6,603 matches
-
și manifestare a agresivității. Și aici, ca și În alte cazuri, utilizarea unor scheme de clasificare forțează realitatea să se simplifice și să se subordoneze tendințelor de realizare a unei “ordini” științifice. 4. Surse de influențare a agresivității adolescenților Din nefericire sunt extrem de multe asemenea surse și ele crează mari probleme sociale, pentru a căror rezolvare este nevoie de uriașe investiții materiale și eforturi socio-profesionale. Pentru o mai bună sistematizare vom Împărți aceste surse În patru categorii: 4.1. Surse ce
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
ședința Consiliului de Miniștri din 12 decembrie 1916. Au avut loc două transporturi spre Moscova, unul desfășurat la sfârșitul anului 1916 și celălalt, la sfârșitul lui iulie 191719. Odată cu această decizie, Alexandru Lapedatu a avut o misiune dificilă, dar din nefericire cu urmări grave, nu numai asupra finanțelor țării, ci a întregului patrimoniu cultural-național. Sarcina lui a fost de a supraveghea, de a concentra, ambala și transporta la Moscova valoroasele piese cultural-artistice, ce compuneau tezaurul (Fig.5). La 23 iulie 1917
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
ea, oasele ei, mirosul ei de femeie săracă". Cea din urmă acuplare a amanților avusese loc într-o grădină sub ploaia cerului liber, ca într-un vitraliu expresionist al urletului prevestitor de moarte. Conform unui simbolism indus, Margaret Mazzantini pune nefericirea personajelor și sfârșitul tragic al cărții pe seama păcatelor și promiscuității în care se complăcuseră. De la cauză la efect, moartea Italiei în urma avortului provocat aduce cu sine moartea copilului legitim și dorit, în acest caz, a adolescentei Angela, pe care medicii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
datele unei purtătoare de cuvânt a autorului în privința sincerității ultime, așadar a unor depoziții, din care nu lipsește umorul negru terifiant. În fond ea este un destin jucat, o englezoaică ce-a vrut să cucerească America, ajungând, pe fondul unor nefericiri și traume din copilărie, să trăiască din ajutor social. Figură a lucidității până la capăt, independentă și totuși atașată valorilor familiei, Ursula are în fine bucuria să-și spună oful vieții, fapt ce-o marcase definitiv, privând-o de fericirea conjugală
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
amestec de geniu și mistificare, de suferință și caraghioslâcuri, de martiraj și frumusețe inefabilă. Simon Fussgänger este cel care, refuzând să se uite pe sine de dragul celuilalt, să se dăruiască prin iubire, se livrează cercului infernal al istoriei, obsedat de nefericirea de a exista. Iată portretul-robot al protagonistului, desenat de autor: "El era noul Adam. El va fi opusul lui Faust, cel care nu voia să moară. El în schimb, își va dori să moară și îi va fi cu neputință
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
prost, recuperându-l la sfârșit printr-o parodie gotică, prilej cu care îl livrează partenerei ideale. Obosit prematur, la 11 ani Antoine avea deziluziile unui septuagenar, încât la 25 se decide să-și aștearnă peste creier giulgiul prostiei, de vreme ce cauza nefericirii lui era propria-i minte și personalitate, un lux pe care nu și-l putea permite. La 18 ani plecase de-acasă, spre a-și croi un drum propriu; devine lector universitar la Paris V, specialist în ... aramaică, gata să
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
al veacului al XVII-lea, un artist al limbajului violent al gravurii, un om cu frica lui Dumnezeu, lipsit însă de vocație religioasă. Pierduse totul, dar nu va renunța să se răzbune, în felul său, printr-un crez artistic consolator. Nefericirea, furia lui intensă, desfigurarea de care avusese parte se vor converti în figurile discordanței baroce, prozaice, nocturne și sulfuroase, transfigurate de misteriosul meșter al acidului și acului de gravat "în oglindă". Terasă la Roma acreditează o rețetă fără cusur a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
este interfața dintre autor și cititor, martor și senzor al acelui univers, Sunne, din cele mai prospere timpuri, autobiografic vorbind, și până la dispariția sau îmbătrânirea fostelor repere. Ceea ce nu înseamnă sfârșitul, ci, dimpotrivă, radicalizarea conștiinței critice a referentului, pe măsura nefericirii în căsnicie (căsătorit cu nepăsătoarea Anita, este îndrăgostit fără speranță de Isabelle). În schimb, rămâne la fel de entuziast în fața unor oameni-autori-valori naționale, pentru care un cult bine temperat, de unde și dorința lui de autodepășire prin lecturi, citate, meditații și comentarii varii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
prisosea în cazul unui puseu hipertensiv. Realizează astfel un transfer telepatic la nivel de temperament, o transmigrare controlată ce ar fi răspândit "în trupul motanului voluptatea tristeții de a fi, secretând germeni de melancolie, contaminându-l cu setea maladivă de nefericire ...". Doctorul este un suflet psihanalizabil, bântuit de vise erotice obsesive cu mireasa moartă, soră a lui, deși el era singur pe lume, ceea ce îi sporește până la paroxism sentimentul de jucărie a mașinațiunilor biologice, dar și misoginia. Moartea motanului în urma perfuziilor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ședința Consiliului de Miniștri din 12 decembrie 1916. Au avut loc două transporturi spre Moscova, unul desfășurat la sfârșitul anului 1916 și celălalt, la sfârșitul lui iulie 191719. Odată cu această decizie, Alexandru Lapedatu a avut o misiune dificilă, dar din nefericire cu urmări grave, nu numai asupra finanțelor țării, ci a întregului patrimoniu cultural-național. Sarcina lui a fost de a supraveghea, de a concentra, ambala și transporta la Moscova valoroasele piese cultural-artistice, ce compuneau tezaurul (Fig.5). La 23 iulie 1917
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
care Wittgenstein a fost de acord cu mine, considerând de asemenea că un limbaj perfect din punct de vedere logic poate aduce foloase filozofiei, și astfel eu i-am atribuit această părere în «Introducerea» primei ediții engleze a Tractatus-ului. Din nefericire, nu numai că a abandonat între timp acea opinie, dar a uitat cu totul că a susținut-o; și așa s-a întâmplat că «Introducerea» i-a apărut drept o simplă interpretare greșită.“21 Nu de uitare este însă vorba
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
că, așa "chior, șchiop și bătrân, sunt totuși/ cel mai norocos om din lume.../ Nu știu/ cum pare, dar chiar e fericire." (Isoscelul fericit). Îmi amintesc, în contrapartidă, convingerea lui Ioan Es. Pop: românii sunt "poate singurii care pot exporta nefericire pură ca heroina/ a occidentalilor e contrafăcută de mult". Radu Andriescu este, iată, o excepție de la regulă: poetul ieșean are măcar iluzia unei fericiri asimptotice, de nu cumva chiar certitudinea că erosul rămâne, chiar și în epoca în care însuși
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Minerva estropiate, simbol al pierderii oricărei șanse a umanului de a se salva într-o epocă în care scara axiologică este fatal răsturnată: "zeița ocrotitoare a înțelepciunii/ mi-a arătat brațele/ ce i-au fost smulse/ și mi-a șoptit/ nefericirea de a fi expusă/ într-un muzeu/ al antichităților umane". În Călcâiul cu săgeată, simbolistica este înlocuită cu enunțul descriptiv epurat de artificii stilistice, prin care se realizează, în unele cazuri, portretul colectiv. Un portret colectiv ce mizează, cum spuneam
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Republica Moldova (1992) și al Premiului Academiei Române (1986). Încă din Singurătatea în doi (Editura Pentru Literatură, București, 1966), Ioanid Romanescu și-a plasat în centrul mitologiei lirice figura poetului marcat de singularitatea unui destin deopotrivă hărăzit cu geniu și stigmatizat de nefericire. Elocvent este portretul schițat chiar din poemul ce dă titlul volumului de debut; este portretul unui mare însingurat, suficient sieși, hrănindu-se doar cu aer, placid însoțit cu viața și vajnic gardian lumii: "Trăiesc pe spinarea mea sar din mine
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cercul proxim al artistului, cum e cazul cuplului Lantier în L'OEuvre. Claude se sinucide în fața tabloului sau, simbol monstruos al femeii-oraș, pe care nu a știut să-l descifreze. Pentru frații Goncourt femeia prezintă un pericol, un risc de nefericire, o simplă pierdere de timp pentru artist. Românul naturalist abundă în personaje că Germinie Lacerteux sau Gervaise Macquart, pentru care muncă socială nu constituie încă o istorie, ci o nouă aservire. Românul de la sfârșitul secolului al XIX-lea prezintă o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
anunța evenimențialul sunt marcate de o serie de substantive cu valoare semantica specifică, cum ar fi scandal, spectacol, fenomen, fiecare substantiv explicând una dintre trăsăturile pertinente ale fenomenului" [Bondarenco, p.172]. Oricât de puternică ar fi presiunea realității, monotonia sau nefericirea nu sunt o fatalitate. Femeia pariziana, cu întreg modul ei de viață o dovedește și, într-un fel sau altul, reface un element al schimbării și al polifoniei într-o lume monocorda. Pariziana introduce în fiecare scenă o notă personală
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cu puterea și avântul celui care înțelesese că forța oamenilor constă în capacitatea lor de a investiga misterele universului. Poetul crepuscular, deși avea în spate epoca dinamică a cuceririlor științei și în ciuda faptului că era conștient de condiția umană sortită nefericirii și morții, rămânea nemișcat, într-un gest de abandon, oboseală și resemnare. Prin urmare unii crepusculari precum Marino Moretti au declarat că îl simt departe pe Leopardi și au parodiat versuri întregi din opera să: O, Leopardi, eu nu te-
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
distinctiv al stării primordiale fericite sau al morții, atunci când nu marchează lipsa dialogului dintre om și natura. În versurile ambilor poeți, sonoritățile domoale de odinioară, glasurile celor dragi, zgomotele casei părintești, vocea drumurilor sau a femeilor ce țes apar în contrast cu nefericirea golita de sunete din prezent. Cele două pălețe de conotații semantice ale termenului quiete, cea leopardiană, respectiv cea quasimodiană se mai suprapun într-un punct: liniștea este o stare a sufletului din prezent, autoplăsmuită direct în interior sau interiorizata, ce
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sentimentului de apartenență prin contopirea cu universul primordial. 3.3.3. Singurătatea, durerea, moartea Desprinderea de matricea în care, de fapt, omul ar dori să se contopească și distanța dintre viața dorită, imaginata și condiția să reală acutizează singurătatea și nefericirea; cele două motive sunt recurente în toate volumele quasimodiene, dar, mai întâi, în Canturile lui Leopardi care transpusese propriile idei asupra condiției umane în teoria numită a plăcerii. Dată fiind familiaritatea ermeticului cu această nu este de mirare că deseori
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
gând mă și vedeam trecându-i, / tainice lumi și bucurii de taină / sârmanei mele vieți imaginându-i (Amintirile, vv. 19-24).411 Pentru Leopardi amintirea vremurilor apuse, diferite de prezentul detestat, are rolul de a întrerupe curgerea vieții aflate în zodia nefericirii, prin urmare pare să aibă o functie consolatoare asemănătoare cu cea a somnului, care, la rândul său, oferă ființei un răgaz și actualizează puternicele iluzii din copilărie. Amintirea și visele se împletesc astfel în încercarea de a compensa nefericirea din
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
zodia nefericirii, prin urmare pare să aibă o functie consolatoare asemănătoare cu cea a somnului, care, la rândul său, oferă ființei un răgaz și actualizează puternicele iluzii din copilărie. Amintirea și visele se împletesc astfel în încercarea de a compensa nefericirea din prezent. Referitor la amintirile descrise de Leopardi, Antonio Prete afirmă că umbrele și fantasmele trecutului aduse din nou în fața ochilor poetului sunt mai apropiate de vis decât de un teatru al memoriei, precum în versurile: și-n clipă când
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dat fiind că a știut să îmbine, în mod fericit, fidelitatea față de textul inițial și fidelitatea față de sine însuși.437 Autorii noștri găseau în singurătatea și suferința latinului o asemănare cu propria condiție. Sicilianul meditează la sentimentele de solitudine și nefericire, atât de prezente în versurile anticilor, care, nuanțase Leopardi, sufereau cu mai mare intensitate, deoarece durerea ajungea la sufletele lor nefiltrată de sensibilitate și neamestecata cu vreo îngăduința mângâietoare pentru propria ființă etc., ci întrutotul disperată.438 Afinitatea dintre durerea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
siguranță și din distanță temporală ce ii separă, care sporea misterul, ambiguitatea și frumusețea textelor din vechime. Ultimul cânt conține fragmente scrise la persoana întâi, semn că eul liric se identifică, în cele mai intense versuri, cu protagonista pe baza nefericirii fundamentale a omului respins de natură mama, simțământ proiectat asupra personajului feminin.496 Printre celelalte circumstanțe ce explică apropierea eu poetic Safo se numeră tinerețea, urâțenia și fragilitatea, trăsături care o transformă pe această în imaginea durerii provocate de ostilitatea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
clipelor aducătoare de durere, imagini caracteristice autorului romantic, se reflectă, în tonuri similare, în versurile poetului nostru. În Canturi, în Micile opere morale, dar și în Zibaldone căderea omului din starea inițială paradisiacă are loc treptat, autorul descriind în etape nefericirea fundamentală a ființei respinse de natură și supuse limitelor. La Quasimodo omul se trezește la viață direct într-o lume a durerii, semn că sicilianul își însușise lecția pesimismului de factură romantică, leopardiană: Din pântecele tău / urc fără amintiri / și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
că hipotextul nu este obligat, în realitatea lecturii, să respecte cronologia scriiturii. Și remarcăm faptul că "al cincilea element", ca să parafrazăm un titlu cinematografic, adică tocmai intertextualitatea lipsește din seria relațiilor dintre texte, puse în ordine (din fericire sau din nefericire pentru ele) de Gérard Genette și actualizate în articolul de dicționar dedicat intertextualității. Un alt aspect care nu poate trece nesemnalat vizează receptarea inițială, cel puțin, a intertextualității în imediata proximitate a citatului. Alăturarea comportă avantaje și dezavantaje: pe de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]