu, și noi îl iubeam pe Magellan de durere și speranță”". Scenariul filmului a fost scris de Cristiana Nicolae după romanul "A înțelege sau nu
Întoarcerea lui Magellan () [Corola-website/Science/329019_a_330348]
-
Paleolog). Au existat și istorici bizantini care au notat natura liberală și generoasă a unor sultani otomani. Astfel, Baiazid I a acceptat creștini în cercul său de apropiați, iar Murad al II-lea a inițiat reforme care au înlăturat unele nedreptăți care datau de pe vremea monarhilor bizantini. Pe de altă parte, au existat sultani precum Selim I, care i-a persecutat pe creștini, pe care a dorit să îi alunge din imperiu și ale căror biserici a dat ordin să fie
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
Românească străini setoși de avere cunoscuți în istorie sub numele de fanarioți. În goana lor după o înavuțire grabnică, fanarioții supuneau țara unor biruri istovitoare. În acele vremuri grele, din rîndul poporului umilit și apăsat, se ridicau ca răzbunători ai nedreptății haiducii.”". În Epoca fanariotă (1716-1821), Amza (Ion Besoiu) este căpitanul unei cete de haiduci din Muntenia, care pradă și dau foc la conacele boierești. După jefuirea unei case boierești, Amza sosește într-o seară cu camarazii săi la hanul Aniței
Haiducii (film din 1966) () [Corola-website/Science/326439_a_327768]
-
organizatorii italieni, a aranjat ca toți concurenții să fie supuși unui control medical. Extrem de „grijuliu” pentru sănătatea campionului nostru, după consultație, medicul italian i-a interzis să mai concureze iar campionatul european a fost câștigat de contele ungur. Era o nedreptate strigătoare la cer care, ce e drept, pe un plan minor, anticipa parcă nedemna complicitate dintre miniștrii de externe italian și maghiar, respectiv conții Ciano și Csaki, actori importanți în manevrele care au dus la dictatul de la Viena în 1940
Manole Stroici () [Corola-website/Science/323614_a_324943]
-
Guyana unde locuiau Jim Jones și circa 1.000 de membri ai Templului. Hotărârea lui Ryan a fost influențată atât de grupul Rudelor Îngrijorate, format în principal din californieni, ca și membrii Templului, cât și de dezgustul său personal față de nedreptățile sociale. Conform ziarului "San Francisco Chronicle", pe când investiga evenimentele, Departamentul de Stat al Statelor Unite „a marginalizat în mod repetat tentativele lui Ryan de a afla ce se petrece la Jonestown”, și i-a spus că „totul este în regulă”. Departamentul
Leo Ryan () [Corola-website/Science/324213_a_325542]
-
copii, în care Jean o recunoaște pe verișoara lui, Marguerite. Jean își dă seama că Pierre fusese cel care îl ucisese pe unchiul lor și nu știe ce să facă: pe de o parte, este bucuros că acum se răzbună nedreptatea pe care i-o făcuse fratele său, dar pe de altă parte își dă seama că, dacă fratele său este condamnat, Marguerite va suferi foarte mult, deoarece îl iubește. Decizia pe care o ia este de a-l scoate basma
Destinul lui Jean Morénas () [Corola-website/Science/326638_a_327967]
-
se petrece in Maramureș la începutul secolului al XVIII-lea. Ofițerul român Grigore Pîntea (1670-1703) se întoarce în satul natal din Maramureș și, după ce află că părinții săi au murit și alți săteni au fost schingiuiți pentru că au protestat împotriva nedreptăților săvârșite de oamenii grofului Bartolok, părăsește armata austriacă și devine haiduc, folosindu-și cunoștințele de tactică și strategie militară. Cetei sale i se alătură numeroși țărani care doreau să scape din robie, iar Pîntea reușește să ocupe Cetatea Chioarului și
Pintea (film) () [Corola-website/Science/326635_a_327964]
-
păcate din sfera inechităților sociale. Între tâlharii și ucigașii condamnați la chinurile veșnice ale iadului, pictorul îi enumeră pe „Jupânii care fac lege strâmbă”, pe ”Bogatul nemilostiv”, pe „împărații tirani”, pe ” Cei ce obijduiesc pe cei săraci” etc. Toate aceste nedreptăți au determinat, la scurt timp, izbucnirea celei mai mari răscoale țărănești din istoria Transilvaniei condusă de Horea, Cloșca și Crișan. Biserica, reparată în anii 1668, 1905, 1915, 1928, 1960 și 1988-1994, este menționată în tabelele conscripțiilor din anii 1733, 1750
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]
-
Illinois. Planeta Marte a fost colonizată de negri. Când aceștia află că de pe Pământ urmează să sosească o navă plină cu albi, instituie un regim segregaționist în care albii să fie considerați cetățeni de mâna a doua, plătind astfel pentru nedreptățile comise asupra negrilor de-a lungul istoriei. După aterizarea rachetei, marțienii află că Pământul a fost distrus de un război nuclear, albii nou-sosiți fiind singurii supraviețuitori. În aceste condiții, oamenii își dau seama că discriminarea este dăunătoare indiferent de formă
Omul ilustrat () [Corola-website/Science/326833_a_328162]
-
modul în care a comis crima. Misterul din „Balerca de Amontillado” constă în motivul lui Montresor pentru crimă. Fără prezența unui detectiv în povestire, cititorul este cel care trebuie să rezolve misterul. Montresor nu precizează nicăieri motivul său dincolo de „nenumăratele nedreptăți” vagi și „când a trecut la insulte”, la care se referă. Este furnizat un oarecare context, inclusiv observația lui Montresor că familia lui a fost odată mare (dar nu mai este) și remarca disprețuitoare a lui Fortunato despre excluderea lui
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
imită, mai degrabă decât să-i dezvăluie lui Fortunato motivele răzbunării sale. Montresor ar putea să nu fi fost complet sigur de natura exactă a insultelor pe care se așteaptă ca Fortunato să i le dezvăluie. O examinare suplimentară a nedreptăților și insultelor vagi pot avea de-a face cu o simplă chestiune de mândrie a lui Montresor și nu cu anumite cuvinte rostite de Fortunato. Montresor provine dintr-o familie importantă. Casa lui fusese cândva nobilă și respectată, dar a
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
în călcâi. După investigații suplimentare cu privire la natura adevărată a personajului, înțelesul dublu poate fi derivat din stema lui Montresor. Este poziția lui Montresor de a se vedea ca deținător al ghetei care-l zdrobește pe șarpele insolent Fortunato și „nenumăratele nedreptăți” care au ajuns la insulte. Un înțeles mai alegoric plasează actorii lui Poe în poziții inversate. Neprevăzătorul Fortunato a călcat neintenționat șarpele din iarbă - vicleanul Montresor - care, ca un răspuns la aceste lovituri accidentale, își înfige adânc colții în călcâiul
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]