60,569 matches
-
esențial - un bun public. După cum actul hedonist al lecturii nu poate fi sub nici un pretext interzis, actul pur filologic și pur cultural al accesului cititorilor la carte nu poate fi restricționat de nici o instanță, fie ea legală ori cutumială. Utopiile negre - de tipul lui Farenheit 451 - care vorbesc despre soluția memorării individuale a unor capodopere literare, în condițiile suprimării brutale a cărților, sunt strict niște ficțiuni. Și ar trebui să își mențină acest statut. Subiectele în jurul cărora au glosat invitații și
A cui este literatura română ? by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/9112_a_10437]
-
sonoră, prevestitoare, sub forma zgomotului pașilor ce coboară încet o scară (o scară ce va fi și a sorții), ne situează de la început într-o simbolistică demnă de cel mai bun Balzac. Pînă la urmă, chiar și spiritul de "roman negru" ce conduce din umbră acțiunea Ciocoilor... se poate revendica tot din Balzac; după cum și finalul abrupt și neverosimil ne trimite la romane balzaciene de tinerețe, precum Bal ŕ Sceaux ori La maison du chat qui pelote. Dar cel mai original
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
românească: undeva între zece și douăzeci la sută. Că această simpatie se va îndrepta spre facțiunea Geoană ori spre monolitul iliescian, e de importanță secundară. Probabil că aceste echipe își vor împărți simpatia, după ce vor aduce la suprafață întreaga istorie neagră a tranziției românești, imputabilă aproape în exclusivitate acestui partid și aliaților săi conjuncturali. Personal, nu dau doi bani pe "moratoriul" instaurat în PSD până după alegerile europarlamentare. Dimpotrivă, intervalul cu pricina va fi speculat la maximum pentru ca echipele, în sfârșit
Transplant de tip Geoană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9176_a_10501]
-
suprarealiștilor - merită să trăiești și să mori: amour fou. Dar chiar în clipa în care acest ideal este pe punctul să se împlinească, o descoperire frustrantă îi transformă viața într-un coșmar. Într-o avalanșă de catastrofe, descrise cu umor negru, tragismul vieții capătă totuși dimensiuni suportabile. Primul meu sărut a fost - spre deosebire de cel al lui Trude Blumenthal - un coșmar, un coșmar care, într-un anumit fel, încă nu s-a terminat. Există coșmaruri cu care te obișnuiești, iar acestea sunt
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
de dren în lojile jugulo-carotidiene și sondă naso-gastrică. La final s-a introdus canulă traheală. Nu au existat complicații intraoperatorii. Piesele operatorii au fost trimise la examenul histopatologic. Rezultatul HP a reconfirmat diagnosticul inițial de carcinom spinocelular, marcajul cu tuș negru a arătat margini de exereză negative. Pentru nodulii limfatici, în șapte cazuri au fost evidențiate metastaze în nodulii limfatici unilaterali și în patru cazuri bilaterali, niciunul dintre nodulii limfatici nedepășind 3 cm în diametrul cel mai mare. Firele de la baza
Revista Medicală Română by Alina Lavinia Antoaneta Oancea () [Corola-journal/Journalistic/92283_a_92778]
-
mai puțin - ca să fim... falși enciclopedici - provocatorul Les Faux-Monayeurs al lui Gide încă necunoscut. Era, pur și simplu, verdictul neiertător aplicat nesincerității. în dialogul cafenelei sau în arena politicii. Cafeneaua e deocamdată aici, în atelieru-mi de pe Armeană, în fața unei cafele negre. Inductoare de irepresibile idiosyncrasii. Era statuia aceea care începuse să bîntuie și prin Europa imediat postbelică, ostașul sovietic eliberator, cu brațul stîng pe sabia de lîngă șold, în cel drept ținînd la piept pruncul emblematic. Ce șansă colosală a avut
"Falș" în acte publice by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/9245_a_10570]
-
delicios în numărul 31 al revistei de același recenzent spiritual, sub titlul Lumi paralele. Sorin Lavric a ales un singur capitol din carte, nu întâmplător, ISLAMUL. Destul, pentru ca cititorul să creadă... că suntem vorbiți!... Acum, când va ieși fumul cel negru, rezultând din arderea buletinelor de vot ale înalților clerici, anunțând lumii întregi... HABEMUS PAPAM!... într-adevăr. Iată ce aflăm: " Așadar cum arată creștinismul dacă e privit prin prisma islamului? Arată ca un monstru doctrinar ale cărui dogme sunt atât de
Cum vede un musulman creștinismul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9255_a_10580]
-
înfrângerea iminentă într-o răsunătoare victorie. A doua etapă a înțelegerii e mai dureroasă. Descoperi cărți fără happy-end, romane la fel de palpitante, cu scene și episoade care te țin cu răsuflarea tăiată, cu aceeași luptă între bine și rău, alb și negru, virtute și mizerie morală, dar cu un final contrariant. Nu pricepi în ruptul capului de ce a trebuit să sfârșească așa un personaj pe care-l iubeai. Identificarea cu el devine problematică. Ai fi vrut să "aveți" recunoașterea meritată cu prisosință
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
Ne lovesc la gleznă, plînge chinga dură;/ Numai tu, iubito, știi să mă asculți,/ Veacu-i de otravă și de zgură" (Răvaș nocturn). Ori: Semn ivit anume pentru tine,/ Este propriu-mi suflet,/ Mereu visătorul.// Cum îl vei apăra/ De viscolul negru,/ De întunericul care se instalează/ Cameleonic în lume?" (Crinul). Ori: "Traversăm intersecția devenirii noastre,/ Acum, acum, spuneam/ Și strîngem din dinți.// Făclii uriașe ies din catacombe,/ Multe nu vor mai ieși nicicînd./ Noi ziduri amenință zarea,/ Zidurile din noi sînt
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
acestui dramaturg canadian, având cotă nu doar pe meleagurile domniei sale, propus în premieră la noi, tradus extrem de inspirat de Theodor Cristian Popescu și Cristina Toma, și ei canadieni prin adopție. Piesa este foarte bine scrisă, foarte bine structurată, cu umor negru din belșug, cu replică clară, care vine bine în gura și în mintea actorului, fără filosofii absconse. Vorbind, în același timp, despre filosofia derizoriului, a întunericului vieții, a scenaritei, a singurătății și angoaselor. George F.Wlaker are un ciclu de
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
la trîntă cu viața și, perdanți cum sînt, obișnuiți cu asta, cu alte cuvinte, o pierd, în cele din urmă. Nu foarte complicat. Foarte tușant este tonul în care este scrisă piesa. Amestecul, pe muchie de cuțit, cu un umor negru ciudat, de cartier i-aș spune, pigmentat de un soi de "inocență", de o complicitate a la familia Adams, primitivă, viscerală, contaminată de invazia decisivă a televizorului în intimitate. Scenariile pe care le fac și le desfac cei cinci într-
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
lor pe cap mineri, care îi aduc salutul lor, - Corpul minerilor. Ei calcă apăsat, rar, flegmatic, ca Legiunea străină. }in pe umeri niște bâte colorate, dar nu în culorile tricolorului nostru, ci ale unui stat african de curând eliberat: verde, negru și alb. Visasem și oficialitățile, care veneau după tancheta sovietică, nouă, pe care era depus defunctul. Pe președintele țării, cel nou, domnul Aurel Bumbăcescu, urmat de suita sa de intelectuali, culmea! din contra lui Iliescu (singurul care în visul meu
Vise de noapte by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9295_a_10620]
-
curbe de sacrificiu, corpul didactic n-a fost nevoit să iasă în stradă. Comparații între lefurile profesorilor și cele ale salariaților de la spațiile verzi nu se făceau. Era chiar așa de bine atunci? Iar astăzi, să fie situația atât de neagră? Starea de rejet a primăriilor când e vorba să folosească fondurile pentru reparațiile școlilor, faptul că multe din acestea se află într-o situație mai tristă decât pe vremea lui Spiru Haret, cam într-acolo ar trage. Valul de reforme
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
fost trezită de propriile înfrângeri și umilințe. George Macovescu evocă în 21 iulie 1982 vorbele lui Valter Roman, ce ar fi putut deveni celebre în epocă: la început, militanții clamau "Oameni, fiți comuniști!"; îndemnul trebuia schimbat în anii celei mai negre dictaturi într-o altă exigență: "Comuniști, fiți oameni!" (p. 283). Oricât ar părea de ieftină parafraza, nu pot să nu mă gândesc că am trecut și noi de la etapa în care am îndemnat cetățenii să fie capitaliști la perioada în
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
nimic fericirea cu care tatăl își îmbrățișează fiul risipitor revenit la vatră. Ni se pare naivă și chiar mai urît decît atît. Ne credem superiori, fiindcă dăm cu parul. Ne credem grozavi, fiindcă am fi vrut, din toată inima noastră neagră, ca fiii risipitori din guvern și parlament să nu se mai fi întors niciodată, niciodată, să ne fi lăsat în pace, odată pentru totdeauna, să ne lucrăm ogorul părintesc cum ne place, să nu ne mai stea pe cap, să
Așa nu se mai poate! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9302_a_10627]
-
celor mai înverșunați, ba chiar al victimelor sale. Nici unii și nici alții nu găsesc de cuviință să-l readucă în actualitate. Uneori coșciugul lui Dracula se întredeschide. Așa se face că, la sfîrșitul anului 1997, a apărut o lucrare (Cartea neagră a comunismului) care a îndrăznit să facă totalul morților ce îi pot fi atribuiți. Ea propunea o cifră situată între 85 de milioane și 100 de milioane de victime. Scandalul a fost de scurtă durată și coșciugul se închide deja
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
sălbăticiei. Oamenii devin faună, instinctele sunt catalizate pînă la enorm și produc miraculoase, sclipitoare metamorfoze, practic o feerie a plenitudinii vieții într-un oraș trezit din somn. Filmul lui Marcondes seamănă cu muzica sălbatică auzită în pădurile ancestrale ale continentului negru sau a junglei amazoniene, există un crescendo conectat la ritmul de tobe, orașul explodează canibal, senzual în mii de forme și culori și linii unduitoare. Pe măsură ce tigrul înaintează, orașul este luat în stăpînire de această forță a naturii dezlănțuite, devine
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
eroului este doborîtă eficient de militari, care nu ezită să-și lichideze eroul cînd acesta devine încă odată apt combatant. Guide Dog (Cîinele călăuză, USA, 2006) al lui Bill Plympton, regizor cu un bogat palmares, este un monument de umor negru de cea mai bună calitate, reflectînd perfect proverbul cum că drumul spre iad este pavat cu bune intenții. Paradoxal, cinic, Bill Plympton folosește animația ca o armă cu două tăișuri, pe care trebuie să ai grijă de unde o apuci. Filme
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
Constantin Țoiu La orele opt dimineața, micul aeroplan de poștă aștepta într-un colț retras al Aeroportului, unde o cursă de pasageri, un Il 14 tocmai se pregătea să decoleze. Când Zizy, cu pasul ei gimnastic, cu o sacoșă neagră în mână, se apropie de avioneta tăcută, nemișcată, ca o gâză în repaus, gata să-și ia zborul, constată că nu o aștepta nimeni. Așteaptă studiind aeroplanul. O jucărie, cu două aripi, părând ceva mai ușor decât ideea de zbor
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
vreun sfert de ceas. Era o zi de septembrie minunată. Soarele strălucea dând peisajului un ton auriu, blând. Băgă de seamă că pilotul îi făcea semn către ce se afla în mijlocul lor, și pricepu că era vorba de sacoșa ei neagră destul de grea care dezechilibra aparatul, nefiind așezată chiar în mijloc, ceea ce o făcu s-o mute spre centrul aparatului, care se echilibră deodată, dovadă cât de fragil era. Era totul de lemn. Concentrându-se, simți chiar că miroase a lemn
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
în anul 1986. Presupun că pentru reproduceri au fost utilizate fotografiile mele... Desenele din această colecție înfățișează modelele ce i-au pozat lui N. Tonitza la Balcic, în primăvara anului 1936. Cu bețișorul, cîteodată și cu pensula, înmuiat în tuș negru, sunt desenate pe un pergament de culoarea cerii, pe care artistul îl numea ,,hîrtir de măsline". Trăsăturile, nuanțate de la o infinită delicatețe pînă la forța unor masive conture și accente, alcătuiesc arabescul care cuprinde formele în plină lumină. Sugestiile de
Desenele lui Tonitza by Eugenia Iftodi () [Corola-journal/Journalistic/9341_a_10666]
-
de pete abstracte. În jurul capului, sau însoțind conturul capului, ele alcătuiesc un joc ritmic paralel, îmbogățind valențele expresive ale arabescului fluid. Modelul preferat, firava copilă Rachiș-Ali, are părul scurt ce evadează din maramă și ochii enormi, umbriți de greutatea genelor negre. Adesea este reprezentată cu profilul epurat, amintind frescele egiptene. Gürli-Ali, cu ochii oblici de micuță cadînă și cosițele curgîndu-i pe umerii plăpînzi, este desenată cu tră-să-turi nervoase, înconjurate de șuvoaie de neguri fremătătoare. Din linii de mare puritate sunt redate
Desenele lui Tonitza by Eugenia Iftodi () [Corola-journal/Journalistic/9341_a_10666]
-
ochii oblici de micuță cadînă și cosițele curgîndu-i pe umerii plăpînzi, este desenată cu tră-să-turi nervoase, înconjurate de șuvoaie de neguri fremătătoare. Din linii de mare puritate sunt redate rotunjimile copilărești ale fetiței Jesme-Parik, cea cu ochii ca două mărgele negre. Este singurul portret în care ochii au această formă tonitziană consacrată. Băieții Osman Ismai-Asan și Ali Memet, schițați în-tr-un ritm alert, cu prospețime și sinceritate, au imenși ochi migdalați. Foarte viu și de un puternic realism este portretul lui Asim-Selim
Desenele lui Tonitza by Eugenia Iftodi () [Corola-journal/Journalistic/9341_a_10666]
-
nesfârșit de ghețuri întunecate. Imageria populară vede Iadul ca foind de diavoli înzestrați cu furci, suliți și sfârâiace, luând în primire vaste loturi de păcătoși în cădere liberă, goi pușcă - odată trecuți dincolo nu luăm cu noi nimic, nici măcar costumul negru din sicriu - și, în chipul cel mai firesc, absolut îngroziți. Femeile, mai cu seamă. Asta, fiindcă cele ce urmează să li se întâmple acolo, îndată după repartizare, întrece cele mai cumplite torturi din viața de zi cu zi a pământenilor
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
case. Era foarte bogat bunicul și i-a plăcut să ducă o viață răsfățată și din această cauză a și murit. Singurul din familie care a murit la 75 de ani, cum zic eu, din motive de șampanie și icre negre. Le ținea în seif, ca să nu-l vadă bunica. T. S. - Îi plăceau mult icrele negre. Z.D.-B. - Și șampania. Avea tot soiul de finețuri. Avea niște rafinamente culinare pe care astăzi nici nu le mai știe lumea, știu
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]